Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 529
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 24 august2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Vorniceasa Ioana președinte secție
- - - judecător
- - - judecător
-A - - grefier
Ministerul Public:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -- SERVICIUL TERITORIAL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, și G, împotriva încheierii din data de 19.08. 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați în stare de arest, asistați după cum urmează: recurentul-inculpat asistat de avocat - apărător ales, recurentul - inculpat asistat de avocat - desemnată din oficiu, recurenta - inculpată G asistată de avocat - apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurenții - inculpați, și G, întrebați fiind, pe rând declară că își mențin recursul declarat împotriva încheierii din 19 august 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Avocat,avocat și avocat, pe rând, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat pentru inculpați.
Reprezentantul Parchetului, nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat pentru inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea. De observat că urmărirea penală a fost încheiată prin întocmirea unui rechizitoriu, procurorul bazându-se doar pe convorbiri telefonice, care nu dau înțelesul că inculpatul ar fi săvârșit aceste infracțiuni. În momentul de față nu există dovezi, martori, Gh. Nu cunoaște nimic din ce s-a întâmplat în și Germania, la primul termen, singura martoră, care a dat o declarație încriminatoare, nu s-a prezentat pentru a-și dovedi susținerile din declarația dată la urmărirea penală.
Cu privire la declarația părții vătămate și, inculpatul a împrumutat o sumă de bani acestora, care urma să fie restituită în momentul când ajungeau în Germania.
Cu privire la antecedentele penale reținute în urma unei adrese, apreciază că în situația în care acesta era cercetat într-un stat străin, s-ar fi solicitat recunoașterea hotărârii penale străine, astfel încât consideră că inculpatul nu are antecedente penale, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și poate fi pus în libertate cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Avocat din oficiu pentru inculpatul, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere că lipsa antecedentelor penale. Susține că declarația aflată la fila 103, este dată sub presiune și nu poate fi luată în considerare ca și probă. Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Avocat pentru inculpata G, arată că a formulat recurs cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cu privire la măsura arestării preventive. Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 19 august 2009 și pe fond, admiterea cererii formulate, cercetarea inculpatei în stare de libertate, aceasta obligându-se să îndeplinească toate obligațiile la care va fi supusă.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar susține că a adus argumente. Din conținutul Codului d e procedură penală cu privire la liberarea provizorie trebuiau analizate prevederile art. 1601și art. 1602Cod procedură penală. Cu privire la art. 1601Cod pr. penală, scopul măsurii preventive, raportat la art. 136(2) Cod pr.penală, poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Instanța a antamat cumva fondul cauzei cu privire la vinovăție. Se poate dispune liberarea provizorie, dar art. 1602Cod pr. penală limitează în anumite condiții această cerere, atunci când din probe nu rezultă că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ar influența părți din dosar sau ar încerca îngreunarea cercetării judecătorești.
Nu există nici un indiciu că inculpata ar putea influența aflarea adevărului, pentru că raportat la situația ei, nu există nici un martor, care să fi dat declarații împotriva sa, singurele probe fiind declarația părții vătămate, declarația inculpatei și interceptările telefonice.
Cu privire la declarația părții vătămate a fost dată pe formular de parte vătămată, însă din cuprinsul acesteia nu rezultă nici un indiciu că ar fi fost traficată de G. În rechizitoriu se reține că la data de 16 iunie este contactul inițial dintre G și unul dintre inculpați. Din acest moment toate discuțiile au fost purtate de partea vătămată personal la întâlnirea cu inculpatul, personal a discutat și cu G. În convorbirile telefonice, îi cere inculpatei să ia de la coinculpat 500 euro și aceasta să-și oprească 200 euro.
Cu privire la art. 12 pentru care a fost inculpată, există o problemă. Partea vătămată a fost contactată telefonic în data de 16, pe data de 18 au fost reținuți. Inculpata nu poate fi catalogată ca prezentând un pericol public, are 59 de ani, nu posedă antecedente penale, au depus înscrisuri în circumstanțiere din care rezultă că aceasta a fost numită asistent maternal pentru șase dintre nepoții săi, a avut loc de muncă fiind angajată la Primăria Sectorului 5
Această implicare de două zile, raportat la circumstanțele reale și personale, nu l-a convins că prezintă pericol social și că punerea în libertate ar dăuna cercetării penale. Faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a recunoscut fiecare act material cum a avut loc, ceea ce a făcut nu reprezintă o infracțiune penală, inculpata a discutat pentru angajarea părții vătămate într-un bar, nu că ar fi discutat despre practicarea unei alte activități.
