Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 516/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (712/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.516/
Ședința publică de la 07 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/30.03.2009, în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.21532/07.04.2009.
Se prezintă domnul traducător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 24 martie 2009, ca nelegală și netemeinică.
Arată că s-au pus în discuție două aspecte p cerere privind liberarea provizorie sub control judiciar, întemeiată pe disp.art.160/2 Cod procedură penală și menținerea măsurii arestării preventive, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală.
Consideră că în mod greșit instanța fondului a motivat cele două cereri, distincte, formulate de apărare, folosind aceeași motivare în sensul temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive se mențin și impun în continuare și mai mult că subzistă pericolul pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi puși în libertate.
Arată că inculpații sunt de 8 luni, în arest preventiv, avându-se în vedere temeiurile prev. de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Menționează că până la acest moment s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru întocmirea de acte de urmărire penală, or rechizitoriu a fost întocmit și trebuie analizat dacă temeiurile ce au fost avute în vedere mai impun în continuare privarea de libertate inculpaților.
Arată că instanța fondului a analizat necesitatea menținerii măsurii preventive numai prin prisma naturii și gravității pe care infracțiunea implică și nu a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpaților.
Solicită a se avea în vedere că inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut comiterea faptei încă de la început și au colaborat cu organele de cercetare penală.
Precizează că urmare a acestei colaborări au fost depistate și trimise în judecată alte persoane care au încălcat legea, motiv pentru care inculpații beneficiază de prev. art.9 alin.3 din Lg.39/2003.
Menționează că inculpații au recunoscut faptele astfel cum au fost săvârșite și nu comiterea unei infracțiuni, au fost consecvenți în sensul că au ajutat pe fratele lor a introduce în țară cetățeni irakieni.
Arată că în rechizitoriu sunt reținute 59 de fapte, în sarcina inculpatului nu se reține nici un act material, nici măcar indirect, acesta a prestat o activitate de curierat de la fratele său la o altă persoană, însă nu se poate reține că a avut reprezentarea faptelor comise, în sensul de a fi comis o faptă prevăzută de legea penală.
Referitor la inculpatul, acesta a efectuat 5,6 acte de curierat și că înțelegerea a fost efectuată de și Al cu inculpatul, pentru a întocmi niște acte.
Apreciază că la acest moment inculpații nu mai sunt bănuiți că ar fi participat la comiterea tuturor faptelor reținute, în rechizitoriu și trebuie a fi analizată contribuția inculpaților la comiterea faptelor, pentru a se analiza dacă se mai impune menținerea arestării preventive.
Arată că inculpații sunt refugiați, au reședința în România, au colaborat cu organele de cercetare penală și consideră că nu se poate susține că aceștia trebuie a fi menținuți în stare de arest, pentru a nu mai comite alte infracțiuni și pentru a nu încerca a zădărnicii aflarea adevărului.
Precizează că inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de imigranți prev. de art.71 din OUG 105/2001 fapta pedepsită cu o pedeapsă de la 2 la 7ani închisoare, ori dacă se considera că este vorba de o faptă deosebit de gravă, legiuitorul ar fi stabilit o pedeapsă de la 5 la 20 ani închisoare.
Mai arată că fiind vorba de un grup, inculpații pot fi considerați coautori și nu neapărat complici, pentru însăși ideea de grup infracțional duce la această idee, or inculpații au ajutat și ascultat pe fratele lor.
Solicită a se avea în vedere și cererile inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar, dacă acestea sunt admisibile și ulterior a se analiza dacă acestea sunt întemeiate.
Menționează că dacă apărarea are datoria de a demonstra că inculpații nu vor încerca a influența martori, experți și a zădărnicii aflarea adevărului, nici acuzarea nu poate dovedi, cu certitudine, contrariul.
Referitor la martorii pe care inculpații i-ar putea influența, aceștia sunt cetățeni străini care au beneficiat de acele avize și au părăsit teritoriul țării, iar ceilalți au fost deja audiați și care nu au făcut vorbire de inculpații din boxă ci de fratele lor mai mare.
