Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 5/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, T, și, toți arestați preventiv în Penitenciarul Aiud, împotriva încheierii penale din 11 ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul -.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:
- inculpații, și aflați în stare de arest și asistați de avocat ales;
- inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat și cu delegație de apărători aleși
- avocat cu delegație de apărător ales al inculpaților și;
- inculpații, T, și aflați în stare de arest și asistați de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații, T, și au precizat că sunt de acord să fie asistați de avocatul desemnat din oficiu.
Inculpatul a precizat instanței că recursul formulat vizează și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Nefiind alte excepții de ridicat sau cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocat în susținerea recursurilor declarate de inculpații pe care-i reprezintă a solicitat admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și punerea de îndată a inculpaților în libertate. A precizat că analiza stării de arest preventiv trebuie făcută și prin prisma disp. art. 1 pg. 6 CEDO deoarece cauza a avut șase termene la instanța de fond, termene care au fost acordate deoarece nu s-a realizat procedura de citare cu părțile vătămate și față de complexitatea cauzei, starea de arest preventiv s-ar prelungi foarte mult.
Pericolul social pentru ordinea publică sau rezonanța negativă, prin termenul de la luarea măsurii preventive a arestării s-au diminuat, starea normală este cea de libertate, în cauză mai fiind cercetați încă 16 inculpați care sunt în stare de libertate și pentru egalitate de tratament judiciar se impune admiterea recursului și lăsarea inculpatului în libertate.
Avocat a solicitat admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune punerea inculpatului în libertate.
A precizat că în cauză nu s-a făcut aproape nimic deoarece la fiecare termen de judecată a fost viciu de procedură și toate amânările se răsfrâng asupra inculpaților aflați în stare de arest preventiv deși regula este judecarea lor în stare de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă, în dosar fiind cercetați și alți inculpați care au fost puși în libertate astfel că dacă aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică atunci nici inc. nu prezintă.
Într-adevăr starea de arest a fost într-un fel înspre binele inculpatului, dar, sănătatea nu este favorabilă unei detenții îndelungate.
Mai mult de atât cheltuielile făcute în cauză sunt deosebit de mari, rezonanța negativă nu există și cheltuielile făcute de stat cu inculpații în stare de arest preventiv nu sunt propice pentru bunul mers al dosarului.
Avocat în susținerea recursurilor declarate de inculpații, și a solicitat admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și punerea inculpaților în stare de libertate ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
A precizat că de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent nu s-au prea administrat probe în dosar, dar, au fost puse în libertate 4 persoane și nu a fost nicio reacție negativă a societății.
Contactul real și fizic nu a existat cu părțile vătămate astfel că starea de libertate a inculpaților nu ar afecta nici părțile civile și nici societatea, deoarece faptele au fost reținute fără ca inculpații să aibă vreo legătură fizică cu părțile vătămate.
A solicitat a se avea în vedere declarațiile părților civile date la ultimul termen de judecată precum și faptul că s-au efectuat o serie de probe care nu au nici un suport.
Termenul rezonabil s-a împlinit și el trebuie discutat în funcție de gravitatea faptelor comise, de complexitatea cauzei, astfel că se împlinește aproape 1 an de zile de când inculpații sunt arestați și încă în fața instanței de fond nu s-a dat citire actului de sesizare și inculpații nu au fost audiați astfel nu se poate trece nici la faza probatorie.
Avocat desemnată din oficiu pentru inculpații pe care-i asistă, a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate, rejudecând, a se dispune revocarea măsurii arestări preventive și punerea inculpaților de îndată în libertate.
În ce-l privește pe inculpatul a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A precizat că pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpaților în libertate s-a diminuat și nu poate fi influențată buna desfășurare a procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Termenul rezonabil s-a împlinit, inculpații fiind arestat de aproape 1 an de zile, iar dosarul de 4 luni de zile este pe rolul instanței de fond astfel că desfășurarea procesului penal se poate face și cu inculpații în stare de libertate.
Reprezentanta DIICOT a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate.
A precizat că în sarcina inculpaților s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave cu un prejudiciu de peste 3 milioane RON, dosarul de urmărire penală are 105 volume în care se regăsesc toate probele pentru a demonstra existența faptelor și vinovăția inculpaților. Inculpații au procedat înșelând la telefon - în general pensionari - care au crezut că pot să-și valorifice mașinile de cusut. Mai mult de atât acțiunea civilă poate fi exercitată până la citirea actului de sesizare.