Tribunalul Neamț, ca un argument, a respins cererea motivând că nu s-a administrat nici o probă în faza de cercetare judecătorească. Nu înțelege de ce inculpata trebuie să stea în stare de arest, când părțile vătămate, martori au fost prezenți în instanță, dar datorită unor condiții organizatorice (fiind o oră întârziată) nu a procedat la audierea acestora, însă motivat respingerea cererii pentru că nu s-au administrat probatorii în faza de cercetare judecătorească.
Consideră că instanța a interpretat eronat textele de lege în această materie, nu avea cum să respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar sub argumentul că subzistă art. 148 lit. e Cod procedură penală și că nu au apărut elemente noi. Aceste aspecte nu trebuie avute în vedere, textul este clar, cererea este motivată și susținută, astfel încât liberarea provizorie trebuie și poate fi dispusă față de inculpata G, raportat la situația reală și personală din dosar.
Cu privire la menținerea stării de arest preventiv, probabil că instanța a apreciat în mod generic asupra temeiurilor art. 3002Cod procedură penală. Motivarea instanței s-a făcut la modul general, în grup, nu s-a făcut pe fiecare inculpat în parte, deducând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial. A depus un număr de 66 de file, prin care a demonstrat că locul inculpatei nu este în arest, că aceasta prezintă garanții morale și materiale pentru a îngriji cei șase nepoți, nu este o persoană periculoasă, motiv pentru care solicită revocarea măsurii arestării preventive, prevalându-se de prezumția de nevinovăție, judecarea inculpatei în stare de libertate, obligându-se să se prezinte la fiecare termen în instanță pentru demonstrarea nevinovăției, existând dubii cu privire la participarea sa la infracțiunea de natură penală, raportat față de declarațiile părții vătămate, a celorlalți coinculpați.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a solicitat respingerea recursurilor formulate de inculpați, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț, ca fiind legală și temeinică, întrucât nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la adoptarea acestei măsuri, raportat la gravitatea faptelor, modalitatea de săvârșire, respectiv determinarea unei persoane pentru săvârșirea unei astfel de fapte, pericolul social pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat a solicitat admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
Recurentul -inculpat, nu este de acord cu cele reținute în rechizitoriu, nu înțelege ce mijloace frauduloase a folosit, nu are nici o legătură cu minora, iar convorbirile telefonice sunt pornografice. Apreciază că nu prezintă un pericol public, este nevinovat, avea contract de muncă pe termen nelimitat. Solicită admiterea recursului, punerea sa în libertate prin înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Recurenta - inculpată G, însușește concluziile apărătorului ales și solicită punerea în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 19.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și G, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și aderare sau sprijinire a unui grup infracțional. Totodată, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata G.
În motivarea încheierii se arată că nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală.
Prima cerință prevăzută de lege, cu privire la cuantumul pedepsei prevăzută pentru infracțiunile ce fac obiectul cauzei este îndeplinită, în sensul că inculpata este trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani și a infracțiunii de aderare la un grup, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
În cauză există însă date din care rezultă necesitatea de a împiedica inculpata să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți vătămate și martori, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care este judecată, respectiv traficare în scopul exploatării părților vătămate prin obligare la prostituție, starea de pericol creată prin vătămarea pretins a fi adusă relațiilor sociale privind viața persoanei.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei nu s-au schimbat. Până în prezent nu s-a reușit audierea niciuneia dintre părți, cercetarea judecătorească fiind abia la început. În cauză urmează ca inculpații să fie audiați simultan, să se administreze proba testimonială și să fie ascultate părțile vătămate, dintre care două sunt minore.
Instanța a apreciat că, în baza dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica orice încercare de zădărnicire a aflării adevărului, este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive.
Față de modul pretins de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpată, astfel cum este descris în rechizitoriu, dacă s-ar admite, în acest moment procesual cererea de liberare provizorie s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, inclusiv pentru părțile vătămate, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Aspectele referitoare la lipsa antecedentelor penale, la starea de sănătate a inculpatei nu sunt de natură să motiveze, desprinse de contextul concret al faptelor pretins a fi comise, punerea sa în libertate.
