Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 479/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 479/R/2008
Ședința publică din data de 29 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Chitidean Valentin Monica Șortan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 iulie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris, casarea în parte a încheierii penale atacate, numai în ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv față de inculpatul și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul Cluj este netemeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și pornografie infantilă, reținându-se ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 148 lit. e și f pr.pen.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. e pr.pen. constată că s-a reținut că inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate, aceste aspecte rezultând din transcrierile convorbirilor telefonice și din declarațiile părților vătămate. Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul a încercat inițial o înțelegere cu partea vătămată, prin expedierea unui SMS către aceasta la data de 18 octombrie 2007, prin care o ruga să nu declare împotriva sa. De asemenea, aceeași parte vătămată a fost contactată de una dintre persoanele față de care s-a dispus disjungerea cauzei și anume de, care i-a propus în numele celorlalți inculpați să se înțeleagă, în caz contrar amenințând-o cu moartea. Totodată, solicită a se reține că inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă și cu părțile vătămate a și, declarații care se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice și cu declarațiile martorilor, care au fost audiați în faza de urmărire penală.
Învederează faptul că din data de 26 iunie 2008, când s-a dispus de către instanța de fond înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul pentru prima dată, în cauză au mai fost audiate două persoane, respectiv martorul și o martoră, care a declarat că nu-l cunoaște pe inculpat, astfel că apreciază că în cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea inculpatului în stare de libertate sau care să înlăture temeiul prev. de art. 148 lit. e pr.pen.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. apreciază că acesta subzistă în continuare, lăsarea inculpatului în stare de libertate prezentând pericol pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, în special a infracțiunii de pornografie infantilă. În acest sens, solicită a se avea în vedere cum erau intitulate siteurile, care fac referire la minori de 13, 14 și 15 ani, cu mențiunea că aceste aspecte subliniază caracterul inculpatului și comportamentul acestuia în societate. Apreciază că toate aceste aspecte sunt elemente care denotă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de acesta subzistă și sunt de natură a concluziona că încheierea penală atacată este netemeinică.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și menținerea în totalitate a dispozițiilor încheierii din data de 21 iulie 2008 Tribunalului Cluj prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451.pr.pen. Instanța de fond a analizat cu atenție toate probele administrate în cauză și a ajuns la această soluție, respectiv că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă.
Constată că la momentul începerii cercetării penale în cauză și ulterior, exista o construcție juridică foarte bine pusă la punct de DIICOT, cu probe administrate în faza de urmărire penală, din care rezultau existența unor indicii. A urmat apoi cercetarea judecătorească, în condiții de contradictorialitate, când părțile audiate au dat declarații conforme cu realitate, ușor diferite pe ideea unor eventuale presiuni. Apreciază că în acest moment nu mai există nici măcar parțial temeiul prev. de art. 143.pr.pen. mai ales că probațiunea a fost administrată aproape în totalitate, deci se poate spune că există probe incriminatorii.
În ceea ce privește cazul prev. de art. 148 lit. e pr.pen. susține că acel mesaj scris de către inculpat părții vătămate a fost recunoscut de acesta, dar din coroborarea tuturor probelor existente la dosar nu rezultă nicio dovadă că ar fi determinat-o pe partea vătămată să-și schimbe depoziția, mai ales că și partea vătămată a fost audiată cu privire la aceste aspecte în condiții de contradictorialitate. Apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. e pr.pen. nu mai subzistă din data de 30 aprilie 2008, când partea vătămată a fost audiată.
Consideră, de asemenea, că în cauză există din ce în ce mai puține probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar având în vedere că au trecut 10 luni de la luarea măsurii arestului preventiv, apreciază că dacă a existat pericol pentru ordinea publică la data luării măsurii preventive, în acest moment nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. pericolul pentru ordinea publică diminuându-se înspre inexistență.
Pentru toate aceste motive, apreciază că încheierea penală atacată este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului ca nemotivat, cu mențiunea că nu se dă eficiență realității actuale, ci se continuă a se susține ce s-a susținut la data luării măsurii arestului preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Solicită a se avea în vedere că se simte terorizat fizic și psihic, întrucât se fac presiuni asupra sa.
