Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 559
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B- T- Serviciul Teritorial Bacău - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații și, împotriva încheierii din 1.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații și, în stare de arest, asistați de av. și, apărători aleși.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorii inculpaților, având pe rând cuvântul, arată că inculpații insistă în soluționarea recursurilor și nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău și în temeiul art. 38515lit.c Cod pr.penală să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele prev. de art. 3859pct.9 Cod pr.penală, apreciind că instanța de fond a făcut o motivare lapidară și succintă, fără să analizeze situația fiecărui inculpat în parte, ceea ce echivalează cu o lipsă a motivării.
Mai mult, arată că motivarea încheierii este una abstractă, bazându-se pe chestiuni care ar trebui avute în vedere pe un plan secundar și cu toate că s-a solicitat a se avea în vedere și posibilitatea de a se lua o măsură alternativă, instanța de fond a refuzat să analizeze și acest aspect, fapt ce contravine dispozițiilor art. 5 al.3 din În acest sens invocă Cauza Mihuț împotriva României.
Sub aspectul temeiniciei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și să se constate că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 160 al.2 Cod pr.penală, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Împrejurarea că fapta comisă de inculpat reprezintă un grad ridicat de pericol social nu constituie un element care să justifice menținerea acestei măsuri, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.penală, sub aspectul celei de a doua teze, iar instanța nu arată care sunt probele, elementele care să justifice că inculpatul ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu a comis o infracțiune cu violență și mai mult a trăit și lucrat în aceleași condiții cu părțile vătămate.
Față de aceste aspecte; solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, întrucât măsura arestării este o măsură netemeinică.
În subsidiar, în cazul în care instanța va trece peste apărările făcute anterior, solicită a se avea în vedere situația inculpatului, respectiv starea de sănătate precară, faptul că are doi copii în întreținere, dintre care unul suferă de o boală incurabilă, că nu are antecedente penale, că este arestat din data de 13.04.2009 și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat, pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prev, de art. 148 lit.f Cod pr.pernală, nu mai subzistă.
Referitor la pericolul concret, arată că în cauză nu există date certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, iar împrejurarea că fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social nu reprezintă un motiv justificat pentru a se menține o atare măsură.
Mai mult arată că inculpatul este arestat din data de 13.04.2009, depășindu-se astfel termenul rezonabil prev. de art. 5 al.3 din și cu toate că în mod sistematic s-a solicitat a se lua o măsură alternativă, instanța nu a luat în calcul și această posibilitate, menținând în continuare într-un mod nejustificat starea de arest, chiar dacă în cauză nu s-a administrat nicio probă, și aceasta din motive strict procedurale.
În susținerea celor arătate mai sus invocă jurisprudența CEDO, respectiv Cauza Mihuț contra României și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și a se lua împotriva inculpatului o altă măsură procesuală, având în vedere atât starea de sănătate a acestuia cât și condițiile familiale precare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și să se mențină în cauză încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău, ca legală și temeinică, arătând că soluția dispusă de instanță se bazează pe probele administrate în cauză până în prezent, probe din care rezultă că subzistă temeiurile arestării, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, consecințele asupra părților vătămate și a opiniei publice. De asemenea, arată că menținerea stării de arest se impune și pentru faptul că în cauză nu au fost audiate părțile vătămate și ar exista pericolul ca acestea să fie influențate.
Inculpatul, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul arată că este arestat de 6 luni și din probele administrate până la această dată nur ezultă că ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică și totodată nu rezultă în ce constă gravitatea faptei, având în vedere că la lucrat și locuit în aceleași condiții cu părțile vătămate.
Solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2009, pronunțată în
dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a dispus menținerea
stării de arest preventiv a inculpaților și, trimiși în
judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 1,2 lit. a și art. 13 alin. 1,2 și 3 raportat la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată.
În motivarea încheierii se arată că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1, 2 lit. și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005,cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, faptele constând în esență în aceea că în cursul lunii august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară, (cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate. Anterior, în cursul lunii mai 2008, împreună cu, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură, în Spania, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra persoanelor vătămate, G și, inculpatul, le-a determinat să accepte să se deplaseze cu el în Spania, unde le-a supus exploatării prin prestarea de activități cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, abandonându-le în această țară.
S- mai reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1,2 și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal, faptele reținute în sarcina acestuia constau în aceea că în cursul lunii august 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară,(cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate.
Prin încheierea din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de câte 29 zile începând cu data de 13.04.2009 și până la 11.05.2009, inclusiv, temeiurile legale care au stat la baza luării acestei măsuri preventive fiind dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală.
Sub aspectul temeiniciei, examinând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanța considerat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută, întrucât temeiurile care au determinat arestarea justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât în ceea ce privește condițiile de fond cât și condițiile de procedură și întinderea în timp a măsurii.
Astfel s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pe care art.148 lit. f din Cod pr.penală - temeiul legal al arestării inculpaților - le impune, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați aceștia sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul public pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, acesta rezultă din mijlocul de realizare a acțiunii de traficare, respectiv abuz de autoritate și profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra sau de a-și exprima voința, după cum se reține în actul de sesizare a instanței. Aceste aspecte imprimă faptelor și făptuitorilor un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, de care instanța nu poate face abstracție în aprecierea termenului rezonabil pentru care se dispune luarea și menținerea unei măsuri preventive. In acest sens există și interpretarea cuprinsă în Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19.02.2002, adoptată la privind combaterea traficului de ființe umane.
