Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 586/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.446
Ședința publică de la 23 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Simona Encean
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - A reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual,în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.36627/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual,în stare de arest și asistată de avocat ales și în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul Hunedoara - Cabinet Individual substituind pe avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar documente medicale de la penitenciar din care rezultă că inculpatul a fost diagnosticat cu diverse boli, dintre care și diabet pe fond de stres, precum și indicațiile terapeutice, respectiv un regim alimentar, dispensarizare, lucruri care sunt greu de realizat în rețeaua ANP.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită a se observa că la instanța de fond au fost invocate foarte multe probleme ținând de neregularitatea actului de sesizare și, în opinia apărării, de nulitate a efectuării urmăririi penale de către un organ necompetent după materie având în vedere natura infracțiunilor care ar fi trebuit să genereze competența materială a DIICOT, fiind vorba de infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea 39/2003 și o infracțiune economică în legătură cu care nu este îndeplinită cerința de bază, și anume existența unui prejudiciu mai mare de un milion de Euro care să justifice, în cadrul concursului de competență între organe de urmărire penală cu competență specială, respectiv DNA și DIICOT, competența DNA pentru efectuarea cercetărilor în cauză.
Privitor la măsura arestării preventive, solicită a se observa că de la data la care instanța de recurs a analizat precedentul recurs nu s-au realizat niște activități de cercetare judecătorească "spectaculoase". Probatoriile ce urmează a fi efectuate în dosar, apreciază că vor conduce până la urmă la concluzia că era absolut necesară efectuarea unei expertize în faza de urmărire penală și nu a unei simple constatări, cu participarea experților consilieri ai fiecăruia dintre inculpați pentru a se dovedi dacă prejudiciul, care este elementul de bază în această investire a organului de urmărire penală, este mai mare de un milion de Euro. Cu privire la clientul său, apreciază că nici nu poate intra în discuție existența unui prejudiciu la nivelul sumei de un milion de Euro. Din documentele depuse la dosar reiese faptul că inculpatul este de bună credință. Faptul că este trimis în judecată pentru asociere în vederea comiterii de infracțiuni, consideră că este o chestiune care nu are suport probator. Acesta a relevat faptul că l-a cunoscut doar pe inculpatul, a știut că este administratorul unei societăți comerciale care intermediază leasing-uri pentru utilaje, a încheiat contractul de leasing. Firma Leasing a verificat împreună cu inculpatul existența fizică a utilajului, s-a constatat că inculpatul a cerut ca acest utilaj să-i fie predat pentru a efectua anumite lucrări, pentru ca, ulterior, să-l înapoieze societății intermediare - SRL care avea posibilități de depozitare a acestuia, existând și o convenție între și ca acest utilaj, în măsura în care nu este utilizat permanent de către firma SRL, să poată fi închiriat de către firma și, evident, aceasta să-i profite și clientului său, care să primească o parte din chiriile primite de către. Cât privește buna credință a inculpatului, relevă faptul că din valoarea totală a utilajului, care este de 5,6 miliarde lei vechi, acesta a plătit mai mult de trei miliarde. Inculpatul a plătit ratele la zi până în momentul în care a fost arestat și două luni după arestare, respectiv până în momentul în care societatea Leasing a înțeles să denunțe unilateral acest contract și să refuze primirea ratelor lunare. În aceste condiții, consideră că este absolut exclusă existența conivenței infracționale între inculpatul și ceilalți inculpați din cauză. Solicită, de asemenea, a se analiza declarațiile date de inculpați și din care rezultă că și-ar fi asumat responsabilitatea unor fapte de natură penală pe care le-au comis, să se aibă în vedere modalitatea concretă în care a fost încheiat acest unic contract particular de către inculpatul. Consideră că împrejurarea că utilajul a fost vândut ulterior și altor firme este total neimputabilă clientului său, care nu avea nici un fel de obligație legală să verifice dacă seria care era aplicată pe utilaj corespundea seriei care a fost aplicată în anul de fabricație 2008 pentru utilajele respective. La dosar există acte din care rezultă bonitatea și solvabilitatea firmei SRL.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul București Secția II a Penală la data de 10 martie 2009 și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate.
