Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.527/R/2009
Ședința publică din 01 septembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Delia
JUDECĂTORI: - -
-, președinte secție penală
GREFIER: -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale fără număr din data de 19.08.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen.; art.26 pen. rap.la art.3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bihor, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Arată că rechizitoriul a fost întocmit de d-l procuror și verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef birou. Prelungirea duratei arestării preventive se dispune, pe baza propunerii motivate a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În cazul în care procurorul a efectuat și el urmărirea penală, alături de procurorul, rechizitoriul trebuia întocmit de ambii procurori și supus verificării procurorului șef serviciu de la Este vorba de o nelegală sesizare a instanței de judecată cu rechizitoriul și de o neregularitate a actului de sesizare a instanței, procurorul șef verificându-și practic propriile acte de urmărire penală. La data de 23.04.2009, procurorul șef a solicitat instanței prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 zile, deși nu efectua urmărirea penală în cauză. Astfel, instanța a fost sesizată nelegal cu privire la prelungirea arestării preventive. Potrivit art.197 alin.2 pr.pen. dispozițiile referitoare la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, nulitate care poate fi invocată în orice stadiu al procesului. Prin urmare, măsura arestării preventive a încetat de drept la expirarea termenului inițial pentru care s-a luat măsura arestării preventive, astfel că a fost prelungită nelegal. Se impune admiterea recursului și punerea de îndată în libertate.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 pr.pen. având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat. Este incident art.5 par.3 din CEDO, potrivit căruia orice persoană privată de libertate are dreptul la judecarea sa într-un termen rezonabil sau la eliberarea sa în cursul procedurilor. Inculpatul este arestat de circa 5 luni și se face o diferență de tratament juridic între acesta și ceilalți coinculpați trimiși în judecată și care sunt cercetați în stare de libertate. Inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor și a cooperat cu organele de urmărire penală. Nu se poate susține că pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul este același ca și acum 5 luni. Prin trecerea unui interval atât de mare de timp, acest pericol concret pentru ordinea publică este diminuat. Solicită a se avea în vedere atât practica instanțelor judecătorești din România, cât și ale CEDO care statuează că instanțele trebuie să aibă în vedere măsuri preventive alternative celei a arestului preventiv, care este una excepțională și nu poate depăși un termen rezonabil.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun cercetarea în stare privativă de libertate. Sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. Astfel, în raport de probatoriul administrat, rezultă indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, fapte sancționate de lege cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de modalitatea de comitere a infracțiunilor, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În ce privește aspectele de nelegalitate, acestea au fost invocate și la instanța de fond și au fost corect respinse. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că regretă faptele comise.
CURTEA
Prin încheierea penală din 19 august 2009, Tribunalul Sălaj, în baza art.300/2 Cod procedură penală și art.160/b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 07.09.1984 în com., județul S,. în com., nr.285, județul S) luată prin încheierea penală nr.9/C/2009 a Tribunalului Sălaj.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și -, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri fapte prev. și ped. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul și art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal raportat la art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul -, reținându-se că inculpatul a cumpărat din Spania, a introdus și a pus în vânzare în România personal și prin intermediul inculpaților - și -, droguri de risc (hașiș și câteva mlădițe de canabis, în cantitate de aproximativ 250 grame), fără drept, în luna noiembrie 2008 și în luna martie 2009. au fost introduse în țară pentru consumul propriu, acesta fiind un consumator de droguri din anul 2005, și în scopul comercializării.
au fost tranzacționate în localitatea de domiciliu din și de acolo în municipiul Z, la unii consumatori mai vechi de droguri.
Referitor la inculpatul -, s-a reținut în rechizitoriu că acesta s-a aflat împreună cu inculpatul în Spania, că a consumat droguri, a cumpărat droguri de risc de la inculpatul despre care știa că le-a cumpărat din Spania și a intermediat telefonic circulația drogurilor de risc, fără drept, pentru anumiți consumatori de droguri.