De asemenea, faptele de trafic de persoane reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, sunt apreciate drept unele dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate cu impact social deosebit, iar lăsarea în libertate a acestora ar echivala cu încurajarea tacită a autorilor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. Tot astfel, ar crea și făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Rezultă că temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților și subzistă, de la data arestării și până în prezent neintervenind nici un motiv care să fi condus la înlăturarea acestora.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal au declarat recurs inculpații, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4, alin.l, raportat la art.366, alin.4 pr.pen. fără a-1 motiva în scris.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 pr.pen. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 pr.pen. constată următoarele:
Inculpații și au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 13.04.2009, în dosarul nr- al Tribunalului. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68/1 pr.pen. că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.12 alin. 1,2 lit. a și art. 13 alin. 1,2 și 3 raportat la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148, alin.l, lit. f pr.pen. reținând că la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților, instanța are în vederenatura fapteide care este suspectat, implicând înșelarea bunei credințe a persoanelor vătămate aflate în situații financiare precare, dornice totuși de a munci, sferarelațiilor socialelezate (contra vieții, integrității corporale și sănătății), rezonanta sociala a fapteidate fiind gravitatea acesteia, comunitatea restrânsă in care s-a petrecut fapta, faptul că parte dintre persoanele abandonate în Spania au revenit în țară, la locuințele lor și ar exista pericolul ca acestea să se întâlnească cu inculpații, lucru nefast atât pentru părțile vătămate cât și pentru inculpați (care, așa cum au declarat, încă din Spania acestea s-au revoltat împotriva lor, existând pericolul să-și ducă la îndeplinire propriile amenințări, cu moartea și să se întâlnească acum în sat). Toate aceste aspecte, coroborate, conduc la concluzia ca se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpațilorpentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.
Astfel au fost vătămate valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, deoarece, securitatea patrimoniilor ar fi amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual.
Prin încheierea nr. 30 din data de 17.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BACĂU, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, arătând în completare că nfracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora prin folosirea unui act neadevărat, denotă minuțiozitate și perseverență în conceperea infracțiunii. Aceștia au fabricat un înscris căruia i-au dat o aparență de legalitate prin existența ștampilei primăriei locale și a unei semnături cu ajutorul căruia, la care s-au adăugat propriile activități de persuasiune, au indus în eroare victimele exact în privința aspectelor care le interesau, respectiv condițiile de lucru și remunerațiile ce le aveau de primit.
Inculpații nu pot susține că și ei au fost surprinși în Spania de greutățile pe care le-au întâmpinat, singuri afirmând că dețineau experiențe anterioare legate de muncă în agricultură, atât în țară cât și în afară.
Realitatea unor condiții de viață sărace a victimelor și acestora în câștiguri obținute în alte țări mai dezvoltate nu trebuie exploatată de alte persoane în scopuri materiale personale. Singurele modalități sunt cele instituționale, legale, pe care inculpații nu le aveau la îndemână, dar pe care au încercat să le insufle, la plecare, persoanelor vătămate, așa cum rezultă din probele aflate la dosar.
Prin urmare, instanța de recurs consideră că există la dosar destule indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au exploatat efectiv victimele, într-o manieră ce prezintă caracteristicile cele mai primitive, pentru eliminarea cărora omenirea a dus și duce o luptă îndelungată.
De aici și pericolul concret pentru ordinea publică al inculpaților, necesitatea scoaterii din rândurile societății libere și plasarea lor în starea de privare de libertate.
Ulterior inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu în data de 05.05.2009, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment, în baza art.160 pr.pen. raportat la art.300 pr.pen. și art.160 pr.pen. instanța verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148, alin.l, lit.fc.pr.pen. impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 01.10.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 13.08.2009.
In acord cu prima instanță, Curtea de APEL BACĂU apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, motivarea cuprinsă în încheierea recurată fiind corespunzătoare, astfel încât aceasta va fi însușită de instanța de control judiciar, cu următoarele completări.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art.136 pr.pen. în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și, evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudenta, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoanele deținute s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment, ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la aproape 6 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acesteia prin folosirea unui act neadevărat, dar căruia i-au dato aparență de legalitate și susținerea din partea autorităților locale și care le-a facilitat acțiunea de inducere în eroare și convingerea victimelor în veridicitatea promisiunilor celor doi inculpați denotă minuțiozitate și perseverență în conceperea infracțiunilor.
Trebuie menționat că activitatea infracțională recurenților s-a desfășurat pe parcursul a mai multor luni de zile, părțile vătămate fiind supuse unui regim de viață și de muncă sub condiția demnității umane, ajungându-se până la a fi trimise la cerșit și până la a-și asigura hrana zilnică din resturile aruncate de populația stabilă. Sunt aspecte care o dată în plus, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea lor în libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare, din 13.08.2009, până la această dată.
Pe de altă parte, persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art.293 pr.pen. și cu garanțiile oferite de art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivelul de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligentele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri, mai stricte decât cele prevăzute în art.6, paragraful 1 din CEDO.
Astfel, părților vătămate le-au fost reprezentate interesele procesuale prin desemnarea de apărători din oficiu, cauza suferind amânări datorită schimbărilor intervenite în asigurarea apărătorii inculpaților și ulterior a părților vătămate.
Urmează ca prima instanță să pășească la audierea părților vătămate și a inculpaților, cercetarea judecătorească constituind etapa cea mai importantă în finalizarea procesului penal.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în
cursul judecății rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.pen. în baza art.385/15, pct.l, lit.b pr.pen.
constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursurile
formulate de recurenții inculpați și,ca nefondate.
În baza art/. 192 alin. 2 și 4 pr. pen. ca obliga fiecare recurent la plata a 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15, pct.1, lit. b pr. pen. respinge recursurile formulate de recurenții inculpații și, împotriva încheierii din o1.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondate.
În baza art. 192, alin. 2 și 4 pr. pen. obligă fiecare recurent la plata a 2oo lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2009, în prezența inculpaților în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored.N/ 06.0ct.2009/ 2 ex
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