Cu privire la temeiul prevăzut de art.148 lit.b Cpp, arată că inculpatul a fost arestat ca martor în această cauză, iar după două, trei întâlniri în aceste condiții a solicitat să nu mai fie chemat întrucât are reprezentarea faptului că este purtat pe drumuri, după care numita, care a fost ascultată ca martor în dosar, înarmată cu instrumente de înregistrare audio și video, l-a contactat telefonic pe inculpat și l-a rugat să se întâlnească în oraș. În opinia sa, din această convorbire nu rezultă că inculpatul ar fi vrut să o determine pe martoră să dea alte declarații.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu mai există indicii temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive. Dacă se consideră că se impune menținerea vreunei măsuri, atunci se poate dispune față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Având în vedere că la semnarea contractului de leasing s-a plătit avans, s-au plătit rate, deja prejudiciul se diminuează foarte mult.
Din rechizitoriu rezultă că parchetul a reținut circumstanțe, reținând în sarcina acestuia art.9 din Legea 39/2003 privind criminalitatea organizată. De asemenea, din declarațiile existente la dosar rezultă că inculpatul primea ordine, nu lua hotărâri.
Învederează faptul că unii membrii ai grupării sunt cercetați în stare de libertate, membrii de la care a plecat activitatea inițială.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, în temeiul art.38515pct.2 lit.d raportat la art.3859pct.9 și 10 Cpp raportat la art.160 lit.b și art.3002Cpp solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii pronunțate de instanța de fond, în sensul de a se constata că nu mai este necesară menținerea stării de arest a inculpatului. Apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este greșită întrucât după ce a fost depășit termenul măsurii arestării preventive și raportat strict la scopul pe care-l are acesta, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are cum să influențeze cercetarea judecătorească. În ceea ce privește datele personale ale inculpatului, solicită a se observa că acesta nu este recidivist, nu este acuzat de infracțiuni de violență și nu există nici un indiciu că odată lăsat în libertate acesta ar crea un prejudiciu pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatei în stare de libertate. În opinia sa, consideră că măsura arestării preventive luată față de inculpată, deși este legală, nu este temeinică. Solicită a se observa că urmărirea penală a fost finalizată în data de 12 decembrie 2008 și de atunci nu s-a făcut nimic în dosar. Inculpata a avut o atitudine sinceră, cooperantă cu organele de anchetă, astfel reținându-se art.9 din Legea 39/2003. Consideră, de asemenea, că prejudiciul stabilit de DNA nu este real.
Solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatei la acest moment nu ar impieta în nici un fel buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, apreciază că încheierea instanței de fond, prin care a fost menținută starea de arest a inculpaților este temeinică și legală. Instanța de fond în mod just a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv art.148 lit.f Cpp pentru toți inculpații și art.148 lit.b pentru inculpatul, subzistă și în continuare. În sensul existenței indiciilor temeinice că inculpații au comis infracțiunile, solicită a se reține că în cauză există o serie de mijloace de probă administrate care confirmă vinovăția acestora. Față de pericolul concret pentru ordinea publică, solicită a se avea în vedere faptul că inculpații au acționat într-un grup infracțional foarte bine organizat, fiecare dintre inculpați având sarcini precis determinate în cadrul grupului, prejudiciul părții civile ridicându-se la peste patru milioane de Euro, nefiind recuperat până la acest moment. Totodată, solicită a se avea în vedere și modalitatea concretă de comitere a faptelor, repetabilitatea acestora, aspectul că parte din inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale.