Instanța, din oficiu, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților a constatat că, în cauză temeiurile care au determinat luarea și menținerea până în prezent a acestei măsuri nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Inculpații, și G au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 18/U/19.06.2009 a Tribunalului Neamț, menținută de instanța de control judiciar, analizându-se temeinicia și legalitatea acestei măsuri și constatându-se a fi incident cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Arestarea preventivă a fost menținută de instanță, la primirea dosarului, prin încheierea din 13.07.2009.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă faptă pretins a fi comisă de inculpații și G este închisoarea de 5 la 15 de ani (trafic de persoane), iar de inculpatul - de la 10 la 20 de ani (trafic de minori), astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de desfășurare a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, astfel cum sunt reținute în actul de sesizare.
Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de 2 luni și că această cauză este complexă nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă sau a depășirii termenului rezonabil al duratei arestării.
Dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească fiind abia la început.
Instanța a apreciat că, în baza dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru administrarea probatoriului este necesară momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte, respectiv: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
În plus, instanța reținut că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței,factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie".
Măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând în cauză factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, respectiv suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal au declarat recurs inculpații, fără a-l motiva în scris.
Prin apărătorii aleși sau desemnați din oficiu au solicitat revocarea arestului sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă, considerând că nu mai există temeiuri în acest sens.
Totodată pentru inculpata G, s-a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856, alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpații, și G, au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 18/U, pronunțată de judecător la data de 19.06.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Neamț. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68/1 Cod procedură penală că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 12, alin.1, alin.2, lit. a și art. 13, alin.1, alin.2 din Legea nr. 678/2001, art. 8 din Legea nr. 39/2003.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art. 148, alin.1, lit. f Cod procedură penală, reținând că faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva celor trei inculpați sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani și există indicii temeinice că lăsarea lor în libertate constituie pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea comiterii faptelor, printr-o acțiune organizată, comună și premeditată, cu implicarea mai multor persoane care să contribuie la finalizarea activității infracționale, cât și din modul de alegere a victimelor. De asemenea, prin activitatea infracțională s-a adus atingere unor valori sociale importante și anume, libertatea persoanelor și libertatea sexuală. Consecințele traficării unor persoane în vederea obligării la practicarea prostituției sunt traumatizante și grave, influențând negativ dezvoltarea fizică și psihică a acestora, cu atât mai mult în cazurile în care acele persoane sunt minore sau prezintă deja afecțiuni psihice, ca în prezenta cauză.
Pericolul concret pentru ordinea publică este dat și de rezonanța pe care faptele de acest gen au în societate, de consecințele asupra sănătății publice și de frecvența îngrijorătoare a infracțiunilor de acest gen.
Persoana inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, datorită modului în care s-au gândit să obțină foloase materiale - prin exploatarea victimelor, datorită modului de alegere a victimelor - minore, cu afecțiuni psihice sau cu o situație materială precară -, dar și pentru faptul că planificau desfășurarea în continuare a activității de trafic de persoane, fiind găsită la domiciliul tatălui inculpatului încă o persoană minoră, ce fusese racolată în acest scop, activitate de la care au fost opriți doar pentru că au fost prinși în flagrant.
Și în conformitate cu dispozițiile art. 5 din măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Prin încheierea din data de 24.06.2009 pronunțată în dosarul -, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, arătând în plus că potrivit art.12 al.1 din Legea nr.678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate. în scopul exploatării acestei persoane.
În cauză, inculpații au recunoscut că au desfășurat activitatea de recrutare a părților vătămate, negând existența scopului arătat de dispozițiile art.12 din Legea nr.678/2001, condiții în care au invocat lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Există însă indicii temeinice cu privire la existența acestui scop, indicii ce rezultă din convorbirile telefonice dintre inculpați, interceptate autorizat, din comportamentul acestora în raport cu părțile vătămate, comportament relevat de declarațiile acestora din urmă.
Existența acestei prime condiții constituie și dovada conformității dreptului cu exigențele art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text potrivit căruia privarea de libertate a unei persoane, este conformă Convenției dacă a fost luată în vederea aducerii acesteia în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În ce privește temeiul de arestare, prima instanță a reținut în mod corect existența celui prevăzut de art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, fiind îndeplinite ambele condiții cerute pentru luarea măsurii privative de libertate.
Prima condiție referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege nu comportă discuții, infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, iar cea prevăzută de art.13 al.1,2 cu pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani.