A arătat că termenul rezonabil nu a fost împlinit raportat la numărul mare de părți vătămate, la numărul mare de probe, la modalitatea comiterii faptelor, la perioada infracțională precum și la faptul că inculpații sunt arestați de aproximativ 8 și respectiv 6 luni de zile.
În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, această cerere nu întrunește cerințele art. 160/2 alin.1 pr.penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului depășește limita de 18 ani, textul de lege prevede pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, astfel că se impune respingerea recursului declarat de inculpat și sub acest aspect.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate deoarece este arestat de 9 luni de zile, nu este vinovat de infracțiunile reținute în sarcina lui, nu are nicio convorbire telefonică și în libertate fiind nu va prezenta pericol pentru ordinea publică și nu va părăsi localitatea sau țara.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat egalitate de tratament judiciar sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu dispozițiile art. 136 sau 145.pr.penală. A precizat că este arestat de 9 luni de zile și se încalcă art. 23 alin.11 din Constituția României. Solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea în stare de libertate deoarece este bolnav de diabet.
Inculpatul având ultimul cuvânt a cerut judecarea lui în stare de libertate deoarece este arestat de 7 luni de zile, are o situație familială grea, 1 copil minor, este nevinovat, nu are antecedente penale, nu are cazier.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate deoarece este arestat de aproape 8 luni de zile, la cele 2 percheziții nu i s-a găsit nimic.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în satre de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a cerut judecarea lui în stare de libertate precizând că este nevinovat, nu sunt probe împotriva lui, nu a fost recunoscut de vreo parte vătămată.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate și să nu părăsească localitatea sau țara.
Inculpatul T având ultimul cuvânt a cerut judecarea lui în stare de libertate deoarece este nevinovat, în libertate fiind nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și să se ia față de el interdicția de a părăsi localitatea sau țara.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate deoarece nu a prezentat pericol pentru ordinea publică timp de 8 luni de când a fost prins în flagrant și până a fost arestat, are o situație familială grea.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că mai mult el este complice deoarece și-a pierdut un card bancar și pentru asta nu merită 20 de ani de închisoare, la prezentarea materialului de urmărire penală nu s-a dat dosarul să-l citească. A mai precizat că are o minoră și inculpatul cetățean italian este în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală din 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul - s-a dispus, printre altele, în baza art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b alin. 3.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților, ( fost ), și.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținu de către instanța de fond următoarele:
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2009 al DIICOT -Serviciul Teritorial Alba I pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire - după caz de sprijinire sau aderare la un grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe grave în formă continuată și, după caz uz de fals.
În sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:
În cursul anilor 2007 - 2008, în municipiul AIs -a constituit o grupare infracțională organizată, de mari dimensiuni, care a acționat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, pentru a obține venituri ilicite din inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la achiziționarea unor mașini de cusut. Gruparea a acționat până în cursul lunilor aprilie - iunie 2009, când a fost destructurată. Membrii acestei grupări au profitat din plin de anumite "legende" care circulau pe piață, potrivit cărora mașinile de cusut străine, marca ", etc", aveau o valoare foarte mare, fie datorită aliajului pe care îl conțin (platină), fie datorită faptului că serile lor combinate ar da anumite numere ale unor conturi din străinătate, conturi aparținând unor persoane deportate din timpul celui de al doilea război mondial (evrei).
Ca modalitate de comitere a faptelor s-a reținut membrii grupării achiziționau cartele, pentru a nu putea fi identificați întrucât achiziționarea, posibilă aproape de la orice chioșc, nu presupunea încheierea unui abonament de telefonie mobilă și nici prezentarea vreunui act de identitate;membrii grupării făceau apoi rost (cumpărau, furau etc.) de conturi și implicit card-uri atașate acestora, de la diferite bănci, deschise de regulă pe numele altor persoane "săgeți" (se comunica de către "săgeată" cumpărătorului totdeauna codul PIN și codul IBAN al contului); următorul pas consta în publicarea unui anunț într-un ziar central sau local ( se practica și lipirea de afișe cu anunțuri), în care se anunța intenția de a achiziționa mașini de cusut, la prețuri foarte mari și se lăsa un nr. de telefon pentru contact (cartelă ); următorul pas consta în înșelarea victimei la telefon și anume: după ce victima lua legătura cu așa zisul colecționar, la nr. de telefon indicat în anunț, acesteia i se solicita să plătească diferite taxe, chipurile pentru încheierea tranzacției, indicându-i-se un cont bancar în care să depună contravaloarea taxei. Victima plătea diferite taxe, în diferite conturi, până își dădea seama că a fost înșelată.
