Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. 483/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 27 iunie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Angela Hărăstășanu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat A, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat A susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
a se avea în vedere că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea a nouă infracțiuni de luare de mită și patru infracțiuni de primire de foloase necuvenite.
Invederează instanței că Ministerul Public nu a adus nici o probă de natură să determine menținerea măsurii arestării preventive, faptul că s-a întocmit rechizitoriu nefiind suficient pentru a se menține în continuare starea de arest preventiv.
În încheierea atacată Tribunalul Covasna reține o serie de argumente care însă nu se referă la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Mai mult aceste argumente sunt generice, fără însă a se preciza în concret motivul pentru care inculpatul trebuie menținut în stare de arest sau în ce modalitate acesta ar putea influența desfășurarea procesului penal.
Nu posibilitatea parchetului să inoveze însă întreaga acuzare din acest dosar se referă la denunțuri, declarațiile denunțătorilor și interceptări de convorbiri telefonice.
de asemenea criticabilă maniera în care sunt prezentate transcrierile convorbirilor telefonice care cuprind anumite însemnări ale discuțiilor interesante pentru procuror nu și pentru apărare.
Referitor la denunțurile existențe la dosar cere a se analiza autenticitatea acestora, faptul că toate se încheie printr-o frază standard în condițiile în care un denunț este un act de voință care nu trebuie influențat.
Învederată instanței că în Rechizitoriu se rețin în sarcina inculpatului nouă infracțiuni de luare de mită și patru infracțiuni de primire de foloase necuvenite în condițiile în care s-a făcut dovada că aparatura electrocasnică a fost achitată de firma tatălui inculpatului iar cu privire la leptop s-a purtat doar o discuție nu s-a pus problema achiziționării acestuia.
Într-adevăr pentru infracțiunile de corupție legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani însă trebuie analizată și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este bine integrat în societate, este tânăr, are un loc de muncă, toate aceste aspecte fiind de natură să formeze convingerea instanței că lăsarea în libertate se justifică.
În final face referire la deplasările repetate ale inculpatului de la Penitenciarul Codlea la Arestul IPJ B și de asemenea la deplasarea acestuia la parchet unde i s-a pus în vedere că dacă va colabora cu organele de cercetare va beneficia de clemența instanței în sensul că i se va reduce pedeapsa la
Pentru toate aceste considerente solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului pe considerentul că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică ținând cont de numărul mare al infracțiunilor comise, de natura acestora, de modalitatea și împrejurările comiterii pretinzând bani și bunuri de la diverși agenți economici în scopul de a aplica amenzi minime pentru deficiențele constatate la societățile comerciale controlate sau de a nu întocmi acte de control.
În raport de aceste împrejurări apreciază că în acest moment nu se impune lăsarea inculpatului în stare de libertate având în vedere și impactul pe care l-ar avea în rândul opiniei publice o astfel de măsură.
În replică avocat A precizează că în această fază procesuală se discută doar legalitatea măsurii arestării preventive. Ori în cauză nu există probe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea public sau că inculpatul ar influența martorii sau că s-ar sustrage de la judecată. Faptul că nu a dorit să dea declarație în faza de urmărire penală este un drept al inculpatului recunoscut de lege și care nu trebuie să fie transformat într-o sancțiune.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovat de acuzele ce îi sunt aduse și care vin din partea unor persoane rău voitoare. Precizează că probabil prin comportamentul său a deranjat anumite persoane din Garda Financiară iar aceștia au făcut în așa fel încât să îl determine să își dea demisia.
La nici un control efectuat la agenți economici nu s-a prezentat singur, a fost însoțit întotdeauna de alți colegi, el fiind cel care scria procesul verbal neavând atribuții în stabilirea cuantumului amenzii ce urma să fie aplicată. De asemenea precizează că și-a făcut meseria așa cum trebuie și a avut o atitudine corectă în societate, la locul de muncă și la controalele efectuate.
Referitor la modul de desfășurare a urmăririi penale invederează instanței că i s-a sugerat să își ia patru zile de concediu pentru că este căutat de DNA. Și-a luat patru zile de concediu, în a patra zi i s-a făcut o percheziție domiciliară la care procurorii nu au găsit nimic suspect. Apoi din nou i s-a sugerat să rămână în concediu ceea ce a și făcut iar în această perioadă a fost chemat la DNA și reținut. Ulterior procurorii i-au propus o colaborare în sensul că va beneficia de o reducere de pedeapsă dacă spune cine i-au fost profesori, care sunt relațiile cu colegii și cu ce se ocupă aceștia. Mai mult înainte de a fi reținut a fost contactat de diverși agenți economici care i-au spus că au fost determinați să formuleze denunțuri la DNA într-un anumit fel
Susține că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, nu dorește să părăsească țara și se va prezenta la termenele fixate pentru a-și dovedi nevinovăția.
