Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 5/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Barbu judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat,în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales depune la dosarul cauzei copie de pe buletinul curților de apel.
Întrebați fiind, apărătorii aleși ai inculpaților și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat susține că a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov la data de 6 ianuarie 2010, prin care a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului pe care-l apără.
Apărătorul ales solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Susține apărătorul inculpatului că încheierea recurată este lovită de nulitate absolută întrucât Tribunalul Brașova preluat motivarea din încheierea din 18 noiembrie 2009 prin care a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, fără a ține seama că după acea dată au mai fost administrate probe și astfel au intervenit elemente noi. În acest sens, consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 21 alin. 3 din Constituție și prevederile art. 6 din CEDO, precum și art. 356 Cod procedură penală, raportat la practica judiciară depusă la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului apreciază ca fiind lovită de nulitate absolută încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pentru nemotivare.
Totodată, subliniază faptul că măsura arestării preventive este o măsură excepțională ce se ia în condiții deosebite, pentru o perioadă de timp și dacă există probe că lăsarea sa în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Solicită a se observa că inculpatul provine dintr-o familie organizată, părinții săi fiind cadre didactice. De asemenea, din fișa de cazier judiciar nu rezultă antecedente penale.
În opinia sa, se pune problema dacă inculpatul ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică în cazul n care ar fi lăsat în stare de libertate.
Consideră că scopul măsurilor preventive astfel cum este definit prin art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și cu judecarea în stare de libertate a acestui inculpat. Urmărirea penală este finalizată, cercetarea judecătoreasă a debutat mai fiind de ascultat un martor în circumstanțiere.
Apărătorul ales al inculpatului afirmă că nu există riscul ca inculpatul, lăsat în stare de libertate, să se sustragă de la judecată.
Inculpatul nu trebuie pedepsit înainte de a fi condamnat, măsura arestării preventive fiind o măsură de excepție ce se ia pentru o perioadă de timp.
În opinia sa, nu se justifică privarea de libertate a inculpatului, iar odată cu trecerea timpului, rezonanța negativă în rândul opiniei publice s-a diminuat mult.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara întrucât inculpatul are domiciliul în orașul D T-
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă. În opinia sa au apărut elemente noi, inculpații au fost audiați, cercetarea judecătorească fiind aproape finalizată, mai fiind de audiat 1 martor în circumstanțiere pentru inculpatul.
Nu mai subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cel prevăzut de art. 148 lit. Cod procedură penală.
Prin încheierea atacată nu s-a motivat în ce ar consta pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pentru opinia publică. Este adevărat că acest gen de infracțiuni este într-o continuă creștere, dar trebuie analizat impactul pe care l-ar avea inculpatul asupra opiniei publice.
Apreciază că instanța nu a analizat și celelalte aspecte de ordin personal, respectiv că inculpatul nu s-a sustras cercetării și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Inculpatul lăsat în stare de libertate nu ar încerca să influențeze în mod negativ buna desfășurare a procesului penal și nu ar zădărnici aflarea adevărului.
, solicitând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi țara. Totodată, precizează că inculpatul a avut anterior un loc de muncă la o firmă de transport și este necesar a părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca nefondate. Afirmațiile legate de incidența art. 197 Cod procedură penală, le consideră nefondate. Motivarea este un atribut exclusiv al magistratului iar modalitatea de așezare în frază chiar dacă este asemănătoare nu conduce la incidența art. 197 Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei, consideră că nu au intervenit elemente noi și nici nu au dispărut cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Având în vedere jurisprudența internă, natura infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, apreciază că se impune, raportat la art. 136 alin. 8 Cod procedură penală menținerea măsurii arestări preventive a inculpaților.
De asemenea, nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov este temeinică și legală, la adăpost de orice critică și pne concluzii de respingerea recursurilor declarate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate întrucât se află la primul contact cu legea penală și este arestat de 9 luni de zile. A conștientizat pe deplin gravitatea faptei sale. Susține că nu poate demonstra că nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a i se mai da o șansă.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a i se mai da o șansă întrucât a conștientizat gravitatea faptei sale.