Anterior trimiterii în judecată, împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive, astfel:
Prin încheierea nr. 10/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Alba, cu privire la inculpații zis "", (fost ) zis, zis, zis, zis sau, -, zis, a, zis, T și s-a dispus arestarea acestora pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 29.04.2009 și până la data de 27.05.2009, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 și 148 lit. f ) Cod pr.penală.
Prin încheierea nr. 15 din data de 03.06.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Albaa dispus arestarea preventivă a inculpaților:, și, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03.06.2009 până la data de 01.07.2009.
Măsurile preventive luate împotriva inculpaților au fost prelungite ulterior, în condițiile legii.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de fiecare dintre inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, din probele administrate până în prezent s-a reținut că rezultă indicii, respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpați a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a fiecăruia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită prin prisma numărului mare de persoane vătămate și a cuantumului ridicat a prejudiciului, sunt cercetate în stare de libertate.
Temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a fiecărui inculpat, acestea rezultând din actele dosarului, respectiv din probele cuprinse în cele 105 volume de urmărire penală ce conțin declarații de părți vătămate, extrase de cont, rapoarte de analiză, transcrierea interceptărilor, listinguri telefonice, declarații inculpați/martori, percheziții domiciliare, etc.
De la data ultimei verificări a măsurii arestării preventive a inculpaților mai multe părți vătămate s-au constituit părți civile în cauză, care au declarat totodată că își mențin declarațiile date în cursul anchetei penale.
Faptele pentru care inculpații arestați au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, fiind întrunită prima cerință a art. 148 lit. f) Cod procedură penală. De asemenea, este îndeplinită și cerința a doua prevăzută de același articol, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților.
Acesta este redat de modul și mijloacele de comitere a faptelor, de numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate, respectiv peste 1748 persoane din care au fost identificate și s-au constituit părți civile în prezenta cauză un număr de 183 persoane, apoi numărul mare al actelor infracționale reținute în rechizitoriu, respectiv 3996 precum și din valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat părților vătămate, respectiv 2.420.535 Ron.
În privința evaluării pericolului pentru ordinea publică nu a putut fi privită izolat activitatea fiecărui inculpat, aceasta trebuind analizată prin raportare la activitatea de ansamblu a grupării de crimă organizată. Pericolul deosebit al faptelor comise constând tocmai în rezultatul acțiunilor organizate și coordonate ale grupării.
Astfel, cercetarea inculpaților în stare de libertate ar genera un sentiment de insecuritate în rândul colectivității, o rezonanță socială deosebit de negativă și un sentiment de neîncredere în justiție. Aceștia au înșelat un număr însemnat de persoane pe întreg teritoriul țării, provocându-le prejudicii patrimoniale deosebit de mari.
Nu s-a putut aprecia pericolul concret al lăsării în libertate a inculpaților prin sancționarea părților vătămate care s-au lăsat înșelate în obținerii unor venituri mari peste noapte, așa cum susține apărarea, această împrejurare nu poate fi o circumstanță în analizarea subzistenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Referitor la motivele de natură socială invocate de fiecare dintre inculpați pentru a fi lăsați în libertate instanța a constatat că aceste argumente familiale legate fie de situația precară socio-financiară a familiilor, de existența unor copii aflați în întreținerea inculpaților, nu sunt argumente suficient de puternice în favoarea libertății în raport de periculozitatea deosebită a faptelor comise, prejudiciul cauzat, numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate și impactul social negativ al faptelor.
Măsura arestării preventive a fost luată în considerarea tuturor criteriilor prev. de art. 136 alin.1 și 8 Cod procedură penală, criterii care subzistă și în prezent la aprecierea necesității menținerii inculpaților în stare de arest, prin prisma celor arătate mai sus referitoare la necesitatea ocrotirii ordinii publice.