În aceste condiții, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în continuare, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că inițial a fost audiat ca martor și la acel moment domnul procuror i-a sugerat să declare că este în cunoștință de cauză, în sensul că utilajele comercializate de sunt de furat sau sunt cu serii false. La acel moment, a respins atitudinea procurorului și a fost amenințat că se va avea grijă inclusiv de firma sa. Acest lucru s-a și întâmplat întrucât de patru luni Garda Financiară și Poliția Economică sunt la firma sa și doresc să o desființeze. A fost înregistrat ambiental de o persoană căreia i-a dat un împrumut să-și achite banca ( peste un miliard șapte sute de lei), persoană pe care a dus-o la să achiziționeze un utilaj și a prezentat-o domnului. Dacă domnul procuror a văzut că nu îl poate aresta s-a folosit de doamna și la următoarea audiere la care a fost chemat i-au fost puse cătușele. La două luni după arestarea sa, firma de leasing își încheie contractul cu firma sa deși era cu ratele la zi. În data semnării contractului de cumpărare, a semnat formularul de contract, mai puțin formularul de proces verbal care a fost numai ștampilat, iar peste ștampila sa s-a pus o semnătură care nu este a lui. Deci, procesul verbal este semnat în fals.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, s-au dispus următoarele:
În temeiul disp.art.300 Cod procedură penală s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției; a fost respinsă ca nefondată excepția având ca obiect necompetența materială a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și a fost respinsă ca nefondată excepția având ca obiect nelegalitatea sesizării instanței.
În temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că sesizarea a fost făcută potrivit legii, urmărirea penală s-a efectuat de către un organ competent și au fost respectate toate drepturile și garanțiile părților.
Referitor la actul de inculpare a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind întocmit de organul de urmărire penală competent.
Deliberând asupra legalității si temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, și, precum si asupra menținerii acesteia, și respectiv, asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul, tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un prejudiciu foarte mare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se deduce din gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, împrejurările comiterii faptelor, ce constau în inginerii financiare de o ingeniozitate rar întâlnită, existând temerea ca împotriva unor fapte periculoase, nu se reacționează prompt, iar lipsa de reacție din partea forței coercitive a statului ar putea fi interpretată ca o încurajare și a altor persoane care ar fi tentate să înfăptuiască astfel de fapte.
Totodată, instanța de fond a apreciat că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridică, dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, datorită faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși.
Prin urmare, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și și a respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și, criticând dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea lor în stare de libertate, considerând că nu mai există indicii temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Tribunalul a fost sesizat cu rechizitoriu de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției, prin acest act de sesizare dispunându-se trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituie a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin 1,2,3 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a din Codul penal pentru inculpații și.
În sarcina inculpaților, și s-a reținut că au constituit un grup infracțional cu structură și atribuții bine determinate, în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și au indus în eroare societăți de leasing cu privire la existența unor bunuri ce urmau a fi livrate, prin crearea aparenței existenței acestora, fapte comise prin acte materiale repetate (25 de contracte având ca obiect 28 de utilaje), prin care s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 14.678.646,63 lei, echivalentul a 4.036.480 euro.
În concret, activitatea desfășurată de către inculpați s-a materializat în intermedierea vânzării de utilaje industriale (concasoare, excavatoare) către diverse societăți comerciale, prin obținerea unor finanțări de tip leasing de la unele societăți de specialitate.
Astfel, - - SRL, prin intermediul inculpaților, și, vindea utilajele către societățile de leasing românești și din străinătate - Austria, care astfel deveneau proprietare ale acestora; în continuare, societățile de leasing închiriau, în sistem leasing, utilajele cumpărate de la - SRL unor societăți comerciale recomandate și prezentate ca fiind eligibile tot de către - SRL.
Condițiile de eligibilitate ale societăților beneficiare de finanțări tip leasing au fost create artificial, prin operațiuni comerciale fictive, pe baza unor documente false fără corespondent în realitate, tot de către reprezentanții - SRL, în conivență cu administratorii de fapt ai acestora.
Pentru majoritatea utilajelor care fac obiectul tranzacțiilor cu societățile de leasing nu există obligația înmatriculării în circulație, întrucât se consideră că acestea nu circulă pe drumurile publice, fiind transportate cu ajutorul unor platforme de tip trailer. Astfel, aceste utilaje sunt identificate prin intermediul specificațiilor tehnice și prin unele plăcuțe de identificare.
