Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (736/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.518/
Ședința publică de la 07 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata - împotriva încheierii de ședință din 18 martie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată - în stare de arest, asistată de avocat din oficiu, cu împuternicire avocațială nr.-/02.04.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia dorește a depune acte medicale ale inculpatei și certificatele de naștere ale copiilor acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și constata a fi administrată, prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Nemai fiind cereri de formulat, constata cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentei inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 18 martie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că asupra inculpatei s-a găsit o cantitate extrem de mică de droguri și consideră că aceasta nu putea obține nici un fel de venituri, ca urmare a exercitării unei activități infracționale, de vânzare de droguri.
Solicită a se avea în vedere că inculpata a recunoscut și regretat comiterea faptei, iar lăsarea sa în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că nu există date sau indicii că inculpata, în stare de libertate fiind, și-ar relua activitatea infracțională.
Totodată solicită a se avea în vedere că inculpata, anterior comiterii faptei, lucra, că are 5 copii în întreținere și că starea sa de sănătate este deteriorată grav.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și revocându-se stare de arest preventiv a se dispune, cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile avute în vedere de instanță, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în continuare.
Arată că în sarcina inculpatei se reține că a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, fiind surprinsă în flagrant.
Precizează că denunțătoarea a declarat că a cumpărat, în repetate rânduri droguri de la inculpata.
Consideră că există indicii că inculpata, odată aflată în libertate,
și-ar relua activitatea infracțională, considerente pentru care solicită respingerea recursului și menținerea stării de arest în ceea ce o privește pe aceasta.
Recurenta inculpata, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele petrecute și solicită a fi cercetată în stare de libertate. Menționează că anterior comiterii faptei lucra și că are trei copii minori în întreținere.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a constatat, în baza art. 300/1 alin.1 pr. pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în baza alineatului 3 al aceluiași articol s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că în data de 19.02.2009 a vândut numitei 5 doze de heroină conținând cantitatea de 0,26 grame de heroină cu suma de 150 lei, bani înseriați găsiți asupra sa.
A mai reținut instanța de fond că inculpata a fost arestată preventiv în baza încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, temeiurile de drept fiind cele prevăzute de art.143 alin.1 și art.148 lit.f pr. pen, temeiuri care, în opinia instanței se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata care a criticat-o pentru netemeinicie. Arată inculpata că a recunoscut fapta, cantitatea de droguri traficată a fost infimă, nu există date că lăsarea sa în libertate ar constitui un pericol public, are trei copii minori în întreținere.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpată dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3001alin.3 din Codul d e procedură penală, temeiurile care au determinat arestarea inițială menținându-se și impunând în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Astfel, inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.296/D/P/2009 din data de 17.03.2009 emis de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000. În fapt, s-a reținut că în data de 19.02.2009 inculpata a vândut numitei 5 doze de heroină conținând cantitatea de 0,26 grame de heroină în schimbul sumei de 150 lei.
Inculpata a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.43/UP/20.02.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală în baza încheierii de ședință din camera de consiliu din aceeași dată.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că și în acest moment procesual în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală, care au impus inițial luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, probele administrate până în prezent confirmă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată, relevante în acest sens fiind procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, denunțul și declarațiile martorilor denunțători și, declarațiile martorului asistent, raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 20.02.2009, declarațiile inculpatei de recunoaștere a faptei.
Curtea reține, totodată, incidența art.148 lit.f Cod procedură penală, fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpata este cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea are în vedere ca și prima instanță, natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina inculpatei, împrejurarea și modalitatea în care aceasta a acționat, scopul urmărit, urmările socialmente periculoase ale unor asemenea fapte, care afectează grav sănătatea persoanelor și care au o rezonanță socială negativă, creând un sentiment de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, credința că organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, la care se adaugă circumstanțele personale ale inculpatei, cunoscută cu antecedente penale. Atitudinea inculpatei de recunoaștere a faptei - invocată de aceasta în motivarea recursului - este lipsită de relevanță sub aspectul analizat, în contextul în care aceasta a fost prinsă în flagrant, având asupra sa banii înseriați de organele de cercetare penală.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, în care se va include și plata onorariului apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata - împotriva încheierii de ședință din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.04.05.2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