Tribunalul a mai apreciat referitor la susținerile legate de depășirea duratei rezonabile a detenției provizorii și încălcarea prezumției de nevinovăție că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil al măsuri arestării preventive în raport de complexitatea cauzei și că menținerea măsurii arestări preventive a inculpaților nu aduce o încălcare a prezumției invocate, instanța analizând cauza prin prisma dispozițiilor art. 68/1 Cod pr.p.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpații, ( fost ), și.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurenții inculpați, și, personal și prin apărătorii aleși, au solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestora în stare de libertate, întrucât nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezonanța negativă a faptelor pentru care sunt cercetați, s- estompat, că termenul rezonabil al arestării preventive a fost împlinit, inculpații fiind arestați de 10 luni, astfel că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Se mai susține că unii inculpați din aceeași grupare sunt cercetați în stare de libertate, astfel că pentru egalitate de tratament se impune punerea în libertate a inculpaților.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal și prin apărători aleși, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că termenul rezonabil al arestării preventive a fost împlinit, raportat la data arestării preventive iar prin menținerii detenției provizorii de încalcă prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Se mai invocă faptul că unii inculpați din aceeași grupare sunt cercetați în stare de libertate, astfel că pentru egalitate de tratament se impune punerea în libertate a inculpatului.
Recurenții inculpați, și, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea arestului preventiv față de numiții recurenți inculpați și punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, iar, în subsidiar, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că în cauză nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive inculpaților, întrucât aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că s-a împlinit termenul rezonabil a detenției provizorii având în vedere că inculpații sunt arestați de circa 10 luni iar pe rolul instanței de judecată se află dosarul de 4 luni.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții inculpați, cât și din oficiu, prin prisma art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin. 3 Cod pr.p., cu referire la art. 136 alin. 1, 86/1, 143, 148 lit. f) din Codul d e pr.p. și la dispozițiile art. 139 din același cod de procedură penală, Curtea de Apel apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel, sistematizând expunerea de motive ale recurenților inculpați constată că toate criticile invocate se subsumează următoarele probleme de drept: lipsa indiciilor temeinice că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală și neîndeplinirea cerințelor art. 136 și 143 al. 1 Cod procedură penală și a cazului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală; depășirea duratei rezonabile a detenției provizorii; încălcarea prezumției de nevinovăție și a principiului egalității de tratament.
1.Asupra lipsei indiciilor temeinice că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală și neîndeplinirea cerințelor art. 136 și 143 al. 1 Cod procedură penală și a cazului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală;
Potrivit art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Potrivit art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b din același cod.
Așadar, în cursul soluționării unei cauze de natură penală, în care inculpatul sau inculpații se află în stare de arest preventiv, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prisma dispozițiilor art. 160/b alin.1 din Codul d e procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse în cauza respectivă față de inculpat sau inculpați.
Conform art. 148.C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.C.P.P. și dacă există vreunul din cazurile prev. de 148 lit. a) - f )
C.P.P.În speță, în încheierea penală atacată, Tribunalul a reținut că se impune menținerea măsuri arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, respectiv, există indicii temeinice că inculpații recurenți ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cerințele legii, instanța de control judiciar trebuie să verifice în ce-i privește pe inculpații recurenți, existența indiciilor temeinice că aceștia ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și existența pericolului concret pentru ordinea publică în eventualitatea cercetării lor în stare de libertate.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2009 al DIICOT -Serviciul Teritorial Alba I din data de 17.08.2009 recurenții inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, sub acuza comiterii, în condițiile concursului real, a mai multor infracțiuni deosebit de grave, respectiv,inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe grave, în formă continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe grave, în formă continuată, uz de fals în formă continuată,constând în aceea că inculpații în perioada 2007-2008 s-au constituit într-o grupare infracțională organizată, care a acționat pe raza județelor A, H, Sibiu și A, în scopul obținerii de venituri ilicite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave.