Activitatea infracțională a inculpaților consta în vânzarea către diverse societăți de leasing a aceluiași utilaj,prin prezentarea acestuia cu plăcuțe cu diverse numere de identificare. Această activitate este desfășurată în înțelegere cu administratorii de fapt ai societăților comerciale beneficiare, societățile de leasing fiind astfel induse în eroare cu privire la existența obiectului contractului de achiziție a utilajului. Practic, mai multe societăți de leasing, cumpără același utilaj, dar cu plăcuțele de identificare schimbate.
Pe de o parte, societățile de leasing plăteau utilajele către - - SRL, iar pe de altă parte asigurau finanțarea în sistem leasing pentru așa-zisele societăți beneficiare. În același timp, pe lângă banii obținuți ca urmare a"vânzării"utilajelor în cauză, - - SRL obținea sume mari de bani și din exploatarea acestora prin închiriere.Practic, inculpații și - - SRL obțineau din vânzarea efectivă către societățile de leasing valoarea totală a utilajelor plus un comision, la care se adăuga și profitul rămas din diferența dintre suma care reprezenta chiria (pentru închirierea acelorași utilaje vândute) și ratele plătite conform contractelor de leasing.
Reprezentanții diverselor societăți de leasing considerau că au în patrimoniu active de o anumită valoare și într-un anumit cuantum, dispunând și beneficiind astfel de toate prerogativele unui proprietar asupra utilajelor în cauză. Reprezentanții - - SRL, în vederea "extragerii" în numerar, sub o aparență legală, a sumelor de bani obținuți din activitățile infracționale anterior prezentate, prin operațiuni comerciale fictive (prestări servicii, plata datorii inexistente, etc.), transferau banii în conturile unor societăți comerciale de tip"colector".
În ceea ce îl privește pe inculpatul, trimis în judecată tot în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.pen.) s-a reținut că a aderat la grupul infracțional în rolul de "beneficiar" al unui contract de leasing pentru un utilaj inexistent precum și faptul că acesta a intermediat încheierea unor astfel de contracte pentru alte societăți "beneficiare" ale unor contracte de leasing cu utilaje fictive, și că, împreună cu ceilalți inculpați, a înșelat societatea de leasing LEASING cu suma de 184.450 euro prin încheierea contractului de leasing financiar nr. -E/01 din 21.04.2008, având ca obiect un excavator 320 cu seria șasiu N -în valoare de 184.450 euro, achitat de către societatea de leasing - - SRL în baza facturii seria - - nr. 1025 din data de 24.04.2008 având valoarea de 664.020 RON, utilaj care, în realitate, nu există dar a fost achitat.
Inculpații i au fost arestați preventiv la data de 17.09.2008, de către Tribunalul București,Secția a II-a penală, iar inculpatul la data de 17.11.2008, de către Tribunalului București, Secția I penală, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală și art. 148 lit. f, respectiv art. 148 lit. b și f din Codul d e procedură penală, pentru inculpatul.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care a fost trimiși în judecată.
rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată este confirmată de declarațiile inculpaților, și în care au relatat modalitatea de comitere a faptelor, dând detalii cu privire la modul de derulare a faptelor și participarea fiecăruia,convorbirile telefonice efectuate în cauză, precum ș transmisiunile tip fax, procesele verbale de percheziție informatică, nota Gărzii Financiare C, raportul Gărzii Financiare C, raportul Gărzii Financiare Secția B, situația retragerii de numerar aferentă - Com SRL B, extrase de cont - SRL, documente bancare, facturi, situații financiar-contabile, documente financiar contabile și bancare, raport de constatare tehnico-științifică, note de constatare a Gărzii Financiare, Secția C, plăcuțele cu seria de identificare ale utilajelor.
Inculpații, și au recunoscut comiterea faptelor și au dat relații despre modul în care acestea au fost săvârșite.
Referitor la inculpatul, presupunerea rezonabil că acest inculpat a participat la fapta pentru care a fost trimis în judecată rezultă și din declarațiile inculpaților și care au confirmat că de formalitățile privitoare la întocmirea dosarului de finanțare a utilajului achiziționat de - SRL O s-a ocupat în mod direct inculpatul care a și încasat contravaloarea finanțării utilajului de către societatea de leasing, bani care i-au fost înmânați personal de către inculpata, din dispoziția inculpatul. De asemenea, din discuția purtată în mediu ambiental între numita și inculpatul rezultă că acesta a încercat să o determine să declare lucruri neconforme cu realitatea referitoare la încheierea contactului de leasing pentru utilaj și vizionarea utilajelor.