Referitor la SMS-ul pe care l-a trimis părții vătămate, solicită a se da citire acestuia, a se ține cont de faptul că la un moment dat această parte vătămată i-a fost cumnată și a fost plecat cu aceasta la mare fără ca soția sa să știe, sens în care a și rugat-o să nu declare nimic. Pe partea vătămată arată că nu o cunoaște și nu a văzut-o niciodată. Mai mult, aceasta declarat că anterior audierii la instanța de fond a fost la DIICOT.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 21 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul.
În baza art.300 ind.2 rap.la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
, fiul lui și, născut la 15.11.1974 în T, jud.C, domiciliat în T,-,.64 CNP -, posesor al C:I: seria - nr.-;
, fiul și, născut la 17.01.1964 în de Câmpie, jud.C, domiciliat în T,-,.11 CNP -.
S-a menținut starea de arest a celor doi inculpați.
În baza art. 139 alin.1 pr.pen. rap. la art. 141.pr.pen, a fost admisă cererea
formulată de inculpatul prin apărător. S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată fată de inculpatul:, fiul lui și, născut la data de 19.07.1975 în T, domiciliat în T,-.31, cu reședința în T,-.22, posesor al CI seria - nr.- CNP - cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 pr.pen. s-a impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
e) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
f) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
g) să nu își schimbe locuința din T,-.22, jud. C decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile în care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost încă audiați în instanță sau cu membrii familiilor acestora
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2.pr.pen.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 99/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpaților, și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 penal și de art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 și art.33 lit.a penal, reținându-se că în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În sarcina inculpatului s-a reținut și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 titlul III din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. comisă în perioada 2006-2007.
S-a reținut în esență de către procurori, pe baza probelor administrate că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazine.
S-a mai reținut că, începând cu primăvara anului 2007, inculpatul a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere împreună cu inculpatul, mai precis în racolarea părților vătămate, în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei, dar și a altor tinere până În prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le-a racolat pe părțile vătămate, inculpatul seducând-o pe partea vătămată căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.
Se mai reține că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată, de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.
Din probele administrate rezultă că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și numita pe în același mod în care a procedat cu partea vătămată, efectuându-i fotografii cu caracter pornografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de aod etermina să se deplaseze cu el în străinătate în vederea practicării prostituției.
La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul împreună cu alți făptuitori a racolat-o pe pe care a și transportat-o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de "". de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea nor infracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. In aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv a, și.
Cât despre inculpatul s-a reținut că acesta de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa cu care are un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la ieșirea din T spre A I și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul, a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată a pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului.
Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul a determinat-o și pe partea vătămată sa practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reusit sa fuga de la inculpat fiind ajutata de martori.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit. b pr.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-130 ) Aceleași trei temeiuri au fost reținute și în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70/C/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.95/din data de 19.10.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită prin încheierea penală nr. 97 /C/7.11.2007 a Tribunalului Cluj.
La termenele de judecată din data de 5.12.2007, 14.01.2008 și 3.03.2008 și 30.04.2008 și 26.05.2008 și 23.06. 2008 s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută în temeiul dispozițiilor art. 300/1 și 300/2 pr.pen.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații și.
Sunt îndeplinite cerințele art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate În cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul perchezițiilor informatice și chiar declarațiilor inculpaților. La acestea se adaugă și depozițiile părților vătămate audiate în fața instanței, acestea menținându-și declarațiile din faza de urmărire penală, precum și declarația martorelor audiate până în prezent pe parcursul cercetării judecătorești.
Verificând măsura arestării prin prisma dispozițiilor art. 143.pr.pen. tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu par a fi grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru persoanele de sex feminin cu care reușesc să intre in contact.