Coroborând probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, (declarațiile inculpaților, procese-verbale de interceptare a convorbirilor, declarațiile de martori, declarații colaboratori) și în faza de judecată (declarațiile inculpaților, - și -, declarațiile martorilor, și -) declarația inculpatului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul a lucrat mai mulți ani în Spania, unde obișnuia în mod ocazional să consume droguri (hașiș sau canabis).
În luna iulie 2008 inculpatul a lucrat în Spania ca și ospătar, cumpărând de la un cetățean din 10 gr. de hașiș și 2 rămurele de canabis pe care le-a introdus ilegal în țară ascunse în buzunarul interior al hainei.O parte din aceste droguri le-a consumat singur, iar 5 gr. le-a vândut învinuitului -. În această perioadă inculpatul se afla și el în Spania.
În luna ianuarie 2009 inculpatul s-a deplasat din nou în Spania, în localitatea Petro, revenind în țară în februarie 2009. În Spania, a locuit împreună cu inculpatul și la plecarea din Spania i-a arătat acestuia că a cumpărat o bucată mare de hașiș - rezină de canabis de 140 gr. și alte 4 bucăți mai mici, de 5 grame, spunându-i că le va duce în România.În timpul cât au locuit împreună cei doi inculpați, aceștia consumau ocazional țigări confecționate din hașiș.
Inculpatul a introdus drogurile în țară în același mod, ascunzându-le în țară într-o grădină din spatele haltei CFR, localitate în care acesta locuia.
La sfârșitul lunii februarie 2009 revenit în țară și inculpatul, fiind căutat de către inculpatul pentru a fuma împreună țigări confecționate din droguri. În acea împrejurare, inculpatul i-a spus inculpatului să-l anunțe pe inculpatul că s-a întors acasă și să-l caute.La începutul lunii martie inculpatul l-a căutat pe inculpatul pentru a-l duce la inculpatul în localitatea, de la care a cumpărat 5 gr. hașiș, contra sumei de 600 lei.
Ulterior, inculpatul l-a recomandat pe inculpatul unei persoane numită "" și unui prieten de-al lui mai vechi, în condițiile în care aceste persoane și-au exprimat dorința de a consuma droguri. Inculpatul i-a vândut lui "" în 3 rânduri droguri, iar pentru a cumpărat inculpatul 2 gr. de hașiș și i-a confecționat 5 țigări.
Inculpatul a mai vândut droguri unei persoane, unei persoane cu numele "",(de 3 ori) lui și lui, pe și cunoscându-i prin intermediul inculpatului, încasând diverse sume de bani.
Din probele administrate în cauză până în această fază, sunt indicii temeinice, în sensul celor prev. de art.68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, faptele fiind grave.
Pentru aceste fapte, prin încheierea penală nr.8/C/2009 a Tribunalului Sălajs -a luat față de inculpatul măsura arestării preventive, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală și este incident cazul prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Această măsură a fost prelungită ulterior prin încheierea penală nr.11 /C/2009, la data de 21.04.2009, întocmindu-se de către DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj și rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului alături de ceilalți inculpați.
Potrivit dispozițiilor art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 Cod procedură penală.
Procedând astfel, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului s-a reținut că măsura a fost luată și menținută legal că aceasta a fost necesară pentru buna soluționare a cauzei.
-a-vis de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se reține că, faptele comise de inculpat, sunt de o gravitate deosebită, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică, rezidă atât din gravitatea deosebită a faptei cât și din reacția publicului față de aceasta, acest gen de infracțiuni putând determina tulburări sociale, prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Într-adevăr, starea de normalitate în care trebuie cercetată și judecată o persoană este starea de libertate, starea de arest fiind o excepție. Dar, așa cum este stipulat și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului pot exista restrângeri ale drepturilor și obligațiilor în condițiile prev.de lege și numai dacă sunt necesare într-o societate democratică. Deasemenea, art.53 din Constituție, prevede că exercițiul unor drepturi și libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, drepturile și libertățile cetățenilor. Or, prin faptele comise de inculpat, s-a adus o atingere acestor drepturi, având în vedere că și traficul și consumul de droguri au luat amploare, lupta la nivel național și internațional a organelor create în acest domeniu împotriva consumului de droguri fiind tot mai asiduă.
