Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 45/MP
Ședința publică de la 21 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat de inculpatul-deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, in baza împuternicirii avocațiale nr. 3024/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu există indicii în acest sens.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică. Solicită să constate că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și nu s-au modificat, este judecat pentru o infracțiune foarte gravă.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa in stare de libertate și nu sunt probe care să-l învinovățească.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 15 iulie 2008, în baza art. 300 / 2 rap. la art. 160 /b alin. 1 și alin. 3 Cod proc. pen; a menținut măsura arestării preventive față de inculpații - și -.
În baza art. 160 / alin.2 Cod proc.pen., a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
În baza art. 139 alin.1 rap. la art.145 alin.1 Cod proc. pen. a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a constatat că la acest moment procesual, sunt indicii temeinice - prev de art 143 cod pr penală, în referire la art 68/1 cod pr penală și art 5 pct 1 lit c din O - ale comiterii infracțiunilor de viol și tâlhărie de către inculpații și ,indicii temeinice evidențiate de mijloacele de probă administrate până în prezent.
Instanța a apreciat că în cauză subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit. f cod pr. penală,întrucât infracțiunile cercetate sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar faptele, în concret - pe timp de noapte, săvârșite de două persoane împreună, prin amenințare, prin folosirea unui cuțit, asupra unei minore - conturează un pericol concret evident pentru ordinea publică, constând în rezonanța socială puternic negativă, în starea de insecuritate resimțită de cetățeni ca două persoane, cercetate pentru infracțiuni grave - ce reclamă o reacție fermă din partea autorităților judiciare, sunt lăsate în libertate și pot repeta activitatea infracțională.
Având în vedere considerentele arătate, instanța a concluzionat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților, fără a constitui la acest moment procesual o măsură disproporționată în raport de scopul urmrărit, respectiv asigurarea imperativului ordinii publice.
Privarea de libertate a inculpaților corespunde și scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat în art.136 al.1 cod procedură penal, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, evitarea denaturării probelor, necesității asigurării prezenței inculpaților la dispoziția instanței și lămuririi cauzei sub toate aspectele, evitării riscului sustragerii acestora de la judecată.
În concluzie, față de cele expuse mai sus, în cauză nu au intervenit elemente noi în favoarea inculpaților iar temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii preventive nu au dispărut, pentru a justifica revocarea în condițiile art.160 al.2 cod procedură penală, așa cum au susținut apărătorii inculpaților, iar durata rezonabilă a măsurii arestării preventive nu a fost depășită, nefiind încălcate prevederile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, este necesar ca față de momentul privării de libertatea inculpatului să fi intervenit niște împrejurări de natură a modifica, în sens favorabil acestuia, temeiurile de fapt ori a celor de drept care au impus arestarea sa.
În speță, nu se poate vorbi de o schimbare a temeiurilor inițiale ale măsurii arestării, cel puțin în raport de probatoriul administrat până în acest moment procesual și care oferă argumentele necesare pentru a aprecia drept rezonabilă presupunerea că inculpații au comis faptele, nefiind necesară existența unor probe certe de vinovăție.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea pentru nelegalitate si solicitând punerea sa în libertate, întrucât nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina acestuia.
Verificând încheierea recurată, potrivit art. 38514și art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că, recursul este nefondat.
Astfel, din actele și lucrările cauzei, se constată că instanța de fond, prin încheierea recurată a făcut o justă aplicare a disp. art. 160 alin. 3 cod pr.penală, temeiurile inițiale impunând privarea în continuare de libertate a inculpatului, pentru buna desfășurare a judecății în primă instanță, temeiurile subzistând neschimbate, iar măsura având caracter proporțional și necesar.
Întrucât nu se constată neregularități care să constituie cazuri de casare a hotărârii recurate, recursul va fi respins ca nefondat cu aplic. art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul-deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 cod pr. penală,
Dispune plata din fondurile MJ a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu av., în sumă de 40 lei.
In temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 80 lei.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică astăzi 21 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. MC -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./21.07.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Lucia Dragomir