Din probele dosarului rezultă la acest moment indicii că anterior arestării preventive inculpații au adresat amenințări părților vătămate.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R ( 80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana În cauză a comis o infracțiune. Aceste motive pot fi diferite de cele pentru care se dispune trimiterea în judecată sau de cele care ar putea justifica o eventuală condamnare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din cuprinsul actelor de urmărire penală a reieșit în mod clar că acesta, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a încercat să influențeze martori și părți din proces, aspecte reținute în cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste împrejurări se coroborează până la acest moment și cu declarațiile părților vătămate și din fața instanței.
Ca atare, reținând atitudinea inculpaților față de victime, așa cum aceasta este descrisă de către procurori, atât anterior arestării preventive cât și ulterior, fată de modalitătile de comitere a infractiunilor ce le-au fost retinute în sarcină, față de conținutul interceptărilor telefonice, tribunalul a apreciat că există date că, cercetați în stare de libertate, inculpații ar putea încerca să influențeze martorii și părțile vătămate, putând periclita aflarea adevărului în cauză, subzistând deci și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e pr.pen.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza 1 acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care acești a sunt trimiși in judecată este cu mult peste limita minimă prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II -a a art.148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ciinterdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea Împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive. Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Din aspectele care reies până în prezent din actul de sesizare și chiar din probele administrate în cursul judecății până la acest moment reiese că inculpații sunt percepuți în societate ca persoane violente, că acțiunile lor au fost îndreptate împotriva unor persoane de sex feminin, chiar minore, care, în general, aveau un statut social vulnerabil și instabil, unele fiind implicate anterior în activități de prostituție sau în activități cu caracter mai puțin moral, iar altele care se aflau în situații materiale sau personale precare, fiind deci evident că inculpații au înțeles să profite de slăbiciunile părților vătămate și de ascendentul fizic și moral pe care l-au avut sau și l-au creat față de ele. Comportamentul verbal violent și indecent reiese și din interceptările de convorbiri telefonice (în parte, recunoscute de către inculpați la momentul audierii lor) și justifică la acest moment convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea atât o stare de insecuritate și teamă părților vătămate și martorelor, dar și o reacție negativă În societate. Mai mult, amândoi inculpații au condamnări anterioare și chiar dacă inculpatul invocă intervenirea reabilitării, se poate constata că procedura de reabilitare judecătorească a fost suspendată de Judecătoria Cluj -N ca urmare a începerii urmăririi penale în prezentul dosar iar sentința penală de reabilitare nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda (25, voI. 1) nu privește toate condamnările înscrise în fișa de cazier.
Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive în sensul dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din CEDO, prin prisma practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta se apreciază de la caz la caz, în concret, în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale diferite, urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac. Se poate lesne constata în prezenta cauză că aceasta se află pe rolul instanței de judecată de cca 6 luni și J, în care cauza s-a amânat din culpa apărătorilor celor doi inculpați la două termene de judecată, astfel încât este nejustificat în aceste condiții să se susțină că perioada detenției preventive a depășit termenul rezonabil la acest moment.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpaților.
Situația este însă diferită în cazul inculpatului. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta au fost cele prevăzute de art. 148, lit. b, e și f pr.pen. respectiv că există date că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate și că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dintre actele materiale descrise în rechizitoriu pe inculpatul îl vizează cele de la punctele 2 (cu referire la inculpata ), 3 (cu referire la partea vătămată a), 4 (cu referire la partea vătămată ) și 5 (cu referire la partea vătămată ). În fapt, din materialul probator administrat până în prezent ar reieși indicii în sensul că activitatea inculpatului ar fi diferită de cea a celorlalți doi inculpați.
