Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.528/R/2009
Ședința publică din 01 septembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Delia
JUDECĂTORI: - -
-, președinte secție penală
GREFIER: -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații G, și, împotriva Încheierii penale fără număr din data de 18.08.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, art.71 alin.1 din OUG 105/2001, cu aplic.art.41 alin.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av., din Baroul Maramureș și av., din Baroul Maramureș, inculpatul G, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Maramureș și inculpatul G, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Maramureș, ambii avocați cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că a fost desemnată d-na avocat, ca apărător din oficiu pentru cei trei inculpați, mandatul acesteia încetând odată cu prezentarea apărătorilor aleși.
Întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Inculpatul arată că înțelege limba română și nu are nevoie de traducător.
Apărătorul inculpaților G și, av. depune la dosar concluzii scrise și două răspunsuri ale Oficiului Român pentru către Tribunalul Maramureș
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților G și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În cauză sunt cercetați 7 inculpați, din care numai 3 se află în stare de arest preventiv, deși sunt trimiși în judecată pe aceeași încadrare juridică. Trebuie să primeze egalitatea actului de justiție. Se impune a se analiza în acest moment în ce măsură pericolul pentru ordinea publică se menține în continuare. Nu mai există probe de administrat, astfel că inculpații nu ar mai putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. În încheierea primei instanțe nici nu se arată de ce lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Motivarea instanței este formală și identică cu cele anterioare. Inculpatul este deja arestat de peste 9 luni. Arată că la data de 30.12.2008 Tribunalul Maramureșa admis cererea de liberare sub control judiciar, însă Curtea de APEL CLUJ la 15 ianuarie 2009 admis recursul DIICOT, astfel că inculpații au rămas în stare de arest. Este inadmisibil ca după 9 luni să se mai facă trimitere la această decizie a Curții de APEL CLUJ și să se motiveze necesitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților pe această hotărâre. Apreciind că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Apărătorul inculpaților și G solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpaților. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Cauzele cu inculpați arestați se judecă de urgență și cu precădere, ori în speță inculpații sunt arestați de la data de 14.11.2008, de peste 10 luni, apreciind că s-a depășit termenul rezonabil de arest preventiv. La două termene de judecată s-au formulat cereri de amânare de către DIICOT, care are obligația să se prezinte în instanță pentru a susține actul de sesizare. La alte două termene cauza s-a amânat pentru lipsa martorilor și pentru că nu s-au întocmit mandatele de aducere. La ultimul termen de judecată, din 18 august 2009, cauza s-a amânat, fără a se administra vreo probă, pentru că procurorul a sesizat o eroare cu privire la rechizitoriu și anume că nu au fost trecuți toți martorii. Art.5 par.3 din CEDO analizează dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil sau în caz contrar, de a fi pus în libertate. Judecata nu are loc într-un termen rezonabil și prin urmare, se impune punerea de îndată în libertate a inculpaților. În ceea ce privește temeiurile arestării, acestea trebuie analizate din punct de vedere al jurisprudenței CEDO. Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților trebuie să fie real, dovedit și persistent în timp. În prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, apreciind că se impune punerea în libertate a inculpaților, chiar și prin înlocuirea cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților subzistă și în prezent. Sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. Astfel, în raport de probatoriul administrat, rezultă indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, fapte sancționate de lege cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de modalitatea de comitere a infracțiunilor, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În privința inculpaților și sunt incidente și disp.art.148 lit.d pr.pen. raportat la fișa de cazier a acestora. Deși situația inculpaților din dosar este identică sub aspectul încadrării juridice, situația de fapt și situația inculpaților nu este identică. Nu trebuie să se pună în discuție starea de libertate a celorlalți inculpați. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și este arestat deja de peste 10 luni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate pe motive medicale.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, pe motiv că are părinți bolnavi și un copil de numai 6 luni.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. din 18.08.2009 a Tribunalului Maramureș, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, G și
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații și
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul G.
