Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 549/R/2009

Ședința publică din data de 15 septembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii penale din 10 septembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpata fiind trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev.și ped.de art.254 penal coroborat cu art.7 alin.1 din Legea 78/2000 și trafic de influență, prev.de art.257 penal coroborat cu art.7 alin.3 din Legea 78/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător ales, av., din cadrul Baroului S, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Întrebată fiind, inculpata arată că-și menține recursul declarat în cauză.

Apărătorul inculpatei, depune la dosar o serie de înscrisuri medicale precum și jurisprudență de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, arată că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpată pe data de 14/15 august 2009 pe temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. Inculpata a fost adusă la parchet în baza unui mandat de aducere, fiind privată de libertate din jurul orelor 17,00 deoarece ordonanța de reținere a fost emisă în jurul orelor 00,12, invocând astfel disp. art.144 alin.2 pr.pen. Potrivit art.183 alin.3 pr.pen. persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziție organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor. Invocă nulitatea actului de sesizare conform art.197 alin.2 pr.pen. iar dacă actul de sesizare este nul, instanța nu poate din oficiu să se sesizeze cu propunere de arestare. Potrivit art.136 alin.8 pr.pen. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. S-a invocat că inculpata ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ori, dacă acest pericol a existat, în acest moment nu mai subzistă. Motivarea instanței este una abstractă și nu se referă expres la persoana inculpatei ci în mod generic. Solicită a se avea în vedere speța depusă la dosar a Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și prevederile art. 5 și 6 din CEDO. Urmărirea penală a fost finalizată, s-au audiat toți martorii pe care parchetul i-a considerat utili, s-au depus înscrisuri astfel că nu vede în concret prin ce ar putea influența inculpata desfășurarea procesului penal dacă ar fi cercetată în stare de libertate. Nu există temeiuri din care să reiasă că inculpata ar fi încercat să influențeze adevărul în cauză și nu înțelege de ce în motivarea hotărârii instanței de fond se crede că aceasta va încerca să influențeze părțile. Referitor la durata rezonabilă a arestării susține că nu există un termen până la care să se poată considera maximul ci el se apreciază de la caz la caz. Durata rezonabilă a arestării preventive conform jurisprudenței CEDO este determinată în principal de trei criterii și anume: complexitatea cauzei, atitudinea autorităților și atitudinea inculpatului. Referitor la primul criteriu, consideră că nu sepoate vorbi de o complexitate întrucât inculpata este singura cercetată în cauză. În ceea ce privește atitudinea inculpatei, arată că aceasta nu a încercat să ascundă adevărul, a răspuns la toate întrebările puse de organele de cercetare. Referitor la cea de-al treilea criteriu, menționează că probele s-au administrat foarte rapid astfel că nu este îndeplinit acest criteriu. Nu se poate susține că actele de procedură nu pot fi îndeplinite și cu inculpata în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere starea de sănătate precară a inculpatei precum și faptul că aceste afecțiuni se agravează în mod constant datorită condițiilor din arest. Inculpata are afecțiuni ginecologice care presupun o intervenție chirugicală urgentă. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Criticile referitoare la privarea de libertate a inculpatei aflată sub puterea unui mandat de aducere nu pot fi primite, nu au fundament legal deoarece măsura arestării s-a făcut cu respectarea procedurilor legale, această măsură făcând și controlul judiciar prealabil la Curtea de Apel Cluj în recurs. După sesizarea instanței cu rechizitoriu, analizându-se măsura arestării preventive, instanța a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale. Nu se poate susține că un inculpat care este adus la procuror pentru audiere este privat de libertatea sa. De asemenea, critica referitoare la încălcarea termenului de 10 ore, susține că acesta a fost respectat, nu a fost depășit, nu există un termen imperativ procedural, există ordonanța procurorului din care rezultă că arestarea inculpatei s-a făcut la ora 10,00 iar sesizarea instanței s-a făcut în aceeași zi. Prin încheierea Tribunalului Sălajs -a făcut o apreciere corectă a art.148 lit.f pr.pen. instanța statuând corect că, raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă, la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei, natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire a acesteia precum și calitatea inculpatei pe care a avut-o, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Nu se poate susține că durata termenului rezonabil recomandat de CEDO a fost depășit, inculpata fiind arestată de doar 30 de zile, fiind responsabilitatea instanțelor să aprecieze asupra termenului rezonabil. Cât privește starea de sănătate a inculpatei, aceasta are la îndemână instituția revocării pe motive medicale unde se poate dispune expertiză medico legală pentru a se stabili dacă inculpata poate sau nu să suporte regimul arestării. Apreciază că toate criticile invocate sunt neîntemeiate, dispozițiile legale au fost respectate sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu mențiunea că dacă va fi pusă în libertate va respecta toate obligațiile impuse, nu va influența părțile și dorește să să-și aibă grijă de sănătatea ei întrucât are probleme renale grave.

