Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 484
Ministerul Public reprezentat de - -
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 8.09.2008 dată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. care substituie pe av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului formulat de inculpatul, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că nu există indicii că acesta ar putea influența cursul judecății, fapta fiind săvârșită cu mult timp în urmă, pericolul social nemaifiind actual.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, încheierea recurată fiind legală și temeinică față de materialul probator administrat și de gravitatea infracțiunilor - în concurs, reținute în sarcina inculpatului și având în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 8 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 1.08.1977, deținut în Penitenciarul Iași, prin încheierea de ședință nr.9 din 9.02.2008 a Tribunalului Iași (mandat de arestare preventivă nr.5/U/2008), măsură ce a fost menținută.
Totodată a fost respinsă solicitarea apărătorului inculpatului de înlocuire a măsurii arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea încheierii de ședință s-a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului - a fost luată, prelungită și menținută în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Instanța a apreciat că mijloacele de probă existente la dosar furnizează suficiente elemente care să susțină în continuare bănuiala că inculpatul a comis faptele reținute și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, împrejurare ce menține valabilitatea temeiului de arestare bazat pe dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală.
Prin prisma celor expuse, tribunalul a constatat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, fără ca detenția provizorie a celui acuzat să depășească o durată rezonabilă, legitimitatea menținerii în detenție fiind justificată de natura, obiectul și complexitatea cauzei ce a necesitat administrarea unui probatoriu vast, autoritățile competente în desfășurarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești nefiind în culpă sub aspectul diligențelor depuse.
În termenul prevăzut de art.160 alin.4 raportat la art.160 alin.2 Cod procedură penală inculpatul - a recurat încheierea de ședință pentru motive de netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor, în concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu inculpatului a susținut că în cauză nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat, având în vedere că nu există indicii că acesta ar putea influența cursul judecății, pericolul social al faptei comise cu mult timp în urmă nemaifiind actual.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Inculpatul - este trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.189 Cod penal, art.197 alin.2 Cod penal, art.4 din Legea nr.143/2000 și art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art.33 lit. a și 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut prin actul de inculpare că în noaptea de 4/5 februarie 2008, fiind împreună cu inculpatul în clubul din municipiul Ial ipsit de libertate pe partea vătămată, folosind un cuțit tip briceag pentru aoi ntimida și pentru a întreține, prin amenințare, raporturi sexuale cu aceasta și, totodată, a deținut la domiciliul său substanțe stupefiante (rezină de cannabis).
Măsura arestării preventive - dispusă în baza art.148 lit. f Cod procedură penală - a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute în acest text și a criteriilor menționate în art.143 și art.136 alin.8 Cod procedură penală pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, urmând a fi cenzurată pe tot parcursul procesului în conformitate cu dispozițiile art.3002Cod procedură penală.
În raport cu art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.23 din Constituția României măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în buna condiții a procesului penal.
În speță actele și lucrările dosarului efectuate până în prezent au fost just și temeinic evaluate de prima instanță.
În mod riguros s-a analizat și pericolul social concret al judecării inculpatului în stare de libertate raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorii sociale ocrotite prin textul incriminator și a limitelor de pedeapsă, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere.
Menținerea stării de arest preventiv nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să determine pierderea caracterului preventiv și provizoriu al măsurii.
Complexitatea cauzei care va necesita o cercetare judecătorească îndelungată și laborioasă, multitudinea de persoane implicate în derularea faptelor deduse judecății, ca și diversitatea mijloacelor de probă ce se impun a fi administrate nemijlocit nu justifică judecarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării nu s-au modificat și nu s-a depășit termenul rezonabil al judecății și al arestării preventive.
Fiind întrunite atât condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, cât și ale art.148 lit. f Cod procedură penală - sancțiunea prevăzută de textul incriminator și pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericol dat de natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, de modalitatea concretă de acționare, de urmările produse -, precum și raportat la actele procesual-penale ce urmează a fi efectuate, în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - - deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul -, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
30.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Otilia Susanu, Iulia Elena