Audierea nemijlocită, în condiții de oralitate și contradictorialitate a persoanelor indicate în rechizitoriu ca părți vătămate sau civile, a unor martori precum și alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, au relevat aspecte noi și indicii care sunt de natură să justifice în acest moment procesual cercetarea acestui inculpat în stare de libertate, tribunalul apreciind că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Cea mai mare parte a martorilor sau părților vătămate audiate până în prezent au arătat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au întâlnit niciodată. De altfel, față de acest inculpat există o singură constituire de parte civilă, a numitei a (care a dat nu mai puțin de patru declarații contradictorii în prezenta cauză, dintre care una în cursul urmăririi penale în fața unui apărător ales prin care își retracta prima declarație și care are calitatea de parte vătămată și într-un alt dosar cu același obiect - trafic de persoane - aflat pe rolul Tribunalului Cluj ). Audierea nemijlocită a părții vătămate a relevat o altă stare de fapt decât cea despre care se face vorbire în rechizitoriu, astfel încât la acest moment se poate susține că există unele indicii că această declarație se coroborează cu alte probe administrate în cauză cu privire la împrejurările în care aceasta și inculpatul ar fi ajuns pe litoral și chiar cu declarațiile coinculpaților. Faptul că în prezent partea vătămată afirmă că s-a aflat și se află în relații bune cu inculpatul conduce la ideea că, cel puțin raportat la starea de pericol pe care inculpatul ar putea-o reprezenta pentru aceasta, arestarea preventivă nu se mai impune.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 148 lit. b pr.pen. tribunalul a reținut acest temei al arestării prin prisma susținerilor acuzării în sensul că datorită faptului că printr-un sms cu textul ", dacă zici că ai fost cu mine la mare la mare mă arestează,mai bine zici că eu nu am fost cu tine, că îmi dă drumul, așa te ", inculpatul i-ar fi solicitat surorii concubinei sale să declare la parchet alte aspecte decât cele reale ca să-l dezincrimineze. Acest aspect nu a fost contestat de inculpat, care l-a explicat însă într-un alt mod (209, voI. 1) Din depoziția părții vătămate a reieșit că inculpatul i-a adresat această solicitare când aceasta se afla la sediul poliției pentru audieri (112, voI.I).Raportat la depoziția părții vătămate din fața instanței, se poate susține că mesajul sus-menționat este susceptibil și de alte interpretări decât acelea că ar fi constituit o amenințare, ca atare acest temei al arestării nu mai subzistă.
Instanța a fost până în acest moment în imposibilitatea de aoa udia pe partea vătămată (care este însă plecată din țară încă de când a început procesul). Cu toate acestea, din conținutul rapoartelor de evaluare întocmite în cursul judecății atât pentru inculpatul, cât și pentru inculpata reiese că, în pofida faptului că inculpatul a fost arestat din luna octombrie a anului trecut, concubina sa a continuat să practice prostituția fără a fi obligată de cineva în acest sens, deși chiar și instanța de judecată i-a atras acesteia atenția că o astfel de atitudine poate atrage luarea măsurii arestării preventive față de inculpată.
Măsura arestării preventive este cea mai restrictivă de libertate, astfel încât oportunitatea luării și menținerii ei trebuie examinată periodic de către instanța de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei. Potrivit art. 5 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane are un caracter excepțional și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o in fracțiune sau există motive temeinice de a de crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deosebit de acest aspect, Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa că indiferent de justificarea temeiurilor privind bănuiala, acestea, deși esențiale, nu sunt suficiente la un moment dat să justifice singure și prin ele însele menținerea unei măsuri de o asemenea gravitate, urmând a fi analizate și identificate și alte temeiuri, referitoare la pericolul pentru ordinea publică (la care fac referire și prevederile art. 148 lit. f pr.pen) relevat de posibilitatea ca acuzatul să se sustragă anchetei penale, să zădărnicească aflarea adevărului sau de impactul social al faptei presupus a fi săvârșite de acuzat.
În acest context, tribunalul, apreciind că în cursul judecății temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat (cele prevăzute de art. 148 lit. e și f pr.pen.), a ținut totodată seama la înlocuirea măsurii de împrejurarea că pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu trebuie disociat de impactul social al faptelor reținute în sarcina acestora, atât asupra colectivității, cât și a persoanelor presupus vătămate prin infracțiune. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate face abstracție de poziția subiectivă a victimelor față de infractor, pericolul social corodându-se odată cu trecerea timpului și cu estomparea urmărilor faptei în conștiința individuală a fiecărei victime și în conștiința colectivă, sens în care temeiul prevăzut de art.148 lit. f pr.pen. s-a modificat de la momentul arestării inculpatului până în prezent.