Precizează de asemenea că de curând a fost mutat de la arest la Penitenciarul Codlea, unde se află în aceeași celulă cu condamnați definitiv la 25 de ani închisoare pentru infracțiuni grave, ca și când instanța ar fi stabilit deja că se face vinovat de cele întâmplate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dos. nr-, s-a dispus, în baza art. 300/2 și 160/b alin.3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, reținându-se că, raportat la probele administrate, temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă, având în vedere că deși inculpatul a negat comiterea faptelor, această susținere a fost combătută de probele administrate în cauză, în special prin declarațiile martorilor înregistrați și înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acesta cu diferite persoane din care rezultă fără echivoc Cod penal acesta a purtat negocieri cu privire la achiziționarea unor bunuri subevaluate și față de calitatea în care inculpatul a comis faptele.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, atât raportat la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, arătând că este criticabilă maniera în care au fost transcrise convorbirile telefonice, părți dintre acestea fiind însemnate, cu atât mai mult cu cât prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, pentru o parte din bunuri există facturi, iar pentru laptop s-au purtat doar discuții și nu s-a pus problema achiziționării acestuia nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Inculpatul a mai arătat că trebuie avute în vedere și împrejurările referitoare la persoana sa, ca nu are antecedente penale, este integrat în societate, are loc de muncă și toate acestea justifică lăsarea sa în libertate.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 5/13 iunie 2008 Tribunalului Covasnas -a luat față de inculpat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile pentru săvârșirea a 8 infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. 2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și 3 infracțiuni de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 256 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în concurs real, constând în aceea că, în calitate de comisar al Gărzii Financiare C, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit de la administratorii unor societăți comerciale din județul C suma totală de 6500 lei, 500 euro, a achiziționat produse electrocasnice la o valoare mai mică cu 1300 lei decât prețul de comercializare și produse alimentare în valoare de 100 lei fără să le achite, în scopul de a aplica o amendă minimă pentru deficiențele constatate, de a nu întocmi acte de control.
Prin încheierea nr. 44/14 iunie 2008 Curții de Apel Brașovs -a redus durata pentru care s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului de la 29 de zile la 15 zile.
Temeiul arestării preventive a fost reprezentat de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Instanța are a observa că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile cu privire la care s-a luat măsura arestării preventive.
Este adevărat că infracțiunile de corupție prezintă un pericol social generic ridicat însă, acest pericol trebuie examinat pentru fiecare caz în parte, fiind inadmisibil a se susține că indiferent de modalitatea și condițiile concrete de comitere pericolul social este același.
În speță nu se pune problema stabilirii existenței sau nu a infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, așa cum greșit a motivat judecătorul fondului, ci dacă raportat la fapte, la existența presupunerii rezonabile că inculpatul ar fi putut aceste fapte și la persoana inculpatului, cu referire strictă la temeiul ce a stat la baza luării măsurii de prevenție, se impune menținerea acestei măsuri, respectiv dacă lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și dacă se periclitează buna desfășurare a procesului penal.
În aprecierea acestui pericol se are în vedere modalitatea și condițiile concrete în care se presupune rezonabil că s-ar fi comis faptele de corupție imputate inculpatului raportat la pericolul concret al acestora. Astfel, se reține prin actul de sesizare a instanței că inculpatul ar fi comis 9 infracțiuni de luare de mită și 4 infracțiuni de primire de foloase necuvenite, prevăzute de art. 254 alin. 2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și respectiv art. 256 Cod penal, rap. la art. 7 alin. 3 din aceeași lege, în concurs real, constând în faptul că în exercitarea sarcinilor de serviciu, de comisar de Gardă Financiară, a pretins, primit de la administratorii unor societăți comerciale la care a exercitat acte de control, diverse sume de bani, respectiv suma totală de 6500 lei, 500 euro, a achiziționat produse electrocasnice la o valoare mai mică cu 1300 lei decât prețul de comercializare și produse alimentare în valoare de 100 lei fără să le achite, în scopul de a aplica o amendă minimă pentru deficiențele constatate, de a nu întocmi acte de control.
Fără a se proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate în cauză, ci doar asupra impactului acestora cu privire la existența pericolului social concret pentru ordinea publică, instanța are a observa că mulți dintre denunțători au fost contactați de DNA înainte de formularea denunțurilor, aspect confirmat prin chiar rechizitoriu în motivarea soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia cu privire la infracțiunile de dare de mită, ceea ce nu pune în mod necesar la îndoială veridicitatea denunțurilor, dar poate constitui o împrejurare de natură a evalua pericolul concret pentru ordinea publică, alături de condițiile în care se reține că s-ar fi pretins și primit sumele de bani și bunurile oferite cu titlu de mită sau foloase necuvenite, fără a neglija valoarea redusă a acestora.
Se mai pune problema și a modului și rațiunii pentru care s-ar fi oferit, în condițiile în care administratorii au fost sancționați, unii dintre aceștia achitând sancțiunea aplicată pe loc, conform chitanțelor aflate la dosar.
