Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
încheierea NR. 1/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Manuela Filip
- - - JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
- - - judecător - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarate de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales G în substituire avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, apărătorul inculpatului menționează că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință prin care a fost confirmat mandatul de arestare.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 alin. 2 Cod procedură penală, instanța pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, atrăgându-i atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Întrebat fiind, inculpatul personal, declară că nu dorește să dea declarații în fața acestei instanțe.
Întrebați fiind, apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat ales G pentru recurentul inculpat susține recursul formulat de inculpat împotriva încheierii prin care Tribunalul Brașova dispus luarea măsurii arestării preventive în lipsa acestuia, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu subzistă. Relativ la lit. a) a art. 148 Cod procedură penală, solicită a se reține că inculpatul nu a fugit sau s-a sustras de la urmărirea penală. Referitor la lit. d) a art. 148 Cod procedură penală, precizează că nu există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni și de asemenea, nu există probe certe că lăsarea în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
solicitând admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. În cauză există date și indicii, respectiv din procesul -verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor, care confirmă faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. De asemenea, în cauză este dovedită sustragerea inculpatului întrucât a fost emis mandatul european de arestare și astfel a fost identificat. Totodată, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul - de lipsire de libertate și omor calificat, starea de fapt, indică pericolul pentru ordinea publică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului declarat.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 5 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a dispus executarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul la data de 24 iulie 2009 reținându-se că măsura preventivă a fost luată în lipsa inculpatului, că inculpatul nu avut obiecții în ce privește identitatea și nici nu a formulat alte obiecțiuni.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că nu există temeiuri pentru justificarea luarea măsurii arestării preventive, nu a fugit sau s-a sustras de la urmărirea penală; referitor la lit. daa rt. 148 Cod procedură penală a arătat că nu există date că ar săvârși alte infracțiuni și de asemenea, nu există probe certe că lăsarea sa în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea public.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 18 din data de 24 iulie 2009 Tribunalul Brașov a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal și respectiv art. 189 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în data de 10 iulie 2009, în intervalul orar 00,00-05,00, inculpatul împreună cu au aplicat victimei mai multe lovituri cu corpuri contondente, în timp ce se aflau în curtea imobilului nr. 312 din loc., după care au lipsit victima de libertate, închizând-o în beciul locuinței și apoi, împreună cu alte persoane au transportat victima într-o parcare din loc. unde au abandonat-o și unde aceasta a fost găsită decedată. Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. a, d și Cod procedură penală.
Hotărârea instanței a fost luată în lipsa inculpatului și pusă în executare la data prinderii inculpatului a fost prins pe teritoriul Spaniei.
Ținând seama de stadiul procesului penal și raportat la împrejurarea că prezentul recurs a fost formulat pe considerentul că nu sunt îndeplinite cerințele de luare a măsurii arestării preventive și că încheierea recurată a avut în vedere exclusiv termenul de la care încep să curgă cele 29 de zile de arest preventiv, se constată că recursul nu poate fi analizat prin prisma cazurilor prevăzută de art. 148 Cod procedură penală ori a celorlalte condiții ce se impun a fi întrunite pentru luarea măsurii preventive. Aceste critici puteau fi avute în vedere în condițiile în care inculpatul ar fi precizat că recursul său vizează încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, deoarece măsura a fost luată în lipsa acestuia.
Prin urmare, motivele invocate de inculpat în prezentul recurs, nu sunt de natură a fi examinate în acest moment procesual.
Cum inculpatul nu a formulat obiecții în ce privește identitatea ori alte obiecții, din cele descrise de art. 152 Cod procedură penală, prezentul recurs este lipsit de fundament.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și în condițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d și art.141 Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Dispune:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă recurentul-inculpat - la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.SF/29.01.2010/tehniredact.DS/02.02.2010/2 ex./jud.fond.
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Manuela Filip, Simona Franguloiu