Inculpatul, a susținut, în mod constant, că nu a avut nicio implicare în activitatea infracțională desfășurată de coinculpați. Cu privire la această apărare pe care inculpatul a formulat-o în motivarea recursului, Curtea constată că până în acest moment procesual, susținerile sale nu au suport în probatoriul administrat în cauză. În acest sens, Curtea constată că din declarațiile inculpatului rezultă că inculpatul a fost de acord să încheie un contract de leasing și să plătească o parte din ratele aferente, fără să primească efectiv utilajul și, totodată, să primească în schimb aproximativ J din prețul obținut de - - SRL de la firma de leasing, utilajul urmând să rămână la - - SRL. Din declarațiile inculpatei rezultă că reprezentantul - SRL, inculpatul, dorea să obțină anumite sume de bani, în numerar, și a agreat ideea de a obține astfel de sume de bani prin încheierea contractului de leasing, fiind de acord să nu primească utilajul de la -. Din declarațiile aceleiași inculpate reiese că inculpatul nici nu a intenționat vreodată să preia efectiv utilajul de construcții, scopul fiind doar acela de a obține o sumă de bani în numerar. Inculpatul a declarat că inculpatul, ca urmare a înțelegerii avute cu, a semnat un contract de leasing pentru un excavator 320, pe care nu l-a luat de la, însă pentru care a primit aproape tot prețul obținut de - de la firma de leasing. Martora a confirmat faptul că contactele de leasing erau fictive, în realitate urmărindu-se obținerea unor sume de bani în numerar. Aceste împrejurări rezultă și din înregistrările audio-video din mediu ambiental din data de 12.11.2008.
Prin urmare, Curtea, în acord cu instanța de fond, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, din probele anterior menționate rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care a fost trimiși în judecată.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpaților, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpații au fost arestați preventiv și trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestora.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii de inițiere și constituie a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 dar și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin 1,2,3 5 Cod penal, rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestor fapte, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.
Faptele prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, maximul ajungând la 20 de ani de închisoare dar și din cuantumul foarte ridicat al prejudiciului produs, de 14.678.646,63 lei, echivalentul a 4.036.480 euro.
De asemenea, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin 1,2,3 5 Cod penal a fost comisă prin acte materiale repetate fiind reținută forma continuată a acesteia.
Circumstanțele personale ale inculpaților, și denotă perseverența lor infracțională, o specializare în comiterea infracțiunilor de înșelăciune, în condițiile în care este cunoscut cu multiple condamnări pentru fapte de același gen (pedepse cuprinse între 3 și 11 ani închisoare), este recidivistă postcondamnatoriu, în prezent fiind cercetată și în altă cauză tot pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune, situație ce se reține și cu privire la inculpatul care este cercetat de PICCJ-DIICOT - Birourile Teritoriale C și A în alte două cauze, acesta fiind și arestat preventiv.
Referitor la inculpatul, care beneficiază de circumstanțe personale favorabile și care are un grad de participare redus, în raport cu ceilalți inculpați, Curtea constată însă că acesta a fost arestat preventiv în condițiile reținerii atât a dispozițiilor art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală cât și a dispozițiilor art. 148 lit. b din același cod. Astfel, s-a reținut că acesta a urmărit să zădărnicească aflarea adevărului, încercând că o determine pe martora să declare aspecte necorespunzătoare realității, privind de încheierea contractului de leasing pentru utilaj și vizionarea utilajelor, împrejurări ce rezultă din înregistrarea efectuată în mediul ambiental în data de 12.11.2008.
Totodată, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sunt de natură a genera în rândul opiniei publice a unui sentiment de neîncredere cu privire la desfășurarea relațiilor comerciale, o tulburare socială care justifică detenția provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp a inculpaților.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, și.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpați, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea inculpaților în stare de arest, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, soluție în raport de care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Simona Encean
