Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 478/R/2008
Ședința publică din data de 29 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș judecător
JUDECĂTORI: Claudia Ilieș, Chitidean Valentin Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj
Reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, G, și împotriva încheierii penale din data de 23 iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, aceștia fiind trimiți în judecată prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
G - rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal,
- rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal,
- rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.25 penal raportat la art.208 alin.1 penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
- rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații G și, ambii aflați în stare de arest preventiv și ambii asistați de părători aleși, av. și, cu delegații avocațiale la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind de instanță, inculpații, G, ș arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Inculpații și, întrebați fiind de către instanță, arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților G și, av., în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate rejudecând, în temeiul art. 160/b alin. 2.pr.pen. solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și temeiuri noi nu au apărut, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv.
Constată că inculpații au fost arestați în data de 3 iulie 2008, reținându-se atunci că au racolat mai multe persoane de sex feminin, pe care le-au transportat în străinătate, existând și date în acest sens. Tribunalul Sălaja admis la acea dată propunerea de atestare preventivă, considerând că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, constatând îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen. Ulterior, în cursul urmăririi penale Parchetul a solicitat prelungirea măsurii arestului preventiv de 5 ori, Tribunalul Sălaj dispunând admiterea propunerilor formulate în acest sens. După ce dosarul a ajuns în fața judecătorului, s-a menținut periodic starea de arest a inculpaților, motivându-se că se mențin temeiurile arestării, fără a se arăta în detaliu și individual care sunt aceste temeiuri. În aceste condiții, acesta este cel de-al 12-lea recurs în care este atacată încheierea Tribunalului Sălaj, întrucât aceasta este nemotivată.
Învederează instanței că în fața instanței de fond s-au audiat inculpații, au fost audiate 20 de părți vătămate și 30 de martori, restul părților vătămate, deși au fost legal citate, nu s-au prezentat, însă din toate aceste declarații nu rezultă că inculpații ar fi avut vreo contribuție la săvârșirea faptei, iar niciuna din persoanele audiate nu au făcut declarații incriminatoare asupra inculpaților, în marea lor majoritate arătând că nu-i cunosc pe inculpați. Solicită a se constata că părțile vătămate din dosar sunt practic persoanele care și-au dat buletinele sau pașapoartele unor persoane, care le-au promis locuri de muncă în străinătate, dar clienții săi au arătat că nu au legătură cu actele de identitate ale părților vătămate.
Totodată, apreciază ca fiind evident faptul că la acest moment, la 13 luni de la data luării măsurii arestului preventiv, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, iar impactul social negativ al presupusei fapte s-a estompat. Solicită a se reține că CEDO statuat constant în jurisprudență că aceste temeiuri nu sunt suficiente prin ele însele pentru luarea măsurii arestului preventiv, ci trebuie avute în vedere și alte elemente. În cauză temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestului preventiv sunt cele prev. de art. 148 lit. f pr.pen. cu mențiunea că din declarațiile existente la dosar rezultă că inculpații nu au încercat să influențeze sau să amenințe persoanele audiate pentru a-și schimba depozițiile.
Depune la dosar în probațiune o caracterizare a inculpatului de la Penitenciarul Satu Mare, din care rezultă că acesta nu a creat probleme.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, raportat la circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv că aceștia sunt căsătoriți, cu copii minori în întreținere și fără antecedente penale.
Apărătorul inculpaților G și, av., solicită a se da eficiență concluziilor colegului său. În plus, independent de concluziile puse, având în vedere dispozițiile art. 160/b, raportat la art. 300/2 pr.pen. solicită a se avea în vedere că măsura arestului preventiv luată în urmă cu 13 luni nu trebuie tratată ca și o pedeapsă, individualizarea judiciară urmând a fi avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii. De asemenea, solicită a se avea în vedere toate aspectele legate de persoana inculpaților, care în acest moment nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului arată că achiesează concluziilor colegilor săi și în plus, solicită a se avea în vedere că pericolul pentru ordinea publică nu este un pericol continuu și care să subziste pe toată durata procesului penal; în opinia sa acesta trebuie să fie de actualitate și demonstrat, iar sarcina de a-l demonstra îi revine Parchetului și sarcina de a-l motiva îi revine instanței. De asemenea, consideră că rezonanța faptei nu poate fi actuală după trecerea unei durate rezonabile de timp, având în vedere că s-au administrat probe, iar complexitatea cauzei nu este un motiv pentru menținerea stării de arest, nefiind prevăzut ca și condiție pentru arestare la art. 148.pr.pen. Mai mult, solicită a se constata că analizând probele administrate în cauză, rezultă inadvertențe, întrucât mai mulți martori și-au schimbat declarațiile, astfel că se pune problema dacă mai subzistă și temeiul prev. de art. 143.pr.pen.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și casarea în întregime a încheierii atacate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și în principal, punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, dacă se consideră necesară luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de circa 1 an, considerându-se că există probe de vinovăție și că prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, învederează instanței că studiind dosarul cauzei a constatat că s-a administrat circa din probatoriul propus de Parchet, astfel că dosarul va mai, astfel că starea de arest preventiv tinde să aibă caracter de pedeapsă. Solicită a se avea în vedere că s-a atins acel termen rezonabil al duratei măsurii arestului preventiv, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, inculpatul putând fi cercetat în stare de libertate. Cu onorariu din.