CURTEA

Prin încheierea penală din 10.09.2009 a Tribunalului Sălaj, în baza art.300/1 al.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată prin încheierea penală nr.63/C/2009 a Tribunalului Cluj față de inculpata - (fiica lui și, născută la data de 02 februarie 1968 în com. Marca, județul S,. în Z,-, -.A,.5, județul S, CNP -).

În baza art.160 și 300/1 al.3 Cod procedură penală s-a menținut în continuare măsura arestării preventive constatând că în cauză s-a fixat termen de judecată la data de 07.10.2009.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de - Serviciul Teritorial Cluj la data de 07.09.2009 a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv inculpata, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 Cod penal raportat la art.7 alin.2 din legea 78/200 și trafic de influență prev. de art.257 Cod penal raportat la art.7 alin.3 din legea 78/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2007, în exercițiune atribuțiilor de serviciu, în calitate de inspector la ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, Direcția de Control Fiscal, cu ocazia unui control efectuat de SC SRL a pretins și primit suma de 17.000 lei pentru închiderea unui act de control favorabil, respectiv 4.000 lei pentru a-i remite unui contabil în scopul întocmirii de devize de lucrări lipsă, iar în perioada iulie - 14 august 2009 lăsat să se creadă că are influență pe lângă inspectorul care împreună cu un alt inspector au efectuat un control la aceiași societate și îi poate determina să încheie un act de control favorabil, contra sumei de 2.000 euro.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Sălaj la data de 08.09.2009 sub nr-.

Potrivit disp. art.300/1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar când instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă, dispozițiile art.159 al.3,4,5 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător.

Referitor la legalitatea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin încheierea penală nr.63/C/2009 a Tribunalului Clujs -a admis propunerea formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și în temeiul art.149 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15.08.2009 și până la data de 12.09.2009.

Instanța a fost sesizată mod legal de către DNA, prin sesizarea înregistrată sub nr-, aceasta a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând cu data de 15.08.2009 ora oo,12 și până la data de 16.08.2009 ora 00,12.

Referitor la modul de aducere a inculpatei la sediul organului de urmărire penală s-a reținut, că potrivit disp. art.183 al.2 Cod procedură penală învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere chiar înainte de a fi fost chemat prin citație dacă organul de urmărire penală sau instanța constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune aceasta.

Măsura arestării preventive a fost luată în temeiul disp. art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală, în cauză existând probe și indicii că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, lipsirea de libertate a inculpatei putându-se face în raport cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului vși art.23 din convenție, fiind necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățeanului.

În privința condițiilor prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală instanța a reținut că este îndeplinită și această condiție, atât cu privire la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cât și la cerința referitoare la pericolul concret pe care-l prezintă lăsarea inculpatului în libertate, aceasta rezultând atât din natura infracțiunii, respectiv fapta de corupție, modalitatea concretă de săvârșire a faptei și persoana inculpatei (calitatea pe care aceasta a avut-o, poziția sa în cursul cercetărilor).

Aceste temeiuri nu s-au schimbat, ele subzistând și în prezent, fapta pentru care a fost cercetată și trimisă în judecată inculpata având un impact social negativ, lăsarea sa în libertate fiind de natură să grav ordinea publică, instituțiile statului.

De asemenea, s-a apreciat că durata rezonabilă a arestării preventive, așa cum a fost ea definită în jurisprudența CEDO, nu s-a împlinit, având în vedere că inculpata este arestată abia din 15.08.2009, că organele de urmărire penală au efectuat cercetările penale respectând principiul celerității, că inculpata nu a recunoscut faptele.

Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpată.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpată pe data de 14/15 august 2009 pe temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. Inculpata a fost adusă la parchet în baza unui mandat de aducere, fiind privată de libertate din jurul orelor 17,00 deoarece ordonanța de reținere a fost emisă în jurul orelor 00,12, invocând astfel disp. art.144 alin.2 pr.pen. Potrivit art.183 alin.3 pr.pen. persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziție organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor. Invocă nulitatea actului de sesizare conform art.197 alin.2 pr.pen. iar dacă actul de sesizare este nul, instanța nu poate din oficiu să se sesizeze cu propunere de arestare. Potrivit art.136 alin.8 pr.pen. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Motivarea instanței este una abstractă și nu se referă expres la persoana inculpatei ci în mod generic. Urmărirea penală a fost finalizată, s-au audiat toți martorii pe care parchetul i-a considerat utili. Nu există temeiuri din care să reiasă că inculpata ar fi încercat să influențeze adevărul în cauză și nu înțelege de ce în motivarea hotărârii instanței de fond se crede că aceasta va încerca să influențeze părțile. Referitor la durata rezonabilă a arestării susține că nu există un termen până la care să se poată considera maximul ci el se apreciază de la caz la caz. Durata rezonabilă a arestării preventive conform jurisprudenței CEDO este determinată în principal de trei criterii și anume: complexitatea cauzei, atitudinea autorităților și atitudinea inculpatului. Referitor la primul criteriu, consideră că nu sepoate vorbi de o complexitate întrucât inculpata este singura cercetată în cauză. În ceea ce privește atitudinea inculpatei, arată că aceasta nu a încercat să ascundă adevărul, a răspuns la toate întrebările puse de organele de cercetare. Referitor la cea de-al treilea criteriu, menționează că probele s-au administrat foarte rapid astfel că nu este îndeplinit acest criteriu. Nu se poate susține că actele de procedură nu pot fi îndeplinite și cu inculpata în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere starea de sănătate precară a inculpatei precum și faptul că aceste afecțiuni se agravează în mod constant datorită condițiilor din arest.

Instanța de recurs reține următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de - Serviciul Teritorial Cluj la data de 07.09.2009 a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv inculpata, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 Cod penal raportat la art.7 alin.2 din legea 78/200 și trafic de influență prev. de art.257 Cod penal raportat la art.7 alin.3 din legea 78/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2007, în exercițiune atribuțiilor de serviciu, în calitate de inspector la ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, Direcția de Control Fiscal, cu ocazia unui control efectuat de SC SRL a pretins și primit suma de 17.000 lei pentru închiderea unui act de control favorabil, respectiv 4.000 lei pentru a-i remite unui contabil în scopul întocmirii de devize de lucrări lipsă, iar în perioada iulie - 14 august 2009 lăsat să se creadă că are influență pe lângă inspectorul care împreună cu un alt inspector au efectuat un control la aceiași societate și îi poate determina să încheie un act de control favorabil, contra sumei de 2.000 euro.

Referitor la legalitatea măsurii arestării preventive este de reținut că prin încheierea penală nr.63/C/2009 a Tribunalului Clujs -a admis propunerea formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și în temeiul art.149 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15.08.2009 și până la data de 12.09.2009. Instanța a fost sesizată mod legal de către DNA, prin sesizarea înregistrată sub nr-, aceasta a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând cu data de 15.08.2009 ora oo,12 și până la data de 16.08.2009 ora 00,12. Potrivit disp. art.183 al.2 Cod procedură penală învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere chiar înainte de a fi fost chemat prin citație dacă organul de urmărire penală sau instanța constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune aceasta. Raportat la legalitatea sesizării, este de consemnat și că acest aspect juridic a fost anterior analizat în cadrul operațiunii de control judiciar exercitată de instanța ierarhic superioară, autoritate de lucru judecat, astfel că orice reiterări pe aceleași coordonate nu pot fi primite. Problema reținerii a fost dezbătută anterior, putea fi atacată și analizată distinct, într-un cadru procesual adecvat, fără repercursiuni directe asupra actului de sesizare al instanței.

Măsura arestării preventive a fost luată în temeiul disp. art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală, în cauză existând probe și indicii că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, lipsirea de libertate a inculpatei putându-se face în raport cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului vși art.23 din convenție, fiind necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățeanului.

În privința condițiilor prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală instanța a reținut cu deplin temei că este îndeplinită și această condiție, atât cu privire la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cât și la cerința referitoare la pericolul concret pe care-l prezintă lăsarea inculpatului în libertate, aceasta rezultând atât din natura infracțiunii, respectiv fapta de corupție, modalitatea concretă de săvârșire a faptei și persoana inculpatei (calitatea pe care aceasta a avut-o, poziția sa în cursul cercetărilor).

Aceste temeiuri nu s-au schimbat, ele subzistând și în prezent, fapta pentru care a fost cercetată și trimisă în judecată inculpata având un impact social negativ, lăsarea sa în libertate fiind de natură să grav ordinea publică, instituțiile statului.

De asemenea, s-a apreciat că durata rezonabilă a arestării preventive, așa cum a fost ea definită în jurisprudența CEDO, nu s-a împlinit, având în vedere că inculpata este arestată abia din 15.08.2009, că organele de urmărire penală au efectuat cercetările penale respectând principiul celerității, că inculpata nu a recunoscut faptele.

Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat ca nefundat.

Văzând și disp. art. 191 al.2 proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpată, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 septembrie 2009 a Tribunalului Sălaj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MB

4 EX./25.09.09

Președinte:Ana Covrig
Judecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Cluj