Referitor la nelegalitatea prelungirii măsurii arestării preventive invocată de apărătorul inculpatului s-a reținut că aceasta a fost legală, că adresa de sesizare a instanței s-a făcut de către procurorul-șef DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj, în calitate de șef al structurii respective, că împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive s-a declarat recurs, măsura însă fiind analizată, cu ocazia judecării recursului atât sub aspectul legalității cât și temeiniciei ei.
Referitor la modificarea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii, se reține că acestea nu s-au schimbat, ele există și în prezent, mai mult, măsura luată impunându-se pentru buna soluționare cauzei, având în vedere că la termenul de judecată care a fost stabilit la data de 23.09.2009,urmează a fi audiați investigatorii sub acoperire și colaboratorii sub acoperire, declarațiile acestora fiind importante pentru stabilirea adevărului.
Având în vedere că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 26.05.2009, având primul termen de judecată la data de 17.06.2009, apreciem că în cauză nu sunt incidente art.5 pct.3 din CEDO, potrivit căruia orice persoană privată de libertate are dreptul la judecarea sa într-un termen rezonabil sau la eliberarea sa în cadrul procedurilor, întrucât termenul de 4 luni care s-a scurs de la data înregistrării dosarului este un termen perfect rezonabil, neputând fi vorba de o depășire așa cum a fost definit în jurisprudența CEDO, fiind justificat pentru administrarea probelor.
Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul.
S-a reiterat un aspect de nelegalitate, că rechizitoriul a fost întocmit de d-l procuror și verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef birou. Prelungirea duratei arestării preventive se dispune, pe baza propunerii motivate a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În cazul în care procurorul a efectuat și el urmărirea penală, alături de procurorul, rechizitoriul trebuia întocmit de ambii procurori și supus verificării procurorului șef serviciu de la Este vorba de o nelegală sesizare a instanței de judecată cu rechizitoriul și de o neregularitate a actului de sesizare a instanței, procurorul șef verificându-și practic propriile acte de urmărire penală. La data de 23.04.2009, procurorul șef a solicitat instanței prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 zile, deși nu efectua urmărirea penală în cauză. Astfel, instanța a fost sesizată nelegal cu privire la prelungirea arestării preventive. Potrivit art.197 alin.2 pr.pen. dispozițiile referitoare la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, nulitate care poate fi invocată în orice stadiu al procesului. Prin urmare, măsura arestării preventive a încetat de drept la expirarea termenului inițial pentru care s-a luat măsura arestării preventive, astfel că a fost prelungită nelegal.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 pr.pen. având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat. Este incident art.5 par.3 din CEDO, potrivit căruia orice persoană privată de libertate are dreptul la judecarea sa într-un termen rezonabil sau la eliberarea sa în cursul procedurilor. Inculpatul este arestat de circa 5 luni și se face o diferență de tratament juridic între acesta și ceilalți coinculpați trimiși în judecată și care sunt cercetați în stare de libertate. Inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor și a cooperat cu organele de urmărire penală. Nu se poate susține că pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul este același ca și acum 5 luni. Prin trecerea unui interval atât de mare de timp, acest pericol concret pentru ordinea publică este diminuat. Solicită a se avea în vedere atât practica instanțelor judecătorești din România, cât și ale CEDO care statuează că instanțele trebuie să aibă în vedere măsuri preventive alternative celei a arestului preventiv, care este una excepțională și nu poate depăși un termen rezonabil.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și -, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri fapte prev. și ped. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul și art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal raportat la art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul -, reținându-se că inculpatul a cumpărat din Spania, a introdus și a pus în vânzare în România personal și prin intermediul inculpaților - și -, droguri de risc (hașiș și câteva mlădițe de canabis, în cantitate de aproximativ 250 grame), fără drept, în luna noiembrie 2008 și în luna martie 2009. au fost introduse în țară pentru consumul propriu, acesta fiind un consumator de droguri din anul 2005, și în scopul comercializării.