În temeiul art. 3002, 160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G, fiul lui G și, născut la 19 dec.1977 în S M, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, fiul lui și, născut la 11 nov. 1982 în Vișeu de, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla și, fiul lui G și, născut la 20 nov.1968 în comuna, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în.G și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 670 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, G pe o perioadă de 29 de zile (14.11.2008-12.12.2008 inclusiv). Inculpații și G au fost arestați în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. inculpatul G, în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul, în baza art. 148 lit.a,d,f pr.pen. toți pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
Prin rechizitoriul întocmit de - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați mai menționați pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv cu reținerea în plus pentru prima infracțiune a art. 41 alin.2 pen. pentru toți inculpații, a art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza aflându-se în prezent în faza de judecată.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților. și G, în temeiul art. 300 ind.2, 160 ind.b pr.pen. precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală din 12 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar s-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați, precum și a inculpatului, însă prin decizia penală nr. 778/R/2008 a Curții de APEL CLUJs -a înlocuit față de acest din urmă inculpat această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 30 decembrie 2008 pronunțată în prezentul dosar a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei inculpați, însă prin decizia penală nr. 26/R/15.01.2009 a Curții de APEL CLUJ această soluție a fost casată în sensul respingerii cererilor acestora de liberare provizorie sub control judiciar, apreciindu-se, în esență, că deși cererile îndeplinesc cerințele prevăzute de lege, ele sunt neîntemeiate raportat la faptele pentru care sunt cercetați, la numărul mare de persoane implicate, la gradul sporit de pericol social, la modul de comitere a infracțiunilor, la perseverența inculpaților, la scopul urmărit, la complexitatea cauzei și la împrejurarea că până în prezent nu s-a început cercetarea judecătorească la prima instanță. S-a considerat, de asemenea, că pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații trebuie apreciat în funcție de toate elementele care au dus la comiterea faptelor chiar dacă pedepsele se stabilesc de legiuitor în funcție de pericolul generic al faptelor. Cei trei inculpați au recunoscut faptele pentru care sunt cercetați doar pentru a fi puși în libertate. Punerea în libertate sub control judiciar este facultativă și nu obligatorie.
Tribunalul a apreciat că majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și în prezent, fiind necesară privarea lor de libertate în continuare. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv, respectiv faptul că în perioada august - 12 noiembrie 2008 (împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi peste râul dinspre Ucraina) au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din județul Tribunalul putea proceda în această fază a procesului penal (cea de judecată) la o analiză detaliată a probelor întrucât, în caz contrar, s-ar antepronunța în cauză, însă o analiză de ansamblu a îndrituit instanța să aprecieze că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpații au comis faptele în modalitatea mai descrisă. De altfel, pentru a se menține măsura arestării preventive nu trebuie să existe probe certe de vinovăție, ci doar indicii în sensul comiterii unor fapte de natură penală.
Cerințele prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite față de toți inculpații întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - pericol dat de natura faptelor, de caracterul lor repetat și intenția pe care au avut-o aceștia (presupusul trafic de imigranți se prezumă că s-a realizat nu în mod dezinteresat și în vederea sprijinirii acestora astfel cum a încercat să acrediteze această idee inculpatul, ci pentru obținerea unor foloase patrimoniale). Curtea de APEL CLUJa apreciat în considerentele deciziei penale nr. 26/R/2009 că faptele acestora prezintă o gravitate deosebită și că situația cetățenilor pakistanezi nu justifică traficarea lor în mod ilegal. Prin urmare, tribunalul a considerat că pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a diminuat nici până la acest termen de judecată într-atât încât să se justifice punerea lor în libertate, iar măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea (pentru inculpatul și G) și țara (pentru inculpatul G ) nu este suficientă.
Condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt întrunite în continuare față de inculpații G și având în vedere faptul că față de primul inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (nr.43-D/P/2007 al aceluiași parchet) astfel că se prezumă că a comis cu intenție noi fapte penale. Desigur că pentru faptele din acel dosar operează prezumția de nevinovăție, dar în același timp fiind pusă în mișcare acțiunea penală se presupune că a comis faptele pentru care s-a realizat acest lucru. De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu d Susis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat). Se presupune, în consecință, că și acesta a comis cu intenție noi fapte penale chiar dacă se susține că a intervenit reabilitarea de drept. Acesta nu a fost arestat pentru că este recidivist (acest temei legal - art. 148 lit.f pr.pen. a fost, de altfel, abrogat, fiind menținut cel cu privire la comiterea unei noi infracțiuni cu intenție). Pentru acest motiv instanța nici nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin înlăturarea stării de recidivă, nefiind necesară în această fază a procesului penal.