În ceea ce privește rezonabilitatea, duratei arestării preventive, consideră că și acest aspect trebuie pus în discuție după 9 luni de arest preventiv, menționează că faza de urmărire penală a fost depășită și consideră că în acest moment procesual se încarcă principiul prezumției de nevinovăție și că această perioadă îndelungată de arest preventiv, tinde a deveni o veritabilă executare a pedepsei închisorii.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate, sau să se admită cererea de liberare sub control judiciar și să li se aducă la cunoștință obligațiile avute pe perioada desfășurării cercetării judecătorești.
Arată că inculpații sunt cercetați și pentru infr.prev. de art.7 Lg.39/2003, prin rechizitoriu fiind trimise în judecată 7 persoane, ori anumite persoane care nu au recunoscut fapta și nu au colaborat, sunt cercetate în stare de libertate, motive pentru care consideră că și inculpaților din boxă, trebuie să li aplice același tratament
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că fiind nelegală și netemeinică încheierea de ședință din 24 martie 2009.
Arată că trebuie a fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta este necunoscut cu antecedente penale,este absolvent a 2 instituții de învățământ superior și în situația în care se va dovedi că a comis o faptă contrară legii, va fi pedepsit pentru aceasta.
Mai mult arată că inculpatul are domiciliul stabil în România și împotriva sa se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Precizează că inculpatul pe care îl apără nu mai are cum influența buna desfășurare a procesului penal, dat fiind că se află de 9 luni în arest preventiv și mai mult a recunoscut și regretat sincer fapta comisă.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră de colaborare și cooperare a inculpatului cu organele de cercetare penală și apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea sa în stare de arest preventiv, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, acestea fiind nefondate și să se mențină încheierea atacată ca fiind legală și temeinică.
Consideră că în mod legal instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar și consideră că și în situația în care condițiile, prevăzute de aliniatul 2, de admisibilitate a cererii ar fi fost îndeplinite, cererea ar fi fost respinsă, fără a se mai analiza fapta și gravitatea acesteia, fie ca inadmisibilă, fie ca nefondată.
În cauza de față cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, avându-se în vedere că deși sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate, la numai lună de la respingerea unei cereri similare, la termenul din 24 martie 2009 s-a formulat din nou o asemenea cerere, apreciind că nu s-au modificat condițiile pentru care s-ar putea acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
Referitor la prev.art.300/2 Cod procedură penală, arată că se impune menținerea stării de arest preventiv în ceea ce-i privește pe inculpați, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și pericolul social pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică.
Totodată arată că s-a avut în vedere numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, numărul mare de societăți comerciale, perioada de timp îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională și contribuția inculpaților, din boxă, la derularea activității infracționale.
Având în vedere probele administrate până în acest moment consideră, că lăsarea inculpatului, dar și a inculpaților A și A, în libertate ar putea impieta buna desfășurare a urmării penale și nu există nici o garanție că aceștia nu și-ar relua activitatea infracțională.
Totodată consideră că pericolul social ar rezulta și din posibilitatea inculpaților, de a părăsi teritoriul României. Referitor la aceeași inculpați, se reține în actul de inculpare că aceștia au obținut în aceeași modalitate, statutul de refugiați, astfel că nu pot invocat faptul că nu au cunoscut în ce consta activitatea infracțională a fratelui lor și că au avut o activitate de curierat.
Referitor la rezonabilitatea duratei arestării preventive, solicită a se avea în vedere, în conformitate cu practica CEDO, complexitatea cauzei, numărul mare de persoane implicate, considerente pentru care solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a se menține starea de arest preventiv, în continuare, în ceea ce-i privește pe inculpați.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul în replică, arată că sa invocat faptul că de la ultimul termen nu s-a schimbat nimic, însă aceeași poate fi situația și după 2 sau 3 termene, menționează că este vorba de 8 inculpați, din care 5 se află în stare de libertate, astfel că se poate amâna cauza din varii motive, inculpații aflându-se în tot acest timp, în arest preventiv.