Apărătorul inculpaților G și, av., solicită a se reține că în dosar există o cantitate impresionantă de convorbiri telefonice, pe care le-a lecturat și din care a constatat că nu rezultă susținerile Parchetului din rechizitoriu, acestea nefiind întemeiate, respectiv comiterea infracțiunii de trafic de migranți.
De asemenea, învederează și faptul că, cu ocazia soluționării recursului din data de 21 mai 2008 arătat și faptul că Tribunalul Sălaj în mod incorect a menționat că inculpatului i s-a acordat ultimul cuvânt cu privire la starea de arest.
Reprezentanta Parchetului solicită a se constata că nu este vorba de fondul cauzei, ci de o cale de atac referitoare la măsura preventivă a arestului, iar a afirma că DIICOT este abuziv, constituie după părerea sa o "modă" a susținerilor în căile de atac.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. solicită respingerea recursurilor, întrucât așa cum rezultă din examinarea încheierii atacate, măsura arestului a fost menținută în baza art. 148 lit. f pr.pen. Referitor la complexitatea cauzei solicită a se reține că inclusiv în practica CEDO se vorbește de diligența pe care organele de cercetare trebuie să o depună, iar prezenta cauză a necesitat o urmărire penală în stare de arest de minim 5 luni, chiar 6, pentru ca ulterior cercetarea judecătorească să se desfășoare cu inculpații în stare de arest. Ținând de asemenea cont de practica CEDO referitoare la gravitatea infracțiunii, complexitatea cauzei, având în vedere că este vorba de o infracțiune transfrontalieră, România în prezent reprezentând una dintre frontierele UE, precum și raportat la modalitatea de comitere a infracțiunii, apreciază că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Consideră că în cauză nu au fost încălcat nici dispozițiile art. 68/1 pr.pen. și nici art. 5 din CEDO.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând a nu se tinde ca măsura preventivă să aibă caracter de pedeapsă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că dosarul cauzei este fabricat, iar persoanele audiate în cauză, pe care nu le cunoaște, confirmă că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor imputate. Apreciază că, convorbirile telefonice au fost interpretate după bunul plac al DIICOT-ului și învederează că pentru fiecare acuzație poate propune probe în apărare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și este nevinovat. Învederează instanței faptul că în faza de urmărire penală martorii au fost audiați în prezența mascaților, iar procurorul le-a spus martorilor ce să declare în fața instanței, aceste aspecte fiind recunoscute de martori. Solicită a avea parte de o judecată corectă, fără presiunea Parchetului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece este nevinovat. De asemenea, achiesează concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin încheierea penală din 23 iulie 2008 a Tribunalului Sălaj, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților ( fiul lui și, născut la 23.07.1981 în jud.S, domiciliat în Șimleu S-.6 etaj 3.17 jud.S CNP - ), ( fiul lui și, născut la 18.04.1979 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S, CNP - ), ( fiul lui și, născut la 28.08.1974 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S CNP - ), (fiul lui și, născut la 10.11.1971 în O jud.B, domiciliat în Șimleu S-.11.14 jud.S), ( fiul lui și, născut la 18.04.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Marca nr.248 jud.S, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 24 12 1963 în municipiul A,județul A,. în loc. nr. 381,județul A). (fiul lui și, născut la 3.10.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S-.7 etaj 1.10 jud.S CNP -.
S-a dispus luarea față de inculpații (fiul lui și, născut la 7.12.1982 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S,- --3 etaj 4.16 jud.S CNP - )și ( fiul lui și, născut la 6.09.1975 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.63/A jud.S ) a măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaților, G, și și cererea de revocare a măsurii de a nu părăsi localitatea formulată de și de revocare a măsurii de a nu părăsi localitatea și înlocuirea acesteia cu măsura de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată -, -G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din G nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Au fost trimiși de asemenea în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în stare de libertate.
Prin Încheierea penală nr.21/C din 3.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, pe o perioadă de 29 de zile până la data de 31.07.2007, ora 18,25 iar față de inculpatul a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile până la 31.07.2007, ora 18,25.