Materialul probator în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului este aproape epuizat până la acest moment iar din examinarea depozițiilor martorilor din faza de urmărire penală care nu au fost audiați încă de instanță reiese că foarte puține din acestea mai vizează activitatea infracțională a acestuia. Cu toate acestea Însă, așa cum instanța a reținut și la termenul anterior, restul probațiunii este departe de a ti epuizat, datorită complexității cauzei și numărului mare de martori, existând dificultăți sporite În urgentarea probațiunii deoarece mulți martori nu se prezintă la primul termen la care sunt citați în instanță iar alții și-au schimbat domiciliile. Prin urmare, nu se mai poate susține că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a reținut deci că măsura arestării preventive este una de excepție, neidentificându-se cu pedeapsa și având caracter preventiv, nu aflictiv, astfel încât trebuie evitat ca aceasta să se transforme în sancțiune penală prin prelungirea sau menținerea ei dincolo de scopul pe care legea îl recunoaște măsurilor preventive. La luarea și menținerea ei trebuie să se țină deci cont de toate criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8.pr.pen. la acest moment inculpatul fiind arestat preventiv de aproape nouă luni.
Ca atare,câtă vreme măsura arestării preventive este una personală și nu una colectivă,la aprecierea oportunității menținerii unei astfel de măsuri trebuie examinate indiciile și probele temeinice de vinovăție pentru fiecare inculpat în parte, gradul presupus de implicare în activitatea infracțională și perioada în care a fost angrenat în astfel de activități, fără ca prin aceasta să se prejudicieze în vreun fel fondul cauzei.
Astfel, inculpatul este într-adevăr recidivist, dar condamnarea anterioară datează de peste 2 ani de zile, este aplicată pentru alt gen de infracțiuni iar faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite cu foarte puțin înainte de împlinirea termenului de reabilitare. Faptul că acesta este recidivist postexecutoriu sau că ar fi avut manifestări violente față de concubina sa nu constituie la nesfârșit temeiuri pentru a justifica măsura arestării preventive. Din referatul de evaluare reiese că inculpatul se bucură de sprijinul familiei sale și chiar dacă are un comportament impulsiv, acesta nu poate justifica prin el însuși menținerea inculpatului în stare de arest. Participarea concretă a acestui inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată va fi analizată la momentul pronunțării hotărârii pe fond, respectiv se va analiza atunci dacă atitudinea violentă a inculpatului despre care au făcut vorbire unele părți vătămate și unele martore se circumscrie laturii obiective a infractiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În cazul în care inculpatul va încălca, cu rea-credință, oricare dintre obligațiile ce îi vor fi impuse de către instanță cu ocazia înlocuirii măsurii arestării preventive, se poate lua din nou această din urmă măsură, astfel încât se poate aprecia că procesul penal se poate derula în continuare în bune condiții.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul nu se mai justifică în cauză, sens în care în baza art. 139 alin.1 pr.pen. rap. la art. 141.pr.pen, tribunalul a admis cererea formulată de acesta prin apărător și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de aceștia cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
În baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 pr.pen. s-a impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
c) să nu își schimbe locuința din T,-.22, jud. C decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile în care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost încă audiați în instanță sau cu membrii familiilor acestora.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2.pr.pen. respectiv asupra împrejurării că va fi arestat din nou dacă încalcă, cu rea-credință, măsurile și obligațiile ce i-au fost impuse prin prezenta încheiere.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicitând casarea încheierii recurate în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv față de inculpatul și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să fie menținută starea de arest preventiv a inculpatului considerând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au modificat.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate a probatoriului administrat până în această fază a procesului penal și văzând și dospozițiile art.3856alin.3 C.P.P. Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.99/D/P/2006 al DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.778/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 art.Cod Penal13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal infracțiunea prev. de art.51 titlul III din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 toate Cod Penal cu aplicarea art.33 lit.a
Cod PenalStarea de fapt a fost în esență relatată de către instanța investită cu soluționarea fondului, motiv pentru care nu vom mai reveni asupra ei.
