Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ 57/R/2008
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 368/A/12.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat în cauză și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 74 și 76.pen. respectiv că inculpatul este tânăr și are șanse mari de reeducare. În opinia sa, declarația inculpatului din faza de urmărire penală poate fi interpretat în sensul că a profitat de lipsa părții vătămate pentru a-și însuși telefonul și, de asemenea, solicită a se avea în vedere că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru toate aceste motive, solicită reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea cuantumului pedepsei.
Reprezentantul Parchetului consideră că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond reflectă pe deplin gradul de pericol al infracțiunii, aceasta fiind menținută de și de instanța de apel. Apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr.595 din 24 mai 2007, Judecătoria Cluj -N, a dispus în temeiul art.334 pr.pen.schimbarea încadrării juridice și astfel,în baza art.211 al.1,2 lit.b,c cu art.37 lit.a,art.74 al.2 și art.76 penal,a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare.
În temeiul art.37 lit.a penal, s-a constatat că infracțiunea pentru care s-a aplicat această pedeapsă a fost săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.833/25.05.2004 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia penală nr.543/09.09.2004 a Curtii de Apel Cluj.
În baza art.61 al.1 penal,s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.833/2004 a Judecătoriei Cluj -N,contopind restul rămas neexecutat de 485 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea pronunțată,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani 6 luni închisoare.
În temeiul art.350 pr.pen.a fost menținută starea de arest preventiva inculpatului și potrivit art.88 penal,din pedeapsă s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 30.12.2006 la zi.
În baza art.71 a1.1 penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64Iita,b penal,pe durata executării pedepsei,începând cu data rămânerii definitive a sentinței de condamnare.
Potrivit art.346 pr.pen.s-a constatat că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpat.
În temeiul art.191 pr.pen.inculpatul a fost obligat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut în esență că în data de 30.12.2006,în jurul orelor 4,00,în timp ce se afla lângă ușa de acces din spatele blocului situat pe- din C-N, inculpatul i-a aplicat părții vătămate - mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, după care i-a sustras din buzunare un telefon mobil marca Nokia 1100 și un portmoneu care continea documente personale și suma de 230 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de lovire sau alte violențe, deoarece nu s-a dovedit că scopul faptei a fost tâlhărirea părții vătămate, ci doar o "corecție" fizică aplicată acesteia pentru injuriile aduse cu acea ocazie, iar între loviturile aplicate de către inculpat, căderea telefonului mobil și însușirea acestuia de către inculpat nu s-a dovedit că există legătură;în aceste condiții inculpatul s-ar face vinovat doar pentru comiterea infracțiunii de lovire,iar pentru infracțiunea de furt ar trebuie să se pronunțe soluția achitării,căci lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.368 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art.88 penal, s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 30.12.2006.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească 150
lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că vinovăția acestui inculpat în comiterea infracțiunii de tâlhărie este dovedită. Exercitarea violenței asupra părții vătămate a rezultat atât din declarațiile părții vătămate,cât și din cele ale martorului și ale inculpatului,care a recunoscut că i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față părții vătămate care a căzut la pământ în spatele blocului unde locuiește.
Aspectul contestat de către inculpat pe parcursul judecății în primă instanță și apoi în apel a fost cel legat de sustragerea bunurilor părții vătămate. EI a intenționat să acrediteze ideea că loviturile nu au fost aplicate în scopul însușirii bunurilor respective,ci pentru că a fost înjurat de partea vătămată,iar luarea telefonului mobil a fost determinată de faptul că a observat că i-a căzut din buzunar,având intenția să-I restituie mai târziu. Inculpatul nu a recunoscut că a sustras portmoneul părții vătămate și a menționat că nu l-a controlat prin buzunare. Cu privire la sustragerea portmoneului părții vătămate de către inculpat,trebuie menționat faptul că la dosarul cauzei nu există decât declarația părții vătămate,care susține că după ce s-a ridicat de jos a constatat că îi lipsește portmoneul și că în timp ce îl lovea i-a spus martorului,care i-a solicitat să-I lase în.