În fapt, s-a reținut că inculpații recurenți, prezentându-se sub diverse nume fictive drept reprezentanți ai unor firme străine sau colecționari au dat anunțuri prin mai multe publicații că sunt interesați să achiziționeze mașini de cusut de diferite mărci cu mari sume de bani. După ce victimele îi contactau le solicitau acestora diferite sume de bani, pe care să-i depună în conturi pe care le deschideau anterior la mai multe bănci, sub pretextul procurării unor acte de autenticitate a mașinilor de cusut precum și pentru achitarea mai multor taxe, pretinzând că fără achitarea acestor sume de bani nu se puteau perfecta vânzările. Ulterior, după ce victimele transferau sumele solicitate în conturile indicate de inculpați, aceștia nu se mai prezentau pentru perfectarea vânzărilor și nu mai răspundeau la telefoane. În scopul săvârșirii acestor fapte inculpații se foloseau de telefoane cu cartele pre-paid nenominalizate precum și de mai multe înscrisuri falsificate, care să întărească convingerea victimelor că ofertele sunt serioase și că după îndeplinirea condițiilor solicitate de inculpați urma ca victimele să încheie tranzacțiile și să-și primească sumele de bani convenite pentru vânzarea mașinilor de cusut.
Din actele și lucrările dosarului rezultă indicii temeinice că recurenți inculpați ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, indiciile rezultând din plângerile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, interceptările convorbirilor telefonice, înregistrările audio-video în mediu ambiental, procesele verbale de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților unde s-au găsit mai multe extrase de conturi bancare evidențiind rulajul conturilor.
În ce privește susținerile recurenților inculpați referitoare la împrejurarea faptul că faptele de care sunt acuzați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fiind doar convenții civile și fiind culpa victimelor că s-au lăsat înșelate deoarece oricine putea să-i dea seama că ofertele de achiziționare a mașinilor de cusut nu sunt serioase, Curtea constată că, la acest moment procesual, instanței nu îi revine atribuția de a dispune achitarea.
Curtea constată că există bănuiala rezonabilă întemeiată pe probele administrate până în prezent că victimele erau de fapt înșelate prin pretinderea unor sume de bani pentru certificate de autenticitate și diverse taxe, chiar solicitarea unor asemenea taxe întărind convingerea victimelor că inculpații le prezintă o ofertă serioasă.
Față de actele existente până în prezent la dosarul cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel că este îndeplinite cerințele prev. de art. 68/1 și 143.
C.P.P.Curtea, verificând prevederile art. 148 lit.) f teza a I- C.P.P. care a fost reținut ca temei a arestării preventive a inculpaților, se apreciază că sunt îndeplinite cerințele legale în ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi săvârșite de inculpați.
În ce privește a doua cerință prev. de art. 148 lit. f) C.P.P. cea referitoare la pericolul social concret, Curtea constată că și acesta este îndeplinit.
Astfel, în raport de circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpații sunt anchetați penal, și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a început urmărirea penală, caracterul organizat al acestor activități ilicite desfășurate de către inculpați - pentru a obține veniturile ilicite pe care mizau inculpații au înțeles să constituie un grup cu atribuții bine determinate și și-au planificat acțiunile în așa fel încât să-și atingă scopul, denotă un pericol social concret, cu atât mai mult cu cât prin acțiunile lor inculpații au prejudiciat un număr mare de persoane, într-o perioadă îndelungată de timp, iar sumele obținute ilegal în această modalitate le-au permis să-și sporească activitățile infracționale.
Susținerile inculpaților că faptele pe care le-au săvârșit nu prezintă un pericol social concret pentru societate, în contextul în care nu a existat un contact direct între inculpați și victime, sunt lipsite de temei, dată fiind amploarea actelor infracționale și ecoul produs în rândul opiniei publice, că mai mulți inculpați presupus a se fi organizat în scopul săvârșirii unor fapte de o mare gravitate și care ar fi afectat un număr mare de persoane, sunt cercetate în stare de libertate.
Orice faptă contrară normelor de conduită, constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social, ocrotit în valorile sale fundamentale prin normele dreptului penal.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivități, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și autorului ei.
Curtea nu poate împărtăși opinia recurenților inculpați cum că în cauză s-a diminuat rezonanța faptelor având în vedere data comiterii actelor materiale, întrucât este de necontestat că faptele presupus a fi comise de recurenții inculpați au generat un sentiment de neliniște, un sentiment de nesiguranță și insecuritate în rândul colectivității, rezonanța care continuă și în prezent, raportat la actele de cercetare penală efectuate în cauză.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că sunt îndeplinite și cerințele art.5 Convenția (europeană) a drepturilor omului( denumită în continuare CEDO) în ce privește arestarea preventivă a inculpaților, în contextul în care din actele dosarului rezultă că există motive verosimile de a bănui că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
De asemenea, existența unor temeiuri plauzibile de a-i bănui pe inculpați de comiterea de infracțiuni și riscul ca ei să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei măsuri preventive adecvate, așa cum este cazul în speță ( Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 octombrie 2000, cazulKudla Poloniei).