Prin Încheierea penală nr.63/R/2007 a Curții de APEL CLUJ au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, împotriva Încheierii nr.21/C/2007 a Tribunalului Sălaj. Prin aceeași încheiere au fost admise recursurile inculpaților și, față de aceștia luându-se măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile până la 8.08.2007.
Prin Încheierea penală nr.22/C/2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile până la 2.08.2007, ora 13,30. Față de acest inculpat în cauză s-a luat măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după ce prin sentința penală nr.120/2004 a Tribunalului Sălaja fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte similare. Inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei până în luna mai 2007 când a fost găsit de poliție,persistând în activitatea infracțională săvârșind fapte similare celor pentru care a mai fost condamnat și sustragerea acestuia de la executarea pedepsei timp îndelungat.
Prin decizia penală nr.66/R/2007 a Curții de APEL CLUJa fost respins ca tardiv recursul declarat de inculpatul.
Ulterior s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților aflați în stare de arest preventiv și măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații față de care s-a luat această măsură. (Încheierea penală nr.27/C/26.07.2007 a Tribunalului Sălaj, Încheierea penală nr.31/C/22.08.2007, Încheierea penală nr.38/C/21.09.2007) recursurile față de aceste încheieri fiind respinse.
Prin Încheierea penală din 23.10.2007 a Tribunalului Sălaj, în baza art.300/1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.647/R/2007 a Curții de APEL CLUJs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva Încheierii penale din 23.11.2007 a Tribunalului Sălaj.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.762/R/2007 a Curții de APEL CLUJs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, și, împotriva Încheierii penale din 05.12.2007 prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Prin Încheierea penală din 09 01 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus,în baza disp.art.145 alin.3 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive a inculpatului -,iar prin Decizia penală nr.72/P/R/2008 a Curții de APEL CLUJ,s-a respins ca nefondat recursul declarat de către acesta împotriva încheierii penale din 09 01 2008.
Prin Decizia penală nr.184/R/2008 a Curții de APEL CLUJs -au respins recursurile declarate de inculpații, G, și, împotriva încheierii penale din 27 02 2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive și respectiv măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Prin Încheierea penală din 27 februarie 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și iar prin Încheierea penală din 16 aprilie 2008, de asemenea, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și.
Deasemenea, prin Încheierea penală din 4 iunie 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și, care a fost atacată cu recurs de către inculpați, iar prin Decizia penală nr.410/R/23.06.2008 a Curții de APEL CLUJ au fost respinse recursurile inculpaților.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, G, și și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și. Aceasta întrucât s-a apreciat la prelungirea arestării preventive a inculpaților că sunt îndeplinite prev.art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a unora din inculpați și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de alții se reține că subzistă pentru aceleași motive prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor, condiții care între timp nu s-au schimbat, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată fiind aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive ale acesteia pe parcursul urmăririi penale pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni, iar pericolul acestor infracțiuni este același.
Deasemenea, din declarațiile martorilor audiați până acum în fața instanței de judecată, rezultă că asupra unor martori s-au făcut presiuni pentru a-și schima declarația, unii dintre martori fiind cercetați chiar pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă (1114-1122).
În aceste condiții cererea apărătorilor inculpaților arestați, G, și pentru revocarea măsurii arestării preventive, precum și cererile apărătorilor inculpaților și, pentru revocarea în întregime a măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu, sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește cererea apărătorului inculpatului, care arată că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, astfel că nu se impune menținerea măsurii arestului preventiv, instanța reține că, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.120/15.09.2004 a Tribunalului Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane la pedeapsa de 2 ani și 6 luni cu executare, pedeapsă ce a rămas definitivă prin decizia penală nr.2571/18.04.2005 a
Mandatul pentru executarea acestei pedepse a fost emis la 29.04.2005 și a fost pus în executare în doar la 8 mai 2007, datorită faptului că inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei.
Chiar dacă inculpatul se află în executarea unei alte pedepse, față de acesta se poate lua măsura arestării preventive în altă cauză dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, 146, și 148 lit.f Cod procedură penală,neputându-se susține că lipsește condiția pericolului social concret.Aceasta pentru că instanța nu are date certe și nu poate face supoziții cu privire la data când inculpatul urmează pentru diferite motive să fie liberat de sub efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii. În acest sens s-a pronunțat - Secția penală prin decizia nr. 3410/31 mai 2005.
Așadar și față de inculpatul -, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită fiind închisoarea mai mare de 4 ani și se apreciază că este îndeplinită și a doua cerință, faptele săvârșite prezentând o gravitate deosebită iar pericolul social apreciat la persoana inculpatului își păstrează un rol primordial.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termen, inculpații, G, și.
