Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 61/R/2008
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 14 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. c pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat în cauză și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Constată că inițial, instanța de fond a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat în temeiul art. 143 și art. 148 lit. d și f pr.pen. însă apreciază că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni, existând cel mult indicii, care nu sunt neapărat temeinice. De asemenea, apreciază că în cauză nu se poate reține temeiul prev. de art. 148 lit. d pr.pen. raportat la faptul că nu s-a făcut dovada că după începerea urmăririi penale inculpatul a mai săvârșit cu intenție o altă faptă penală, precum și având în vedere că în formula actuală aceste dispoziții nu mai fac referire la starea de recidivă, care este avută în vedere la circumstanțierea cuantumului pedepsei. Având în vedere că nu ar exista suficiente probe pentru a se reține vinovăția inculpatului, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu poate fi reținut nici temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului constatând că inculpatul este recidivist și că cu trei luni anterior comiterii faptei deduse judecății a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse aplicate pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, precum și că sunt întrunite condițiile legale pentru menținerea măsurii preventive dispusă față de acesta, subzistând temeiurile avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se verifica dosarul și a se constata că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor imputate, cu consecința cercetării în stare de libertate. Învederează instanței că dacă ar fi comis infracțiunea imputată nu ar fi circulat cu mașina.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 14 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 25.07.1979 în, jud. C, CNP -, aflat în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel instanța verificând actele dosarului, a constatta că arestarea preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile art.143 și art.148 lit.d și f apreciindu C.P.P.-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate. S-a constatat a fi îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege, mai mare de 4 ani.
S-a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului.
Tribunalul, având în vedere că față de inculpat nu a intervenit nici un fel de modificare a temeiurilor care au determinat arestarea și, apoi menținerea acesteia, iar temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel sunt îndeplinite în continuare dispozițiile art.143 și art.148 lit.d și f C.P.P. respectiv există probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând instanței de judecată revocarea stării sale de arest cu consecința punerii de îndată în libertate deoarece nu există probe sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că a săvârșit fapta pentru care este cercetat iar temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive nu mai subzistă.
Analizând recursul declarat din prisma materialului probator administrat si a dispozițiilor art.385/6 alin.3 C.P.P. Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată și condamnat de către Judecătoria Turda pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 cu Cod Penal aplic art.37 lit.a la Cod Penal o pedeapsă de 7 ani închisoare. În sarcina sa s-a reținut că în data de 27 august 2007 lovit partea vătămată provocându-i leziuni ce au necesitat în vederea vindecării 8-9 zile de îngrijiri medicale și apoi a sustras suma de bani pe care o avea supra sa și un card bancar.
Această starea de fapt se conturează din materialul probator administrat în cauză, respectiv din declarațiile părții vătămate, ale martorilor, din raportul de constatare medico-legală și constituie indicii temeinice care sunt de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul poate fi autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Apreciem că în mod corect instanța investită cu soluționarea apelului declarart de inculpat, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a constatat că temeiurile de arestare reținute în sarcina inculpatului, respectiv cele prev. de art.148 lit.d și f C.P.P. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel inculpatul a comis fapta pentru care în prezent este cercetat în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.603/20.12.2001 a Tribunalului Cluj pedeapsă din carea fost liberat condiționat la data de 20 iunie 2007 cu un rest rămas neexecutat de 738 de zile.
De asemenea, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Această starea de pericol concret pentru ordinea publică rezidă din gravitatea deosebită a faptei coimise, din împrejurările în care aceasta a fost comisă profitând de satrea de ebrietate în care se afla partea vătămată și de neatenția acesteia, din urmările produse - partea vătămată a suferit vătămări ce au necesitat 89 zile de ingrijiri medicale în vederea vindecării, din conduita inculpatului, persoana acestuia și antecedentele sale penale, acesta suferind mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat ultima condamnare fiind pentru tentativă de omor calificat.
Trebuie reținut și faptul că inculpatul a comis o nouă infracțiune la puțin timp după liberarea sa condiționată mai exact la un interval de doar 2 luni.
Apreciind că pentru justa soluționare a procesului penal și pentru a împiedeca comiterea de noi infracțiuni se impune în continuare privarea de libertate a acestuia și constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicia a încheierii recurate, Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.189 și art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, fiul lui și, născut la 25 iulie 1979 în, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./28.01.2008
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