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2010, Tribunalul Brașov a menținut, în baza art. 3002raportat la art. 160balin. 1 și 3 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților și, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unor fapte prevăzute de lege penale de către inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări. Totodată, au invocat nulitatea absolută a încheierii atacate deoarece instanța de judecată a preluat motivarea de la termenele anterioare, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Curtea de Apel Brașov constată ca recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 8 din data de 9 aprilie 2009, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere a unor instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani până la 12 ani și a infracțiunii de efectuare a unor operațiuni frauduloase prevăzută de art. 27 alin.1 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an până la 12 ani, constând in aceea că în data de 8 aprilie 2009 efectuat mai multe operațiuni de extragere de numerar de la -uri de pe raza Mun. B, situate pe str. - B, folosind 11 carduri falsificate care i-au fost puse la dispoziție de către numitul.
Prin încheierea nr. 9 din data de 9 aprilie 2009, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor de deținerea instrumentelor de plată electronică în vederea punerii în circulație, prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani până la 12 ani și interzicerea unor drepturi și complicitate la efectuarea unor operațiuni frauduloase prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 27 alin.1 din Legea 365/2002, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an până la 12 ani, constând în aceea că în data de 8 aprilie 2009 deținut 11 carduri false și la ajutat pe inculpatul să efectueze mai multe operațiuni de extragere de numerar de la -uri de pe raza Mun. B, situate pe str. - B, în sensul că i- pus la dispoziție cardurile, numerele de card și codurile PIN.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost menținută succesiv de către instanțele de judecată, atât la fond cât și în recurs.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt aplicabile în speță, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală. Nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Critica privind nulitatea absolută a încheierii este nefondată. Dispozițiile art. 197 Cod procedură penală ce reglementează regimul juridic al nulității absolute nu sancționează o eventuală încălcare a textelor de lege referitoare la conținutul unei hotărâri judecătorești, astfel că ele nu sunt incidente în cauză. Totodată, dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. prevăd că, în ipoteza admiterii recursului în cauzele prevăzute de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, rejudecarea se efectuează de către instanța de recurs, indiferent de cazul de casare invocat. În cazul de față, indiferent de modul în care tribunalul a motivat soluția sa, curtea de apel poate suplini motivarea instanței de fond dacă consideră că au existat aspecte ce nu au fost lămurite de aceasta. Prin urmare, chiar dacă există similarități între actele invocate, încheierea atacată nu este lovită de nulitate absolută, iar casarea cu trimitere spre rejudecare nu este permisă de lege în cazul hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate și cu apel, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând probe sau indicii temeinice că inculpații recurenți au comis fapte prevăzute de legea penală. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, arătând concret care sunt elementele probatorii care conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele.
Instanța de recurs va lua în considerare condițiile concrete în care s-au comis faptele, intervalul de timp și locurile unde s-au comis infracțiunile, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunilor (cercetările efectuate au evidențiat folosirea a 29 de carduri bancare folosite la -uri din multe județe din Transilvania, aparținând mai multor bănci), caracterul organizat și numărul de persoane implicate, circumstanțele personale ale inculpaților (acestea nu sunt singurele elemente ce pot conduce la concluzia ca acești inculpați prezintă sau nu un real pericol pentru ordinea publică, la alegerea măsurii preventive trebuind a fi avute in vedere si circumstanțele reale ale faptelor, care, în cazul de față, sunt de o anvergură deosebită), consecințele produse, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor. Prin urmare, curtea de apel constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților și.
Curtea de Apel Brașov observă că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpații, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului și că durata ei nu a depășit un termen rezonabil, potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere complexitatea cauzei și natura deosebită a infracțiunilor cercetate.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate și va menține încheierea recurată, obligând pe recurenții și la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
E E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 6 ianuarie 2010 în dos. pen. nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - pt. - - aflată în concediu
semnează PREȘEDINTE COMPLET
- -
Grefier
- -
Red.LP/11.01.2010
Tehnoredact.DS/22.01.2010/2 ex.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Țînț, Elena Barbu