Inculpații recurenți G și, au arătat că nu subzistă temeiurile arestării iar altele noi nu există; au menționat că sunt arestați de 13 luni, sunt nevinovați, iar arestarea lor tinde să devină pedeapsa anticipată având în vedere că dosarul s-a amânat datorită faptului că părțile vătămate nu se prezintă.
Inculpatul a susținut că pericolul pe care l-ar presupune lăsarea sa în libertate trebuie să fie actual și dovedit de către parchet, însă în speță rezonanța faptelor s-a stins, ca atare pericolul menționat nu mai este actual.
A învederat că mulți martori și-au schimbat declarațiile, lipsind de suport probator acuzațiile ce-i sunt aduse.
Inculpatul a motivat că a trecut un timp de la arestare iar cauza va mai, astfel încât arestarea tinde să aibă caracter de pedeapsă; a mai susținut că împotriva lui s-a invocat existența unor convorbiri incriminatorii însă acestea au fost interpretate abuziv de către parchet.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 al.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prin încheierea atacată s-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplic.art.41 al.2 pen. iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 pen. rap.la art.208 al.1 pen. combinat cu art.209 al.2 lit.b cu aplic.art.41 al.2.
În fapt inculpații au fost acuzați că începând cu anul 2005 pe raza jud.S, au constituit un grup infracțional organizat având ca obiect principal comiterea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei spre state aflate in spațiul de către cetățeni proveniți din fostele Uniuni.
S-a specificat că în cadrul grupului s-au înființat două ramuri ale căror activități infracționale interferau una coordonată de inculpatul, iar cealaltă de către frații G și.
Astfel se susține că inculpații au folosit două modalități de trecere a frontierei de stat cu ajutorul călăuzelor și cu ajutorul cărților de identitate și pașapoartelor românești ce proveneau din cumpărarea sau furtul acestora de la diverse persoane și falsificarea ulterioară, aspect ce cădea mai mult în sarcina inculpatului.
În mod justificat prima instanță a apreciat, contrar susținerilor recurenților, că din probele existente la dosar rezultă și subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, în sensul că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Într-adevăr, din probele administrate până în prezent rezultă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au organizat două grupuri infracționale, că au desfășurat activități de transport a emigranților ilegal și au folosit în acest sens acte de identitate furate și/sau falsificate.
în acest sens este surprinderea unuia dintre membrii grupului cu un număr impresionant de cărți de identitate asupra sa.
Contrar celor susținute de către inculpatul recurent din interceptările efectuate și evidența ieșirilor și intrărilor din țară, rezultă indicii că a transportat în repetate rânduri migranți în străinătate, inclusiv cu un camion.
Acesta a și fost prins de către autoritățile maghiare, arestat și condamnat pentru transportul a 6 cetățeni moldoveni, în luna aprilie 2007.
Este evident că față de amploarea activității infracționale desfășurate de către inculpații recurenți, caracterul transfrontalier al acesteia și numărul persoanelor implicate, lăsarea acestora în libertate ar fi de natură să afecteze în mod serios ordinea publică.
In același timp, susținerea recurenților că până în prezent din probele administrate în instanță nu rezultă implicarea unora dintre ei în comiterea faptelor, nu poate fi primită devreme ce, până în acest moment, au fost administrate probe referitoare în special la activitatea de strângere a actelor de identitate de către gruparea inculpatului.
În continuare urmează să fie administrate probe constând în declarațiile persoanelor tranzitate, referitoare la acuzația de trafic de migranți, ceea ce denotă că nu este indicată lăsarea în libertate a inculpaților, deoarece la dosar există indicii că până în prezent o parte din martorii audiați în instanță și-au schimbat declarațiile, la amenințarea transmisă direct sau indirect de către inculpatul iar apoi au revenit asupra acestora.
În acest context este evident că lăsarea în libertate a inculpaților ar stânjeni aflarea adevărului.
Perioada arestării preventive a inculpaților recurenți - aceștia fiind arestați în 3 iulie 2007 - nu a depășit durata rezonabilă a arestării raportat la complexitatea faptelor de care sunt acuzați, la numărul persoanelor tranzitate, la numărul inculpaților din cauză și la martorii ce urmează a fi audiați, așadar afirmația că arestarea preventivă tinde să devină o pedeapsă anticipată este lipsită de temei.
Faptul că inculpații consideră că, convorbirile interceptate au fost greșit interpretate în rechizitoriu și că nu au folosit nici un fel de limbaj codificat ține de aprecierea finală a probelor ce va avea loc odată cu deliberarea și pronunțarea sentinței în cauză.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpații, G, și împotriva încheierii penale din data de 23 iulie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei reprezentând onorariu avocațial și pe ceilalți inculpați la câte 160 lei.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
30.07.08/7 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Chitidean Valentin Monica Șortan
