Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 720/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 510
Ședința publică de la 6 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată în stare de arest și asistată de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentei inculpateavând cuvântul, arată că recursul vizează încheierea de ședință din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală pe care o consideră nelegală și netemeinică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea inculpatei în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea recurentei în stare de arest. De asemenea, în ceea ce privește art. 148 lit. f Cod procedură penală, consideră că în dosar nu sunt probe care să conducă la concluzia că inculpata ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât aceasta este căsătorită, are domiciliu stabil în B și un loc de muncă stabil, a recunoscut și a regretat comiterea faptei.
În încheiere susține că se tinde către depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, aceasta fiind o măsură de excepție, starea de normalitate a unei persoane fiind cea de libertate.
În subsidiar, având în vedere dispozițiile art. 136 lit. b și art. 139 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii de ședință din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II-a Penală ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod just s-a considerat de instanța de fond că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de liberate a inculpatei. În ceea ce privește depășirea duratei de timp rezonabile consideră că durata arestării preventive până în acest moment corespunde exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere natura cauzei în care este cercetată recurenta, complexitatea acesteia și numărul mare de persoane implicate.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prev.de art. 148 lit. f Cod procedură penală solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptelor comise, circumstanțele reale de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatei - care a fost condamnată anterior la o pedeapsă cu închisoarea și a dat dovadă de perseverență infracțională.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică și respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea apreciind ca nefiind oportună.
Recurenta inculpatăavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 24.03.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 3001alin. 1.C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art. 3001alin. 3.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. s-au respins ca neîntemeiate cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpata cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
În baza art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin. 11.C.P.P. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata va respecta următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Secția 11 Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin. 12lit. c s C.P.P.-a impus inculpatei ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte obligația de a nu se apropia de coinculpați, membrii familiei acestora, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin. 22.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, respectiv pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal(3 fapte), toate raportate la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal(3 fapte) toate raportate la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea finală a art. 37 lit. b Cod Penal; pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000; pentru infracțiunile prevăzute de art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal(4 fapte) toate raportate la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea finală a art. 37 lit. a Cod Penal; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 raportat la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalExaminând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților au fost respectate condițiile de fond prevăzute de art. 136, art. 143, art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Din materialul de urmărire penale au rezultat indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel cum rezultă din: procese verbale de constatare a infracțiunilor, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a imaginilor surprinse în mediul ambiental, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților și inculpaților, procese-verbale de supraveghere operativă.
Instanța a constatat că în cauză subzistă motivele care impun privarea de libertate în continuare a inculpaților, și: pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul societății civile, fata de extinderea fenomenului nfracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și iversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, natura și gravitatea faptelor săvârșite (infracțiuni ontra sănătății publice) circumstanțele reale de săvârșire (cu participarea mai multor persoane, în mod organizat, cu folosirea unor persoane care nu cunoșteau conținutul pachetelor livrate pentru a îngreuna identificarea membrilor, în scopul introducerii de droguri în penitenciar), de atitudinea antisociala recurenta a inculpaților, ce au fost condamnați anterior și au dovedit perseverentă infracțională, inculpații și sunt consumatori de droguri și se flau în executarea unei pedepse privative de libertate, inculpata nu re loc de muncă și nici o altă sursă licită de venituri, astfel încât există un risc real ca odată pusă în libertate să săvârșească fapte ilicite pentru asigurarea ijloacelor de trai.
Măsura preventiva a fost luata cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeana Drepturilor Omului: inculpații au fost ascultați personal la luarea măsurii, li s- a asigurat asistenta juridica, li s-au adus la cunoștința învinuirea și motivele ar estării, atât inculpații cât și avocații au avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor.
Cu privire la inculpata, tribunalul a apreciat că în raport de lipsa de antecedente penale, participarea sa redusă la activitatea infracțională face obiectul prezentului dosar (inculpata este trimisă în judecată pentru ingură faptă, de procurare a 2,37 gr. heroină pe care a remis-o ulterior inc ulpatei ), de atitudinea de recunoaștere și colaborare cu organele de urm ărire penală, de perioada de arest preventiv scursă până în prezent (de mai mult de 3 luni) că nu se mai impune privarea sa de libertate.
Întrucât în cauză se impunea asigurarea prezentei la judecata a inculpatei și îm piedicarea acesteia de a lua legătura cu ceilalți inculpați și martorii, fiind schimbate temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale, în baza art. 139 Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpata, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpata a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece, față de poziția sa procesuală sinceră, împrejurarea că este căsătorită și avea un loc de muncă stabil, nu există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, recurenta-inculpată a arătat că se tinde la depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, având în vedere caracterul de excepție al acestei măsuri.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și impun în continuare privarea acesteia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, în perioada 26.09.2008 - 06.11.2008, recurenta - inculpată a procurat și a remis unor persoane cantități de heroină cuprinse între 2,37 gr. și 6,2 gr. pentru a fi introduse în Penitenciarul Jilava și a fi predate unor persoane încarcerate.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat în mod justificat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul judecății, împrejurările concrete în care se presupune că inculpata a procurat, a disimulat și a remis altor persoane droguri de mare risc cu scopul de a le introduce într-un loc de deținere, amploarea acestui fenomen infracțional și consecințele pregnant negative ale acestui gen de activitate care, dat fiind specificul mediului penitenciar, contribuie atât la proliferarea traficului și consumului de droguri în aceste spații, cât și la limitarea posibilității de atingere reală a scopului educativ al pedepsei aplicate deținuților.
Circumstanțele personale ale inculpatei, care a avut o atitudine parțial sinceră și este cunoscută cu antecedente penale pentru infracțiunea de proxenetism, nu relevă prin ele însele o schimbare a temeiurilor ce au justificat privarea sa de libertate, cât timp aceste circumstanțe nu pot fi avute în vedere în mod izolat de particularitățile reale ale cauzei, care evidențiază o capacitate redusă de rezistență a inculpatei la presiunea mediului infracțional din care face parte și posibilitatea ca aceasta să își reia activitatea infracțională.
Totodată, Curtea apreciază că perioada de 5 luni în care recurenta-inculpată s-a aflat în stare de arest preventiv se circumscrie exigențelor de rezonabilitate ce trebuie să caracterizeze această măsură, având în vedere natura și gravitatea faptelor, numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională și împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată, procedându-se la sesizarea instanței cu rechizitoriu.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază neîntemeiate criticile inculpatei, urmând ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 24.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. / 21.04.2009
Dact. 2ex./21.04.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