Consideră că la acest moment procesual nu se mai justifică menținerea inculpaților în stare de arest preventiv și referitor la faptul că inculpații invocă faptul că nu au știut de activitatea infracțională, solicită a se vedea prev.art.35 privind participația improprie
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază celor susținute de avocatul său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său, că regretă cele petrecute și consideră că nu prezintă pericol pentru societate. Menționează că a colaborat cu organele de cercetare și a recunoscut comiterea faptelor. Solicită a fi cercetat în stare de libertate, pentru egalitate de tratament.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său, că regretă comiterea faptelor. Solicită a se ține cont de faptul că a ajutat pe fratele său mai mare și că va suporta consecințele.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.123 din 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în baza art. 394 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr.193/16. 02. 2006 pronunțată de Tribunalul București - secția a-II-a Penală, în dosar nr. 6652/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4396/10. 07. 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 21. 12. 1980 în B, deținut în Penitenciarul Jilava, CNP -, cu obligarea revizuientul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Prin rechizitoriul, Biroul Teritorial București nr.2929/P/2005 din 09.11.2005, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu, prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000 și art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În fapt, la 17.08.2005, inculpatul a procurat șapte doze de heroină, pentru G și și ulterior, 4 doze dintre acestea le-a consumat împreună cu G, și, fiind prins în flagrant de către lucrătorii de poliție.
Instanța de fond s-a pronunțat după cum urmează:
In baza art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare (făcând aplicarea art. 74 - 76 Cod penal) cu aplic. art. 71 - 64 Cod penal.
În baza art.4 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 Cod penal.
Conform art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare, cu aplic. art. 71, 64 Cod penal.
Conform art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a Cod procedură penală pentru fiecare pedeapsă principală pe o perioadă de 3 ani (conform art. 35 Cod penal, pedeapsa complementară aplicându-se pe o perioadă de 3 ani).
În baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 Cod penal compută prevenția de la 26.07.2005 la 16.02.2006.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 362 A/04.05.2006, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul .
S-a desființat în parte sentința penală nr.l93din 16.02.2006, pronunțată
de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. 6652/2005 și
rejudecând, în fond:
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 - 76 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 33 - 34 lit. b Cod penal a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni și 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 - 76 Cod penal prin sentința penală nr. 193 din 16.02.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni și 8 luni închisoare cu aplic. art. 71-64 lit. a,b,c Cod penal.
A înlăturat pedeapsa complimentară prev. de art. 65 Cod penal cu aplic. art. 64 lit. a,b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.4 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b și art. 74-76 Cod penal.
A menținut pedeapsa complimentară prev. de art. 65 Cod penal dispusă de instanța de fond pentru infr. prev. de art.2 al.l și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b și art. 74 - 76 Cod penal.
A înlăturat dispoziția privind revocarea beneficiului liberării condiționate dispusă conform art. 61 Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
In baza art. 160/b al.3 Cod penal a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția, conform art. 88 Cod penal de la 26 iulie 2005, la zi.
rin decizia penală nr. 4396/10.-, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul inculpatului ca nefondat.
Verificând motivele invocate de revizuient respectiv, împrejurarea că instanțele nu au examinat fondul cauzei, că acesta a fost condamnat în baza declarațiilor mincinoase ale martorei-denunțătoare -, că se impune audierea unor martori noi deoarece între timp au apărut probe si dovezi noi ce nu au fost cunoscute de instanță, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire din prezenta cauză nu este întemeiată.
Conform dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. In consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, și nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, deoarece cererea de revizuire întemeiată pe o apărare cunoscută de instanță si verificată la soluționarea cauzei nu este fondată.
Astfel, s-a constatat că pentru a pronunța soluția de condamnare a revizuientului atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar, au examinat toate probatoriile administrate în cauză, iar declarațiile martorei - denunțătoare nu s-au fost dovedit a fi mincinoase. Această martoră a participat efectiv la realizarea flagrantului, i-a înmânat revizuientului suma de bani înseriați de organele de poliție, primind în schimb pachețelele din plastic lipite la capăt prin ardere, ce conțineau heroină, iar aceste aspecte nu au fost dovedite prin hotărâre judecătorească că ar fi fostcontrare realității.
