Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 8/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Barbu judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat,în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, apărătorul ales al inculpatului și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat susține că a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov la data de 7 ianuarie 2010, prin care, verificându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 3001Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului pe care-l apără.
Apărătorul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și la prelungirea acesteia reprezentantul parchetului a susținut că este necesară luarea acestei măsuri întrucât se efectuează cercetări și față de ale persoane necunoscute și că inculpatul lăsat în stare de libertate ar influența desfășurarea cercetărilor și măsura este necesară ca inculpatul să fie la dispoziția organelor de cercetare penală.
La acest moment susține că urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu, iar față de persoanele neidentificate s-a dispus disjungerea, inculpatul fiind trimis singur în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere și clonare de carduri, fără încuviințarea titularilor, în mod fraudulos și cu infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, infracțiunea reținută pentru prima dată prin rechizitoriu, motiv pentru care consideră că inculpatului i-a fost agravată situația, fiind necunoscută această infracțiune la data luării măsurii arestării preventive.
Consideră că nu sunt întrunite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, nu sunt indici temeinică că inculpatul a săvârșit faptele, singura probă fiind raportul de constatare tehnico-științifică din cadrul. Subliniază faptul că din procesul-verbal și planșele foto de redare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere ale apare o persoană pe înregistrare, dar imaginile nu se suprapun direct.
Apărătorul ales al inculpatului susține că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 întrucât nu s-a aflat într-un grup organizat, nu a folosit carduri la -uri ale Bank și nici nu a folosit vreodată -urile acestei bănci.
În opinia sa, nu rezultă acele indicii temeinice care să justifice măsura arestării preventive a inculpatului. Trebuie analizat temeiul reținut - dispozițiile art. 148 lit. Cod procedură penală, respectiv pericolul pe care inculpatul îl prezintă. Este adevărat că acest gen de infracțiuni a crescut în ultima perioadă, dar acest aspect nu trebuie să se răsfrângă asupra inculpatului. Inculpatul a mai fost cercetat într-un alt dosar pe rolul Tribunalului București, fiind arestat preventiv o perioadă de 5 luni, pentru o faptă din anul 2006, dar de la momentul punerii în stare de libertate inculpatul s-a angajat cu carte de muncă și pe cale de consecință consideră că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există date că lăsat în libertate ar zădărnici aflarea adevărului sau ar influența în mod negativ cercetarea judecătorească.
Apărătorul ales apreciază că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi afectată prin cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 1 raportat la art. 145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov ca fiind temeinică și legală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143, 136 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sunt întrunite ambele condiții ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, limitele de pedeapsă fiind mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a utilizat în mod fraudulos carduri fără acceptul titularilor și este de remarcat faptul că acesta a arătat că posedă cunoștințe și că locuiește în B într-un cartier în care locuiesc și persoane de naționalitate bulgară, iar din actele dosarului rezultă că anumite retrageri au fost efectuate și din Bulgaria.
Apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a se evita ca inculpatul să ia legătura cu alte persoane care nu au fost identificate și pe cale de consecință respingerea recursului.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate pentru a-și dovedi nevinovăția.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Constată că,prin încheierea de ședință din data de 7 ianuarie 2010, Tribunalul Brașova menținut, în baza art. 3001Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unor fapte prevăzute de lege penale de către inculpat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări. Inculpatul a arătat că nu este vinovat de comiterea infracțiunii ce i se impută, astfel că se impune lăsarea sa în libertate.Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Curtea de Apel Brașov constată ca recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT Serviciul Teritorial Brașov din data de 5.01.2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,deținerea instrumentelor de plată falsificate în vederea punerii lor în circulație prev.de art.24 alin.2 din Legea nr. 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art.27 alin 1 și 5 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (12 acte materiale) cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt s-a reținut că inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat, cunoscând planul conceput de ceilalți membrii, a acceptat să primească o parte din cardurile clonate și să efectueze retrageri frauduloase din conturile părților vătămate, și în acest scop a pus în executare hotărârea de utiliza instrumentele de plată electronică falsificate (carduri clonate) în scopul retragerii frauduloase de numerar de la -uri situate pe raza municipiului B, executare care în unele situații nu și-a produs efectul, tranzacțiile frauduloase fiind refuzate pe motivul "fonduri insuficiente", astfel că la datele de 04.04.2009 și 05.04.2009 a fost surprins împreună cu alte persoane, neidentificate până în prezent, de camerele de supraveghere ale:, aparținând Bank din municipiul B, efectuând retrageri frauduloase din conturile părților vătămate și și a încercat efectuarea de retrageri neautorizate din contul părții vătămate și din conturile altor 5 persoane vătămate neidentificate, prin utilizarea unor carduri clonate, ce au fost copiate anterior la datele de 05 și 06 martie 2009 de autori necunoscuți, care au montat pe -ul nr.030 aparținând, aflat în imobilul unde este situat sediul Regionalei CFR B un aparat de copiat (skimmer) precum și o cameră video pentru înregistrarea codurilor PIN tastate de utilizatori.
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, prin încheierea nr. 29 amerei de consiliu din data de 13.11.2009, începând cu data de 13.11.2009 și până la 11.12.2009 inclusiv reținându-se existența indiciilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și a temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, ulterior măsura fiind prelungită de judecător, potrivit dispozițiilor art. 155 Codul d e procedura penală până la data de 10.01.2010.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost menținută succesiv de către instanțele de judecată, atât la fond cât și în recurs.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt aplicabile în speță, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală. Nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, arătând concret care sunt elementele probatorii care conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele (motivare ce urmează a fi însușită în totalitate de instanța de recurs): procesul verbal și planșe de redare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere ale -urilor, raportul de constatare tehnico-științifică biometrică întocmit de Institutul pentru Tehnologii din cadrul, raportul de constatare tehnico-științifică privind comportamentul inculpatului.
Instanța de recurs va lua în considerare condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii (aderarea la un grup infracțional organizat în vederea folosirii de carduri clonate și retragerii frauduloase de bani, folosirea de carduri clonate în mod repetat), astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, caracterul organizat și numărul de persoane implicate, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor. Prin urmare, constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului recurent.
Curtea de apel constată că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare acest inculpat, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului și că durata ei nu a depășit un termen rezonabil, potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere complexitatea cauzei și natura deosebită a infracțiunilor cercetate. De asemenea, circumstanțele personale nu reprezintă elemente ce pot conduce la concluzia ca inculpatul nu prezintă un real pericol pentru ordinea publică, la alegerea măsurii preventive trebuind a fi avute in vedere și circumstanțele reale ale faptelor, care, în cazul de față, sunt de o anvergură deosebită.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligând pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 7 ianuarie 2010 în dos. pen. nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - pt. - - aflată în concediu
semnează PREȘEDINTE COMPLET
- -
Grefier
- -
Red.LP/11.01.2010
Tehnoredact.DS/22.01.2010/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Țînț, Elena Barbu