Nici acest aspect nu este recunoscut de către inculpat, iar martorul nu a făcut nici o referire la faptul că ar fi văzut asupra inculpatului portmoneul părții vătămate sau o sumă mai mare de bani;martorul a precizat că nu a auzit discuțiile dintre cei doi,pentru a fi confirmate susținerile părții vătămate,care a precizat că avea în portmoneu suma de 130 lei. Există indicii că inculpatul ar fi sustras acel bun, care rezultă din coroborarea unor elemente legate de faptul că acesta a văzut că partea vătămată avea bani asupra sa deoarece chiar ea i-a achitat consumația din acea seară inculpatului,dar acestea nu sunt suficiente pentru a trage concluzia că portmoneul a fost sustras de către inculpatul.
Scopul agresiunii inculpatului asupra părții vătămate a fost cu certitudine sustragerea bunurilor, din care s-a dovedit fără dubiu luarea telefonului mobil. Acesta a fost luat cu scopul însușirii pe nedrept, aspect care rezultă și din manifestarea ulterioară a inculpatului,în sensul că a aruncat cartela telefonului mobil,a dezlipit acțibildurile de pe el pentru a nu fi recunoscut ulterior. În aceste condiții susținerea inculpatului că intenționa să restituie părții vătămate telefonul mobil nu a putut fi luată în considerare.
Aceste elemente au fost luate în considerare de către instanta de fond, care corect și obiectiv a procedat la reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de tâlhărie și a respins cererea în apărare în sensul schimbării încadrării juridice în două infracțiuni,cea de furt calificat și lovire sau alte violențe. Fără putință de tăgadă,întreg probatoriul administrat în cauză conduce spre ideea că nu se impune achitarea inculpatului,instanța de fond procedând corect și obiectiv atât în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei cât și la individualizarea pedepsei,prin aplicarea cerințelor art.72 penal privind dozarea pedepsei și modalitatea ei de executare.
Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de recurs de către inculpat prin care a invocat următoarele:
Se impune o reducere a cuantumului pedepsei aplicate, cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, respectiv aspectele că este un element tânăr și are șanse mari de reeducare. Totodată este de subliniat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Curtea analizând recursul formulat declarat de către inculpat, aspectele vizate, respectiv doar reducerea cuantumului pedepsei aplicate, reține următoarele:
În data de 30.12.2006,în jurul orelor 4,00,în timp ce se afla lângă ușa de acces din spatele blocului situat pe- din C-N, inculpatul i-a aplicat părții vătămate - mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, după care i-a sustras din buzunare un telefon mobil marca Nokia 1100.
Fără putință de tăgadă în procesul de individualizare a pedepsei aplicate, aspect contestat de către inculpat, instanța de fond a reținut o sancțiune justă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În acest sens s-au avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 pen. gradul de pericol social concret al infracțiunii, împrejurările de săvârșire a faptei și persoana inculpatului ce este recidivist, săvârșind infracțiunea în perioada liberării condiționate.
În plus, s-au preluat și anumite date de detaliu din conținutul referatului de evaluare, din care rezultă că acesta a crescut într-o atmosferă familială necorespunzătoare, inculpatul a abandonat cursurile școlare, a frecventat un anturaj nepotrivit, concluzionându-se că perspectivele de reintegrare în societate sunt apreciate la un nivel scăzut.
În sarcina sa s-a reținut o sancțiune redusă ca și cuantum, cu consemnarea chiar de circumstanțe atenuante în favoarea sa așa încât orice fel de corective raportat la aceste aspecte nu pot fi primite, recursul este nefondat urmând a fi respins în consecință pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, nascut la 17.10.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale 368 nr. din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent timpul arestului preventiv, începând cu data de 30.12.2006 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR
1.02.08/3 EX.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
