Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 506/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 506/2008
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- la data de 17 septembrie 2008.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent în stare de deținere asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauze, de către grefierul de ședință, după care inculpatul depune la dosar memoriu.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului. Arată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, a recunoscut că este vinovat, are un comportament bun, invocă o stare de sănătate precară, este tânăr, regretă faptele și solicită acordarea șansei de a fi judecat în stare de libertate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă, astfel încât nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită lăsarea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- la 17 septembrie 2008 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și se impune în continuare privare de libertate a acestuia, pericolul concret pentru ordinea publică fiind evidențiat de modalitatea săvârșirii infracțiunii pentru care este acuzat inculpatul și de faptul că inculpatul a mai fost condamnat și este predispus la săvârșirea altor infracțiuni. În raport de prevederile art. 5 pct. 1 lit. a din CEDO s-a apreciat că măsura lipsirii de libertate este legală, inculpatul fiind deținut în baza unei hotărâri pronunțate de o instanță competentă.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a considerat că merită șansa de a fi judecat în stare de libertate, având în vedere starea sa de sănătate și comportamentul său bun de care a dat dovadă pe parcursul cercetării sale.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina, în afara temeiurilor invocate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este evidențiat de modalitatea săvârșirii infracțiunii de furt calificat și perseverența infracțională a inculpatului.
Dintr-o altă perspectivă, existența unei hotărâri de condamnare pronunțată de un tribunal competent, potrivit practicii CEDO, constituie un motiv temeinic pentru menținerea arestării preventive.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Sibiua menținut arestarea preventivă dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 17 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./06.10.2008
Jud. fond
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