Fără a evalua probele în ceea ce privește existența infracțiunilor și a vinovăției inculpatului, instanța constată că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că față de perioada scursă de la luarea acestei măsuri urmărirea penală a fost finalizată, nu există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului și de altfel, acest temei nici nu a constituit motiv al arestării preventive, astfel că prin înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu se asigură atât buna desfășurare a procesului penal, dar se acordă și eficiența cuvenită principiului conform căruia starea de libertate este regula, iar starea de arest este excepția, măsura arestării preventive impunându-se numai atunci când celelalte măsuri preventive sunt ineficiente, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală care impun ca la alegerea măsurii preventive să se țină seama de mai multe criterii, atât reale cât și personale, cum sunt sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații care caracterizează persoana față de care se ia măsura.
Astfel, nu se poate face abstracție că probatoriul efectuat de organul de urmărire penală a fost epuizat, iar pe de altă parte, de vârsta tânără a inculpatului, de perioada petrecură în stare de arest preventiv, dar și de faptul că toate împrejurările menționate referitoare la persoana inculpatului, alăturate obligațiilor la care acesta va fi supus potrivit art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală formează convingerea instanței că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu poate subzista fără limită de timp, deoarece, chiar dacă durata pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită îndeplinește cerințele impuse de acest text de lege, nu același lucru se poate susține cu privire la existența datelor certe privind pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual.
Este de necontestat faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică în timp ci, dimpotrivă, se diminuează, ajungând ca la un moment dat, să nu mai îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în stare de arest preventiv a unei persoane. Ignorând toate a aceste elemente s-ar ajunge la situația de a fi încălcate imperativele impuse de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale privind dreptul oricărei persoane arestate de a fi judecată într-un termen rezonabil și de a fi eliberată în cursul procedurii.
Susținerea instanței de fond referitoare la faptul că inculpatul a negat comiterea faptelor și că susținerea sa a fost combătută de probele administrate este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor procedurale. Dreptul de a da sau nu declarații în conformitate cu art. 70 Cod procedură penală este un drept al inculpatului care în nici un caz nu trebuie să se răsfrângă împotriva sa, pentru că atunci acest drept s-ar transforma într-o obligație devenind coercitivă, în sensul că ar obliga persoanele acuzate la recunoașterea faptelor imputate, ceea ce contravine atât dispozițiilor procedurale prevăzute de textul menționat, dar și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prin nerespectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, indiferent de maniera în care persoana acuzată înțelege să și-l exercite, prin necesitatea asigurării și garantării respectării prezumției de nevinovăție și asigurării condițiilor pentru exercitarea corespunzătoare a dreptului la apărare, astfel încât această garanție să fie reală și concretă și nu pur demagogică.
La toate acestea se adaugă și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, a avut loc de muncă, este integrat în societate, se bucură de sprijinul familiei. Astfel încât înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu constituie o garanție în sensul că inculpatul nu va crea dificultăți în desfășurarea în continuare a procesului penal, atrăgându-se însă, atenția acestuia asupra consecințelor încălcării măsurii preventive luate.
Având în vedere cele mai sus expuse, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu excepția datelor când trebuie să se prezinte la Tribunalul Covasna, potrivit art. 139 și art. 145/1 Cod procedură penală, urmând ca în temeiul art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală acesta să se supună măsurilor de supraveghere cuvenite, dar și să nu se apropie de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, dar și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prezenta se va comunica organelor prevăzute de art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală.
Prin urmare, pentru acesta se va admite recursul declarat de inculpatul, în condițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și constatând că temeiul arestării s-a modificat urmare a împrejurărilor mai sus expuse și se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu excepția datelor când trebuie să se prezinte la Tribunalul Covasna.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 25 iunie 2008 în dosar nr- al aceleiași instanțe, pe care o casează cu privire la menținerea măsurii arestării preventive a acestuia și rejudecând:
Dispune înlocuirea măsuri arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, cu excepția datelor când trebuie să se prezinte la Tribunalul Covasna.
În baza art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
2. să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, respectiv la Poliția mun. B, conform programului de supraveghere întocmit de acesta, sau ori de câte ori este chemat;
3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, respectiv a instanței de judecată;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 1/2 Cod procedură penală impune inculpatului pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea:
- să nu se apropie de martorii, și și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Dispune comunicarea prezentei inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 3 Cod procedură penală privind încălcarea cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - pt.- -, aflată pt.- -
în concediu, semnează aflată în concediul
președinte complet semnează președinte complet
- - - -
Grefier,
pt.- -, aflată
în concediu, semnează
grefier-șef
Red. - 21.07.2008
Dact.-21.07.2008-2 ex.
Jud.fond.:
21 Iulie 2008
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Manuela Barbu, Angela Hărăstășanu
