Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 601/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public D. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov
Pentru rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive apreciind că la acest moment procesual nu se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv întrucât temeiurile avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă nu mai subzistă.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 5 mai 2009 reținându-se în sarcina acestuia comiterea infracțiunii de trafic de droguri, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri fiind cele prev. de art. 143, 148 lit.f pr.pen.
Nu contestă faptul că indiciile la care face referire art. 143. pr.pen. există, însă cere a se avea în vedere inculpatul a dat declarații ample arătând modul în care i-au parvenit drogurile ajutând în acest fel la stabilirea stării de fapt.
Referitor la dispozițiile art. 148 lit.f pr.pen. apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică și-a pierdut din intensitate, impactul faptelor inculpatului asupra comunității din care face parte este mult diminuat.
Raportat la persoana inculpatului și circumstanțele reale în care a fost comisă fapta apreciază că termenul rezonabil impus de CEDO a fost împlinit. Mai mult în cauză majoritatea probelor au fost administrate fiind necesară doar audierea investigatorului sub acoperire și a două martori în circumstanțiere.
Faptul că cercetarea judecătorească nu a debutat se datorează unor elemente de ordin obiectiv care nu îi sunt imputabile inculpatului. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar influența desfășurarea procesului penal, în prezent menținerea stării de arest preventiv nefiind o măsură justificată.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Tribunalul Brașov în mod temeinic a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv se impune datorită împrejurărilor în care au fost comise faptele și circumstanțelor personale ale inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu se ocupa cu comercializarea de droguri, astfel că solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a dispus, în temeiul art. 300/1 și art. 160/b alin. 1, 3 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, reținându-se că în speță nu au intervenit modificări ale temeiurilor ce au stat la baza luării acestei măsuri, acestea subzistă față de gravitatea infracțiunii, cantitatea mare de drog traficată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care, prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive apreciind că la acest moment procesual nu se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv întrucât temeiurile avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă nu mai subzistă.
Inculpatul a arătat că nu contestă faptul că indiciile la care face referire art. 143. pr.pen. există însă, a solicitat a se avea în vedere că a dat declarații ample arătând modul în care i-au parvenit drogurile ajutând în acest fel la stabilirea stării de fapt.
Referitor la dispozițiile art. 148 lit.f pr.pen. a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică și-a pierdut din intensitate, impactul faptelor inculpatului asupra comunității din care face parte este mult diminuat, dar și faptul că raportat la persoana sa și la circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, termenul rezonabil impus de CEDO a fost împlinit.
De asemenea a mai arătat că faptul că cercetarea judecătorească nu a debutat se datorează unor elemente de ordin obiectiv ce nu îi sunt imputabile.
Verificând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin încheierea nr. 13/15 mai 2009 Tribunalului Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, sub aspectul comiterii infracțiunilor de infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută. de art. 2 al 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - 2 acte materiale, constând în aceea că în data de 8 aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut investigatorului sub acoperire "", în prezența investigatorului sub acoperire "" aproximativ 100 grame hașiș cu suma de 500 euro și în data de 14 mai 2009 vândut investigatorului sub acoperire "", în prezența investigatorului sub acoperire "" aproximativ 300 grame hașiș cu suma de 2800 euro.
Temeiurile arestării preventive au fost reprezentate de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Ținând seama de stadiul în care se află cauza, cercetarea judecătorească este aproape de finalizare și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt justificate, luarea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere condițiile concrete în care se impută inculpatului că ar fi comis fapta, ca acesta a procurat o cantitate mare de droguri, se constată că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se impune continuarea procesului penal cu acesta în stare de arest preventiv.
De asemenea, natura infracțiunii pentru care acesta este cercetat, mijloacele specifice de administrare a probelor, impun această măsură.
Gravitatea faptei este una ridicata, atât sub aspectul cantității mari de droguri cât și al modalității concrete de comitere, inclusiv prin surprinderea în flagrant într-un loc public, iar natura acestor infracțiuni, valorile sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptelor, dar și frecventa din ce în ce mai crescută a comercializării drogurilor de către persoane tinere în rândul acestei categorii, denotă pericolul concret al lăsării în libertate a acestora la acest moment procesual, ceea ce impune și corectitudinea soluției de respingere a cererii inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de natura și complexitatea cauzei și de cerințele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ce privește aprecierea termenului rezonabil al arestării preventive instituit prin art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, se constată că acest termen nu a fost depășit în 4 luni de detenție preventivă.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei critici și față de considerentele expuse, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 14 septembrie 2009 în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. SF/19.10.2009
Dact.BD/29.10.2009
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Simona Franguloiu, Manuela Filip