Cea de-a doua condiție rezultă atât din gradul de pericol social concret al infracțiunilor, dar și din probe privind persoana inculpaților.
grupărilor criminale, profiturile mari obținute din traficurile de femei a făcut ca acesta să fie calificat drept crima cu cea mai rapidă ascensiune din lume.
ființei umane ca o marfă reiterează practici vechi, incompatibile cu evoluția actuală a omenirii și impunând din partea autorităților și a tuturor factorilor responsabili măsuri pentru stoparea acestui fenomen.
Din datele existente la dosar rezultă că inculpații și au fost condamnați în, primul pentru infracțiunea de omor, ceea ce denotă o periculozitate sporită a acestora.
Inculpata Gaî nțeles să-și asigure venituri din vânzarea unor tinere, din conținutul convorbirilor interceptate autorizat rezultă că, acestea erau considerate la propriu "o marfă".
Ulterior, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu în data de 10.07.2009, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
La primirea dosarului de la procuror, în baza art. 160 Cod procedură penală, raportat la art. 3001Cod procedură penală, instanța a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând, prin încheiere confirmată de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art. 148, alin.1, lit. f Cod procedură penală impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În același mod a procedat și Tribunalul Neamț și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 19.08.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 13.07.2009.
În acord cu prima instanță, Curtea de Apel Bacău apreciază că nu s-a modificat temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, motivarea cuprinsă în încheierea recurată fiind corespunzătoare, astfel încât aceasta va fi însușită de instanța de control judiciar, cu următoarele completări.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpaților.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoanele deținute, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment, ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată și la 2 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora, denotă minuțiozitate și perseverență în conceperea infracțiuni, recrutarea de persoane de sex femeiesc cu o situație vulnerabilă material și psihic, cu afecțiuni de natură a le ușura acțiunea de persuasiune, dispuși să plătească celor care le identificau, arată o organizare elaborată, minuțiozitate și perseverență în conceperea și executarea infracțiunilor.
În același timp, circumstanțele personale ale inculpaților și, care au antecedente penale grave, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea lor în libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare, din 13.07.2009, până la această dată.
Deși nu are antecedente penale și prezintă o vârstă înaintată, inculpata G manifestă o disponibilitate periculoasă de a obține resurse materiale din traficarea prin vânzare a victimelor, activitatea sa corelativă celei a inculpaților ridicându-se la același nivel de pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, persoanele arestate preventiv au dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art. 293 Cod procedură penală și cu garanțiile oferite de art. 5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivelul de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligențele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri mai stricte decât cele prevăzute în art. 6, paragraful 1 din. Astfel, la singurul termen de judecată s-au luat măsurile procedurale de citare a părinților părții vătămate și de asigurare a apărării din oficiu a părților vătămate, fără de care cercetarea judecătorească ar fi fost neregulată.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie a recurentei G, în mod corect s-a dispus respingerea ei raportat la specificul cauzei de față, trafic de persoane, în care declarațiile victimelor prezintă o importanță majoră, iar o soluție de admitere ar fi de natură să le influențeze și să zădărnicească aflarea adevărului.
În același timp, atitudinea acesteia de a nega cunoașterea scopului recrutării victimelor, față de probele și faptele ce reies din materialul de urmărire penale, denotă o conduită de rea-credință față de organele judiciare și principiul aflării adevărului, incompatibilă cu rațiunea instituției liberării provizorii.
Un comision de 500 Euro, pe lângă caracterul ilegal, pretins pentru persoane necalificate în vreun fel și de la cărăuși în alte țări, nu poate fi decât prețul unei tranzacții pe care inculpata a înțeles-o din primul moment.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cursul judecății rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68/1 Cod procedură penală, în baza art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați, ca nefondate.
În baza art. 189 Cod procedură penală, va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, alin.2 și 4 Cod procedură penală, va obliga recurenții la 200 și 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați, și G, împotriva încheierii din 19.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondate.
În baza art. 189 Cod procedură penală, dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art. 192, alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă recurenții și G la plata a 200 lei și recurentul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.08.2009, în prezența inculpaților în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vorniceasa Ioana, Crîșmaru Gabriel, Anti Silviu
GREFIER,
Red.înch.-
Red. dec. -
Tehnored. - 2 ex.
25.08.2009
Președinte:Vorniceasa IoanaJudecători:Vorniceasa Ioana, Crîșmaru Gabriel, Anti Silviu