Interpretarea probelor administrate și reaudierea martorilor nu pot conduce la admiterea cererii de revizuire, întrucât potrivit Codului d e procedură penală este necesar ca faptele sau împrejurările invocate în susținerea cererii de revizuire să fie noi, inexistente în materialul probator de la dosar, ceea ce înseamnă că în revizuire nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administra. În acest context Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat și motivul de revizuire invocat de condamnat de a se audia martori noi respectiv, numiții și B G, prelungirea administrării probatoriului în această fază procesuală, nefiind posibilă. In cazul în care petentul-condamnat intenționa să-și dovedească nevinovăția, solicitarea audierii acestor martori era necesară în fața instanței de fond sau în fața instanțelor de control judiciar, aspect de care acesta nu a uzat.
De asemenea, Tribunalul a constatat că nu au fost depuse nici înscrisuri și nu au fost descrise împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în această fază procesuală a revizuirii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul criticând-o pe motiv că existența infracțiunii de mărturie mincinoasă săvârșită în cauza în care a fost condamnat nu poate să o susțină cu probe noi, respectiv cu declarații de martori sau o hotărâre definitivă cu privire la săvârșirea acestei fapte însă, solicită reaprecierea probatoriului administrat.
Curtea, analizând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire formulată, petentul a solicitat să se constate faptul că la baza hotărârii de condamnare pronunțată împotriva sa, în dosarul nr.6652/2005 (număr unic -) al Tribunalului București - secția a II-a penală, stă mărturia mincinoasă a martorei, solicitând în plus, în susținerea cererii sale, audierea martorilor și BGc are cunosc date relevante în soluționarea cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 399 Cod procedură penală, după introducerea cererii de revizuire, dacă este cazul, procurorul poate audia persoana ce solicită revizuirea și poate efectua cercetări pentru a verifica temeinicia cererii. De asemenea, dacă apare ca fiind necesar, acesta poate solicita dosarul cauzei. Rezultatul actelor de cercetare se consemnează în scris, concluziile fiind înaintate împreună cu întregul material la instanța de judecată.
Se constată în prezenta cauză că lipsesc cercetările menționate de art.399 Cod procedură penală, în condițiile în care instanța apreciază că acestea erau utile soluționării prezentei cauze. Concluziile reprezentantului Ministerului Publics -au mărginit la a evidenția conținutul hotărârilor instanțelor de fond și de control judiciar, reținând în plus, după indicarea motivelor de revizuire, faptul că acestea se înscriu în mod formal în cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală. Aceste demersuri însă nu sunt apte să stabilească dacă în realitate martorii menționați cunosc aspecte noi, relevante pentru soluționarea cauzei.
Analizând dosarul de fond, se constată că martorul fost indicat de organul de urmărire penală ca martor în acuzare, în cauza în care s-a pronunțat condamnarea inculpatului. Dacă în legătură cu acesta nu pare fi relevantă susținerea privitoare la posibilitatea deținerii unor date sau împrejurări noi, în sensul art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, în ceea ce-l privește pe martorul B G, organul de urmărire penală nu a determinat posibilitatea ca acesta să cunoască aspecte noi, relevante ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În acest context, demersurile utile ar fi putut consta în audierea revizuientului conform art.399 alin.1 teza I Cod procedură penală, urmând a aprecia, în funcție de susținerile acestora, utilitatea audierii în continuare și a martorului indicat.
De asemenea, în ceea ce privește sesizarea referitoare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, organul de urmărire penală nu face altceva decât să evidențieze calitatea în care aceasta a participat în cauza în care revizuientul a fost condamnat, respectiv de martor denunțător, acest aspect fiind cunoscut din dosarul atașat. Relevant pentru prezenta cauză este aspectul privitor la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în legătură cu care concluziile procurorului nu conțin o argumentație.
Ca urmare, se apreciază că lipsește în prezenta cauză efectuarea cercetării în baza art.399 Cod procedură penală, condiție a sesizării instanței de judecată, consecința fiind aceea a desființării soluției primei instanțe, în baza art.379 pct.2 raportat la art.397 și 399 Cod procedură penală și trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării actelor de cercetare și a întocmirii concluziilor care să cuprindă argumentația în fapt și în drept cu privire la motivele de revizuire formulate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.123 din 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Desființează sentința penală atacată și, în fond, rejudecând:
Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării de cercetări conform art.399 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu - 200 lei - se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 3 ex./8.04.2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