au fost tranzacționate în localitatea de domiciliu din și de acolo în municipiul Z, la unii consumatori mai vechi de droguri.
În detaliu estew de redat că, inculpatul a lucrat mai mulți ani în Spania, unde obișnuia în mod ocazional să consume droguri (hașiș sau canabis).
În luna iulie 2008 inculpatul a lucrat în Spania ca și ospătar, cumpărând de la un cetățean din 10 gr. de hașiș și 2 rămurele de canabis pe care le-a introdus ilegal în țară ascunse în buzunarul interior al hainei.O parte din aceste droguri le-a consumat singur, iar 5 gr. le-a vândut învinuitului -.
În luna ianuarie 2009 inculpatul s-a deplasat din nou în Spania, în localitatea Petro, revenind în țară în februarie 2009. În Spania, a locuit împreună cu inculpatul și la plecarea din Spania i-a arătat acestuia că a cumpărat o bucată mare de hașiș - rezină de canabis de 140 gr. și alte 4 bucăți mai mici, de 5 grame, spunându-i că le va duce în România.În timpul cât au locuit împreună cei doi inculpați, aceștia consumau ocazional țigări confecționate din hașiș.
Inculpatul a introdus drogurile în țară în același mod, ascunzându-le în țară într-o grădină din spatele haltei CFR, localitate în care acesta locuia.
La începutul lunii martie inculpatul l-a căutat pe inculpatul pentru a-l duce la inculpatul în localitatea, de la care a cumpărat 5 gr. hașiș, contra sumei de 600 lei. Inculpatul i-a vândut lui "" în 3 rânduri droguri, iar pentru a cumpărat inculpatul 2 gr. de hașiș și i-a confecționat 5 țigări.
Inculpatul a mai vândut droguri unei persoane, unei persoane cu numele "",(de 3 ori) lui și lui, pe și cunoscându-i prin intermediul inculpatului, încasând diverse sume de bani.
Așadar, din probele administrate în cauză până în această fază, sunt indicii temeinice, în sensul celor prev. de art.68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, faptele fiind grave.
Pentru aceste fapte, prin încheierea penală nr.8/C/2009 a Tribunalului Sălajs -a luat față de inculpatul măsura arestării preventive, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală și este incident cazul prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Este de consemnat că faptele comise de inculpat sunt de o gravitate deosebită, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezidă atât din gravitatea deosebită a faptei cât și din reacția publicului față de aceasta, acest gen de infracțiuni putând determina tulburări sociale, prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Referitor la nelegalitatea sesizării invocată de apărătorul inculpatului s-a reținut că aceasta nu are suport concret de susținere, că adresa de sesizare a instanței s-a făcut de către procurorul-șef DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj, în calitate de șef al structurii respective, că împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive s-a declarat recurs, măsura fiind analizată, cu ocazia judecării recursului atât sub aspectul legalității cât și temeiniciei ei, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Referitor la modificarea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii, se reține că acestea nu s-au schimbat, ele există și în prezent, mai mult, măsura luată impunându-se pentru buna soluționare cauzei.
Termenul de 4 luni care s-a scurs de la data înregistrării dosarului este un termen rezonabil în instrumentare, neputând fi vorba de o depășire a rezonabilității, fiind justificat pentru administrarea probelor.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul formulat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. din 19.08.2009 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 01.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
RED.SM/MB
03.09.09/3 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Delia