Având în vedere faptele pentru care inculpatul a fost cercetat s-a luat față de acesta măsura arestului preventiv prin încheierea penală nr.95/C din 19.10.2007 a Tribunalului Cluj.
În mod legal și temeinic instanța investită cu soluționarea fondului cauzei a procedat la verificarea și legalitate măsurii arestului preventiv constatând că sunt îndeplinite cerințele art.143 respectiv C.P.P. există probe și indicii temeinice de natura a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat. În acest sens sunt declarațiile părților vătămate, ale martorilor, interceptările de convorbiri telefonice, procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor corporale, domiciliare și informatice, planșe foto și într-o oarecare măsură declarațiile inculpaților.
La momentul arstării preventive a inculpatului instanța a reținut ca temeiuri art.148 lit.b,e și f și C.P.P. apreciem că aceste temeiuri până la acest moment procesual nu s-au modificat astfel încât să fie posibilă înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În susținerea afirmației noastre vom face referire la probele existente în dosarul de urmărire penală din care reiese fără putință de tăgadă că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea unei din părțile vătămate și anume numita căreia i-a trimis un sms prin care îi solicitat să dea declarații ce nu sunt conforme cu adevărul.
De asemenea, există date că inculpatul a exercitat presiuni asupra părților vătămate amenințându-le prin intermediul numitului.
Cu privința la incidența art.148 lit.f C.P.P. Curtea constată că starea de pericol social concret pentru ordinea publică creată urmare a presupusei activități infracționale a inculpatului nu s-a diminuat prin scurgerea unui interval de de circa 10 luni de la momentul luării față de acesta a măsurii arestului preventiv, deoarece trebuie avută în vedere gravitatea deosebită a activităților ilicite care se reține că au fost săvârșite de către inculpat, modalitatea de săvârșire a acestora numărul relativ mare de persoane implicate și atrase în câmpul infracțional, împrejurarea că activitatea infracțională a inculpatului a fost exercitată asupra unor membrii apropriați ai familiei, respectiv concubina și cumnata sa,și nu în ultimul rând faptul că aceste infracțiuni au fost comise într-o comunitate nu foarte numeroasă ceea ce face ca impactul social să fie mult amplificat.
În plus, nu trebuie omisă atitudinea violentă atât fizic cât și verbal pe care inculpatul a avut-o față de părțile vătămate.
Suntem de acord cu susținerile instanței de fond că măsura preventivă a arestului constituie excepția iar regula este judecarea persoanei presupuse autoare a infracțiunii în stare de libertate și că la un moment dat simplul criteriu al gravității faptei nu mai este suficient pentru a menține starea de arest, dar Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa constantă că atunci când suntem în prezența unei cauze complexe și când cercetarea judecătorească nu este finalizată suntem îndreptățiți a aprecia, raportându-ne la conduita anterioară a inculpatului, că odată pus în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori. Chiar dacă probatoriul în ceea ce-l privește este aproape epuizat, nu trebuie omis că acesta a acționat împreună cu ceilalți doi inculpați cu privire la care mai trebuie audiați martori.
Apreciem că lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal și ca atare constatând că de la momentul ultimei înlocuiri a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate încheiere pronunțată la data de 23 iunie 2008, încheiere care a fost casată cu privire la acest aspect dispunându-se menținerea stării de arest a inculpatului, și până la momentul pronunțării prezentei încheieri recurate nu s-au administrat alte probe cu privire la acest inculpat și ca atare temeiurile avute în vedere la acel moment nu au suferit modificări semnificative.
Pentru aceste considerente în baza art.38515pct.2 lit.d a C.P.P. fost admis recursul declarat de DIICOT conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii fără număr din 21 iulie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o casează în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul fiul lui și, născut la data de 19.07.1975, aflat în Penitenciarul Gherla și rejudecând:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul și în baza art. 3002raportat la art. 160 pro.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./04.08.2008
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Chitidean Valentin Monica Șortan
