Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.57
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 07 iulie 1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art.300/2 rap.la art.160/ Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv față de inculpat.
În temeiul art.139 Cod procedură penală, s-a respins cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr.3/2009, fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat luând legătura cu inculpatul arestat, arată că acesta nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică încheierea atacată pentru nelegalitate, considerând că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia, deoarece urmărirea penală este finalizată și cercetarea judecătorească se apropie de final, anumite părți vătămate cât și inculpatul au data declarații în fața instanței de fond, este arestat de 5 luni de zile.
A mai susținut că la dosar nu sunt probatorii solide din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, că partea vătămată aaf ost traficată de concubinul acesteia -
- 2 -
, iar aceasta se sustrage și nu se prezintă în instanță, pentru a i se lua declarație în acest sens.
De asemenea, a mai arătat că inculpatul nu a încercat să împiedice buna desfășurare a procesului penal, dimpotrivă, prin SMS-uri a fost invitat să-și schimbe declarațiile în favoarea altor coinculpați.
Consideră că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar crea pericol pentru ordinea publică, nu există martori pe care acesta ar putea să îi influențeze.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, dar și pentru egalitate de tratament, întrucât inculpatul este judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării acesteia, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret
pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura infracțiunii, modalitatea de comitere și gravitatea acesteia.
Totodată, a precizat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă comisă în formă continuată, în perioada 2005 - 2006 recrutând două părți vătămate pe care le-a trimis în Spania, iar în privința părții vătămate a se fac în continuare cercetări pentru a se cunoaște noul domiciliu al acesteia.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, întrucât în perioadă sus-menționată nu a fost plecat din țară, nu reprezintă pericol public, solicitând instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în temeiul art. 300/2 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns.la data de 7.07.1974, în P, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, iar în conformitate cu art. 160/b pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecății.
Potrivit art. 139 pr.penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev.de art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 al.2 și respectiv art. 20 din Legea nr. 678/2001.
-3-
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat în esență admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, urmând a fi judecat în stare de libertate, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, cercetarea judecătorească se apropie de final, inculpatul a fost audiat, este arestat de 5 luni, iar lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În același timp s-a arătat că un alt inculpat din această cauză este judecat în stare de libertate și în atare situație pentru egalitate de tratament apreciază că se impune admiterea recursului în condițiile arătate.
Curtea examinând hotărârea recurată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat așa cum se va arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr. 69/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane faptă prev.și ped.de art. 12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 al.2 și art. 20 din Legea nr. 678/2001.
Prin actul de trimitere in judecată s-a reținut în sarcina inculpatului că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2005-2006 prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu și, au recrutat, transportat și cazat pe și a, pe care le-au exploatat sexual pe teritoriul Spaniei, în cluburi de noapte.
La data de 3.09.2008, inculpatul, a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 3.09.2008 până la data de 1.10.2008, prin Încheierea de ședință nr. 26 din 3.09.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în Camera de Consiliu, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 111/U/03.09.2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 29.09.2008, sub nr-, iar de la această dată măsura arestării preventive a fost menținută succesiv în conformitate cu dispoz. art. 300/2 rap.la art. 160/b pr.penală.
Până la această dată a fost audiat inculpatul și coinculpații, s-a administrat proba cu acte și au fost audiați martorii.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a constatat că există indicii temeinice și suficiente din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele de trafic de persoane expuse în rechizitoriu a căror încadrare juridică este prev.de art. 12 al.1,2 lit.a din Legea nr. 78/2001.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 143 și art. 148 lit.f pr.penală, care au fost avute în
-4-
vedere atât cu ocazia arestării preventive a inculpatului cât și ulterior, la menținerea arestării preventive, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar
lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, dar și împrejurarea că în cazul acestor infracțiuni organele judiciare trebuie să ia măsuri urgente împotriva persoanelor bănuite de săvârșirea lor în scopul de a proteja atât viața și integritatea persoanelor vătămate care ar putea să fie influențate sau intimidate prin diverse metode pentru a nu colabora cu organul judiciar sau pentru a schimba declarațiile date în favoarea acestor persoane, ceea ce ar avea drept rezultat denaturarea adevărului și imposibilitatea tragerii la răspundere penală a celor vinovați.
Mai mult decât atât luarea măsurii arestării preventive are drept scop și buna desfășurare a procesului penal, prin împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau cercetarea judecătorească, cu precizarea că, dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate există temerea influențării părților vătămate în scopul de a face declarații favorabile acestuia.
În același timp Curtea apreciază că față de un fenomen care proliferează, organele judiciare abilitate în acest sens sunt chemate să dea o ripostă fermă autorilor unui asemenea gen de infracțiuni, situație în care se impune ca mesajul transmis mediului infracțional să fie unul neechivoc, de natură să limiteze organizarea unor activități infracționale.
Soluția dispusă nu înfrânge principiile și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauza dedusă judecății existând rațiuni de genul celor exprimate anterior, care impun restricții ale dreptului la libertate al inculpatului.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, sub toate aspectele, motiv pentru care recursul declarat de inculpatul, urmează a fi respins în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și dispoz.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 7 iulie 1974 deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
-5-
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.01.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
