Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 561
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B- T- Serviciul Teritorial Bacău - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații și, împotriva încheierii din 1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații și, în stare de arest, asistați de av. și, apărători aleși.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
În susținerea motivelor de recurs arată că temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice menținea acestei măsuri, având în vedere faptul că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este doar consumator de droguri nu și traficant. Mai mult, inculpatul a recunoscut fapta comisă, este arestat de 6 luni și în atare situație apreciază că pericolul social al faptei s-a diminuat.
De asemenea, apreciază că instanța de fond avea obligația să verifice dacă în cauză măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsură alternativă și în caz contrar trebuia să argumenteze de ce acest lucru nu este posibil. În acest sens face referire la jurisprudența CEDO, respectiv cauza Mihuț contra României.
Față de aceste aspecte și față de faptul că termenul rezonabil prev. de art. 5 al.3 din Oaf ost depășit, solicită admiterea recursului.
Avocat, pentru inculpatul, solicită a se avea în vedere trei aspecte: perioada mare de timp care a trecut de la data arestării inculpatului, respectiv 14 luni, atitudinea sinceră a acestuia și faptul că în cauză au fost administrate aproape toate probele, rămânând de audiat doar câțiva martori cu identitate protejată.
Față de aceste aspecte și față de împrejurarea că inculpatul se află la prima abatere, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere și faptul că în cauză au mai fost cercetate și alte persoane pentru care s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 181Cod pr. penală.
Reprezentantul parchetului, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr. penală, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate și să se mențină încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău ca legală și temeinică, apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, față de caracterul grav al faptei și consecințele asupra sănătății și ordinii publice.
Inculpatul arată că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și în consecință poate fi judecat și în stare de libertate.
Inculpatul solicită a se dispună judecarea sa în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din 1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații ȘI pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin 2 rap. la art. 3 alin 1,2 Legea 143/2000 cu aplic art 41 alin. 2 Cp, art. 4 alin. 1 Legea 143/2000, art. 8 din Legea 39/2003, art. 10 Legea 143/2000( inculpatul ) și art. 2 alin 1,2 Legea 143/2000 art. 8 din Legea 39/2003 și art. 4 alin 2 Legea 143/2000 ( inculpatul )
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, obligație ce revine instanței, în baza art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că în speță nu s-au schimbat temeiurile inițiale în sensul că nu au dispărut indiciile că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nici nu au intervenit aspecte ce duc la concluzia că lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, temeiuri avute în vedere la luarea măsurii preventive pentru ambii inculpați.
S- reținut din datele dosarului că inculpatul (fost ) a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.3 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.4 al.1 din.nr.143/2000, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal, art.10 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru o perioadă de 8 luni de zile în scopul obținerii de foloase materiale ilicite au organizat, finanțat și desfășurat activități de introducere intermediată, fără drept, în țară, de droguri de risc și mare risc (cannabis, comprimate ecstasy și cocaină) acționând în cadrul unei asocieri infracționale în colaborare cu inculpatul și alte persoane fiind identificat și ca deținător de droguri de risc (în principal cannabis) pentru consumul personal.
S- mai reținut că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art.2 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal și de art.4 alin.2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale prin asociere cu alte persoane o perioadă îndelungată de timp din cursul anului 2008 procurat în repetate rânduri de la inculpatul, intermediat din străinătate, droguri de mare risc în special comprimate ecstasy pe care le-a comercializat direct sau împreună cu alte persoane pe"piața neagră" din O și alte localități obținând foloase materiale pe care le-a pus la dispoziția inculpatului, și a deținut pentru consum personal droguri de mare risc respectiv comprimate ecstasy.
Inculpații au fost arestați în baza încheierii din 29.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior în condiții legale. La luarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere temeiurile legale prevăzute de art.148 lit. f Cod pr. penală.
De asemenea, inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de droguri și asociere pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, fapte sancționate de textele de lege încriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive și că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia susținută de inculpați prin apărători nu a putut fi reținută de instanță.
Instanța a reținut că infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată sunt apreciate ca infracțiuni grave, respectiv trafic de droguri și asocierea în vederea săvârșirii traficului de droguri, apreciind că nu a fost depășit termenul rezonabil despre care se face vorbire în jurisprudența CEDO.
Potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Este de remarcat că în aprecierea limitelor rezonabile ale detenției, jurisprudența CEDO, acordă prioritate circumstanțelor fiecărui caz în parte. Cauza de față, așa cum s-a mai arătat și anterior, este o cauză complexă ce necesită un probatoriu laborios, amânările fiind determinate de eforturile instanței de a lămuri cauza sub toate aspectele, cu garantarea dreptului la apărare și a dreptului de a furniza toate mijloacele de probă considerate necesare.
De observat că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată iar împrejurarea că în cauză au fost audiați atât inculpații, cât și majoritatea martorilor propuși în acuzare și în apărare, nu constituie un motiv de a considera că pericolul public pe care îl prezintă faptele și făptuitorii s-a diminuat și că nu s-ar mai justifica privarea de libertate a acestora.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, va dispune menținerea acesteia, conform art.300/2 cu art.160/b alin.3 Cod pr. penală cu privire la ambii inculpați.