Față de inculpatul nu se poate reține că acesta s-a ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală și judecată, astfel cum acest aspect a fost precizat și în încheierile anterioare, faptul că organele de poliție nu l-au găsit acasă în data de 13 noiembrie 2008, soția sa precizând că este plecat la pădure, găsindu-l doar în dimineața zilei următoare (când într-adevăr nu a deschis de la început ușa locuinței sale, însă trebuie avut în vedere faptul că acestea s-au prezentat la o oră matinală - ora 6) nu permite instanței a concluziona în mod cert în acest sens (261, 251 dosar urmărire penală vol.I). Celelalte temeiuri care au stat la baza arestării sale însă se mențin și justifică privarea sa în continuare de libertate.
S-a constatat așadar că majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a celor trei inculpați se mențin și în prezent și că această măsură s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale. Pentru acest motiv tribunalul a apreciat că cerințele prevăzute de art. 139 alin.2 pr.pen. nu sunt îndeplinite nici în prezent, cererile inculpaților de a se revoca această măsură fiind respinse.
Durata arestării preventive a celor trei inculpați (9 luni) se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil, iar cercetarea judecătorească se află în curs de desfășurare.
Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către cei trei inculpați.
Inculpații solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În cauză sunt cercetați 7 inculpați, din care numai 3 se află în stare de arest preventiv, deși sunt trimiși în judecată pe aceeași încadrare juridică. Trebuie să primeze egalitatea actului de justiție. Se impune a se analiza în acest moment în ce măsură pericolul pentru ordinea publică se menține în continuare. Nu mai există probe de administrat, astfel că inculpații nu ar mai putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. În încheierea primei instanțe nici nu se arată de ce lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Motivarea instanței este formală și identică cu cele anterioare. Este deja arestat de peste 9 luni. Cauzele cu inculpați arestați se judecă de urgență și cu precădere, ori în speță inculpații sunt arestați de la data de 14.11.2008, de peste 10 luni, apreciind că s-a depășit termenul rezonabil de arest preventiv. Art.5 par.3 din CEDO analizează dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil sau în caz contrar, de a fi pus în libertate. Judecata nu are loc într-un termen rezonabil și prin urmare, se impune punerea de îndată în libertate a inculpaților. În ceea ce privește temeiurile arestării, acestea trebuie analizate din punct de vedere al jurisprudenței CEDO. Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților trebuie să fie real, dovedit și persistent în timp. În prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, apreciind că se impune punerea în libertate a inculpaților, chiar și prin înlocuirea cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prin încheierea penală nr. 670 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, G pe o perioadă de 29 de zile (14.11.2008-12.12.2008 inclusiv). Inculpații și G au fost arestați în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. inculpatul G, în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul, în baza art. 148 lit.a,d,f pr.pen. toți pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit de - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați mai menționați pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv cu reținerea în plus pentru prima infracțiune a art. 41 alin.2 pen. pentru toți inculpații, a art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților., și G, în temeiul art. 300 ind.2, 160 ind.b pr.pen. precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a menținut starea de arest a acestora pentru termenul din 18 august 2009.
Temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și în prezent, fiind necesară privarea lor de libertate în continuare. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv, respectiv faptul că în perioada august - 12 noiembrie 2008 (împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi peste râul dinspre Ucraina) au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din județul
Cerințele prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite față de toți inculpații întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - pericol dat de natura faptelor, de caracterul lor repetat și intenția pe care au avut-o aceștia (presupusul trafic de imigranți se prezumă că s-a realizat nu în mod dezinteresat și în vederea sprijinirii acestora astfel cum a încercat să acrediteze această idee inculpatul, ci pentru obținerea unor foloase patrimoniale). Pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a diminuat nici până la acest termen de judecată măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea (pentru inculpatul și G) și țara (pentru inculpatul G ) nu este suficientă.
Condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt întrunite în continuare față de inculpații G și. De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu d Susis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat).
Este de constatat așadar că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a celor trei inculpați se mențin și în prezent și că această măsură s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale. Pentru acest motiv tribunalul a apreciat corect că cerințele prevăzute de art. 139 alin.2 pr.pen. nu sunt îndeplinite nici în prezent, cererile inculpaților de a se revoca această măsură fiind respinse.
Durata arestării preventive a celor trei inculpați (9 luni) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, iar cercetarea judecătorească se află în curs de desfășurare.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct.2 lit. b proc.pen. se vor respinge recursurile formulate.
Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, și deținuți în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. din 18.08.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 50 lei pentru fiecare inculpat onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 01.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
RED.SM/MB
03.09.09/5 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Delia