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (, 26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Curtea de Apel reamintește că, urmare a căii de atac folosită de către inculpații recurenți, este chemată să verifice dosar îndeplinirea în cauză a exigențelor art. 160/b Cod pr. pen rap. la art. 136, 143 și 148 Cod pr. pen.
În recursurile lor inculpații își susțin nevinovăția și solicită cercetarea în stare de libertate din acest motiv. Curtea observă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpaților, Tribunalul verificând din oficiu, conform dispozițiilor art. 300/2 Cod pr.p. legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată inițial, urmând ca asupra eventualei vinovății a fiecărui inculpat să se pronunțe instanța de fond, apel și recurs dacă vor fi investite cu judecarea prezentei cauze, astfel că susținerile recurenților inculpați asupra nevinovăției lor exced cauzei de față.
În ce privește susținerile recurenților inculpați referitoare la starea lor de sănătate sau a membrilor de familie și la situație familială grea, Curtea de Apel constată că aceste motive nu constituie temeiuri pentru lăsarea în libertate a inculpaților dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se lua față aceștia măsura preventivă a arestării, ci ele vor putea constitui circumstanțe judiciare în procesul de individualizare a pedepsei în ipoteza condamnării lor.
Tot astfel, Curtea precizează că asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectării termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăriri penale, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, menținerea unor măsuri preventive. Or, în speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că judecătorul de fond în mod legal și temeinic, a constatat că sunt îndeplinite cerințele determinate de legea procesuală pentru menținerea detenției provizorii a recurenților inculpați, încheierea penală nefiind susceptibilă de critică sub acest aspect.
2. Asupra depășirii duratei rezonabile a detenției provizorii;
Susținerile inculpaților că în cauză s-au încălcat disp. art.5, art. 6 CEDO, art. 23 al. 6 din Constituția României și prevederilor CEDO referitoare la "termenul rezonabil" nu pot fi primite.
Convenția europeană instituie două condiții pe care trebuie să le respecte măsura arestului preventiv și anume:
Pe de o parte, ea trebuie să fie luată în conformitate cu dreptul intern al statului în cauză, și pe de altă parte ea trebuie să poată fi inclusă în cel puțin una din ipotezele prevăzute de art.5 paragraful 1 din CEDO.
Din lecturarea art.5 paragraful 1 lit.c se poate observa că pentru arestarea preventivă conform convenției este suficientă întrunirea disp. art.143 din Codul d e procedură penală, întrucât art.5 paragraful 1 lit.c prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de bănuială că persoana a săvârșit o infracțiune.
A doua garanție instituită de art.5 paragraful 3 din CEDO pentru persoanele arestate sau deținute este aceea ca ele să fie judecate într-un termen rezonabil sau să fie eliberate în cursul procedurii. Însă, este la fel de adevărat că într-o practică constantă CEDO a statuat că termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate (Neumeister contra Austriei, Hotărârea din 27 iunie 1968).
În speță, perioada luată în discuție a început la data de 29.04.2009 când inculpații recurenți zis "", (fost ) zis, zis, zis, -, zis, zis, T au fost arestați preventiv și, respectiv, perioada începând cu data de 03.06.2009 când s-a dispus arestarea preventivă a recurenților inculpați, și, măsură prelungită și, ulterior, menținută, în condițiile legii.
Termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate, natura probelor ce se impun a fi administrate
Ori, în cauză, raportat la obiectul cauzei, Curtea apreciază că procedura îmbracă un caracter complex având în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpaților, numărul actelor materiale, numărul inculpaților și al părților vătămate și părților civile, a martorilor propuși prin rechizitoriu
Sub acest aspect este de menționat că lungimea procedurii s-a datorat până în acest moment numeroaselor cereri adresate instanței de părțile vătămate fapt ce a determinat pe judecătorul fondului să amâne cauza și prin raportarea la dispozițiile art. 15 Cod pr.p., potrivit căruia constituirea de parte civilă în cauză de către partea vătămată se poate face până la citirea actului de sesizare al instanței.