Pentru aceleași motive ce au fost deja analizate instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul (fost ) prin apărătorul angajat, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul prin apărătorul angajat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpații.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul, prin apărător a invocat nelegalitatea și netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii iar alte temeiuri nou nu au apărut, a recunoscut faptele. Se mai susține că prima instanță nu a analizat deloc posibilitatea luării unei alte măsuri neprivative de libertate Mai arată că este arestat de aproximativ un an și 6 luni, deci pericolul social al faptei s-a diminuat.Se mai invocă faptul că a fost de fapt doar consumator și nu traficant de droguri, nu s-a dovedit colaborarea sa cu ceilalți inculpați.
Recurentul, prin apărător ales a invocat că s-au administrat aproape toate probatoriile și nu mai poate influența mersul anchetei,că s-a depășit termenul rezonabil, fiind arestat de 1 an și 2 luni, a avut o atitudine sinceră, nu a mai săvârșit astfel de fapte.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp,instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea din din 29.07.2008 a Tribunalului Bacău S -a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art 143 Cpp și 68/1 Cpp că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev. de art 148 lit f Cpp reținând că inculpatul timp de 8 luni a organizat finanțat și desfășurat activități de introducere în țară de droguri de risc și mare risc și a deținut droguri de risc pentru consum propriu stare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului.
Prin încheierea din 1.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, respectiv că există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile în baza art. 159 Cpp, până la trimiterea în judecată prin rechizitoriu în data de 19.09.2008, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până în acest moment, în baza art 160/b Cpp rap. la art. 300/2 Cpp, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prev. de art. 148 lit f Cpp, impune în continuare privarea de liberate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 1.10.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare.
Din materialul probator de la dosar, Curtea constată că în privința inculpaților există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de droguri și grup infracțional organizat pentru care sunt cercetați.
De asemenea, din probe rezultă că recurenții se află în situația prev de art.148 lit f Cpp în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii,la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor si riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate -a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie ", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului precum și prin art. 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune"măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
În speță, măsura preventivă se justifică, așa cum corect a apreciat prima instanță și prin prisma infracțiunilor pe care sunt bănuiți că le-ar fi săvârșit - cea de trafic de droguri, infracțiuni ce cunosc o amploare în ultima perioadă de timp, a valorilor sociale lezate, cele privind sănătatea publică mai ales în rândul tineretului precum și prin raportare la persoana inculpaților. În privința inculpatului se reține în actul de acuzare activitatea de distribuire a drogurilor către consumatori iar în privința inculpatului că se ocupa cu achiziționarea acestora din străinătate.
Susținerile inculpatului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii iar alte temeiuri noi nu au apărut nu sunt fondate,inculpatul nu a evidențiat din care motive temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în continuare. Curtea apreciază că, raportat la probatoriul administrat până în acest moment la prima instanță, presupunerea rezonabilă și indiciile temeinice existente în cauză îndreptățesc bănuiala că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Curtea apreciază că lăsarea recurenților inculpați în libertate în acest stadiu al soluționării cauzei, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică. În consens cu jurisprudența CEDO, Curtea consideră că arestarea preventivă este o măsură excepțională care nu poate fi luată decât pentru infracțiuni grave cu impact atât asupra ordinii publice cât și a siguranței sociale. Ori, infracțiunile de trafic de droguri constituie astfel de infracțiuni care să justifice o astfel de măsură.
În cauză, judecata la prima instanță se află în curs de finalizare, dar această împrejurare nu justifică lăsarea în libertate a inculpaților. În acest sens nu sunt justificate susținerile inculpaților că perioada de aproximativ un an de când se află arestați a diminuat pericolul social al faptelor. Faptul că au recunoscut săvârșirea acestora și lipsa antecedentelor penale pot fi avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii. Împrejurarea că prima instanță ar fi preluat argumentele pentru care a menținut starea de arest a inculpaților din încheierea anterioară de menținere a stării de arest, nu justifică în sine o casare a încheierii recurate, în măsura în care motivele care justifică măsura se mențin. Potrivit art. 6 din CEDO obligația instanțelor de judecată este în sensul motivării hotărârilor clar argumentat și convingător. Ori încheierea recurată arată toate motivele care au determinat instanța să procedeze la menținerea stării de arest.
S-a mai invocat de către ambii inculpați că durata arestului preventiv a depăși termenul rezonabil.
Sub aspectul termenului rezonabil prev. de art 6 CEDO, instanța europeană a arătat că aprecierea caracterului rezonabil se face atât în funcție de complexitatea cauzei, de numărul de părți implicate dar și de comportamentul procesual al părților dar și cel al autorităților.Din examinarea actelor dosarului, instanța de control judiciar reține că raportat la complexitatea cauzei, numărului de persoane implicate intervalul de aproximativ un an și de arest preventive se înscrie în limite rezonabile și nu se poate susține că organele judiciare au dat dovadă de un comportament dilatoriu, în această perioadă fiind efectuată urmărirea penală și aproape finalizată cercetarea judecătorească la prima instanță.
Instanța de control judiciar apreciază, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurenților inculpați.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art 385 / 9 al 3 Cpp Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați și, împotriva încheierii din data de 1.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurenții au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 192 al.2 Cod pr.penală obligă recurenții să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.10.2009, în prezența inculpați arestați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.
Red. dec.
Tehnored.
Ex.2
6.10.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