3. Asupra încălcării prezumției de nevinovăție:
Curtea nu poate împărtășii nici criticile invocate de recurenții inculpați referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție de către judecătorul de fond urmare a menținerii măsurii arestării preventive.
Este adevărat, că art. 6 parag. 1 din CEDO garantează fiecărui acuzat prezumția de nevinovăție, potrivit căreia orice persoană, acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată până când vinovăția sa nu a fost legal stabilită. Însă, constatarea existenței unei bănuieli de către instanța învestită cu judecarea cauzei în fond și menținerea detenției provizorii a inculpatului înainte de se pronunța asupra temeinicie sau netemeinicie acuzaților ce i se aduc inculpatului, nu este contrară principiului prezumției de nevinovăție, deoarece el trebuie să aprecieze în mod sumar datele de care dispune pentru a determina dacă bănuielile ce planează asupra unei persoane, în sensul că ar fi săvârșit o anumită faptă penală au o anumită consistență; ca atare, bănuielile ce apasă asupra unei persoane, în sensul că ar fi comis o anumită faptă penală, nu reprezintă o constatare formală de culpabilitate (., 5 decembrie 1989, nr. 15776/1989, Xc/ ).
4. Asupra principiul egalității de tratament:
Tot astfel, Curtea nu poate împărtășii susținerile recurenților inculpați referitoare la principiul egalității de tratament juridic, față de faptul că anumiți inculpați din prezenta cauză au fost trimiși în judecată în stare de libertate sau alți inculpați au fost eliberați în cursul judecăți.
Raportat la obiectul prezentei cauze, Curtea nu este competentă a analiza comparativ situația inculpaților arestați cu situația altor inculpați trimiși în judecată în stare de libertate, instanța de recurs fiind limitată doar a analiza legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților recurenți.
Este adevărat, că inculpatele și a au fost puse în libertate de către judecătorul fondului urmare a admiterii cererilor de înlocuire a măsurii arestări preventive, deși în sarcina acestora se reține prin actul de inculpare că au constituit un grup organizat în scopul comiteri de înșelăciuni și formulate și că activitate acestora nu poate fi disociată de cea a grupului pe care se reține că l-au constituit, însă și în cadrul grupului situația participanților este distinctă iar circumstanțele personale ale unui inculpat nu se pot răsfrânge și asupra celorlalți.
Nu este de neglijat a se preciza sub acest aspect că potrivit art. 136 alin. final Cod pr.p. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. De altfel, singurele cerințe care trebuie îndeplinite pentru luarea măsurii arestării preventive a unor inculpați sunt cele cerute de lege, estimările inculpaților asupra duratei procesului penal și presupusa asemănare cu alte fapte penale cercetate neavând relevanță.
În aceeași ordine de idei, nu sunt întemeiate nici susținerile referitoare la eventuala durată mare procesului penal, deoarece nimeni nu poate anticipa în prezent cât va un proces penal.
Curtea precizează că asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectări termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorului de a se sustrage judecății, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, menținerea unor măsuri preventive.
Prin urmare, hotărârea penală atacată nu este susceptibilă de critică sub acest aspect.
Față de cele expuse anterior și pentru buna desfășurare a urmăriri penale, Curtea de Apel apreciază că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, cum corect a dispus și judecătorul de fond.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că în prezent, din aceleași considerente, nu se impune a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Așa fiind, Curtea de Apel, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.P.P. va respinge recursurile inculpaților, T, și, toți arestați preventiv în Penitenciarul Aiud, împotriva încheierii penale din 11 ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul -.
În baza dispoziților art. 192 alin. 2 Cod pr.p. vor fi obligați recurenții inculpați, și la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar ceilalți inculpați recurenți la plata sumei de câte 180 lei cu același titlu.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații recurenți, T, și în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, T, și, toți arestați preventiv în Penitenciarul Aiud, împotriva încheierii penale din 11 ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul -.
Obligă pe numiții recurenți, și la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar ceilalți inculpați recurenți la plata sumei de câte 180 lei cu același titlu.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații recurenți, T, și în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red/tehnored.
2 ex/20.01.2010
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
