Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 63/R/2009
Ședința publică din 2 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica
JUDECĂTORI: - - -
-
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Arestul IPJ C, împotriva încheierii penale fără număr din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului H, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că își menține recursul formulat în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un certificat de grefă care vizează data de 27 ianuarie 2009 când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și să se constate nulitatea absolută a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a menținut măsura arestării preventive, întrucât s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului prevăzut de art.6 Cod pr.pen. Apreciază că instanța de fond nu a procedat corect când a aplicat art. 172 alin.41Cod pr.pen. privind aducerea la cunoștința apărătorului ales a unui act din faza de cercetare judecătorească. Astfel, solicită să se rețină că la fila 78 din dosarul de urmărire penală se află împuternicirea avocațială pentru asistarea inculpatului la prezentarea materialului de urmărire penală, instanța de fond și recurs pentru măsura arestării preventive, făcându-se referire despre acest aspect și în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. La data de 23 ianuarie 2009 instanța de judecată a fost sesizată cu judecarea cauzei și s-a fixat un termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive pentru data de 27 ianuarie 2009, însă s-a omis anunțarea apărătorului ales al inculpatului. La data de 27 ianuarie 2009, ora 10 a fost anunțat să se prezinte la Tribunalul Cluj, însă a fost în imposibilitate de a se prezenta având în vedere că la acea oră se afla în sala de judecată la Judecătoria Miercurea Ciuc unde a fost prezent până la ora 1500, având de susținut 3 cauze. Având în vedere că nu a fost anunțat în termen rezonabil să se prezinte la instanță, apreciază că dreptul la apărare a inculpatului, care nu trebuie să fie formal ci efectiv, a fost încălcat și în consecință solicită în temeiul art.3859pct.6 Cod pr.pen. admiterea recursului.
În subsidiar, solicită admiterea recursului formulat de inculpat în temeiul art. 3859pct.10 Cod pr.pen. întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv asupra cererii formulate de apărătorul desemnat din oficiu care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În alt subsidiar, solicită a se constata neteminicia încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive având în vedere că atât investigatorul sub acoperire cât și colaboratorul, în prima fază, au avut o activitate ilicită de determinare a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. În acest sens, arată că la fila 3 din dosarul de urmărire penală se află procesul-verbal din care rezultă că sesizarea din oficiu că inculpatul ar fi comis infracțiunea de trafic de droguri, la fila 4 este un script prin care s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire, iar la fila 10 din același dosar există procesul-verbal din care rezultă faptul că la data de 29.11.2008 inculpatul l-ar fi contactat pe colaboratorul autorizat spunându-i că are de vânzare o cantitate de 500 grame rezină de cannabis, însă nu-și poate explica de unde inculpatul a avut mijlocul de contact a colaboratorului. De asemenea, apreciază că inculpatul niciodată nu a prezentat pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că infracțiunea s-a derulat într-un spațiu rupt de realitate și nu în societate.
În concluzie, solicită a se constata nulitatea absolută a încheierii recurate, în subsidiar să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri și în alt subsidiar să se analizeze temeinicia încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, apreciind că instanța de fond în mod temeinic, în temeiul art. 3001Cod pr.pen. a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că subzistă în continuare. De asemenea, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art. 148 lit.f Cod pr.pen. raportat la probele administrate în cauză, la modallitatea de comitere a faptei, cantitatea de droguri, precum și faptul că ar exista riscul reluării acestei activități infracționale.
De asemenea, apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 171 alin.41Cod pr.pen. având în vedere că avocatul a fost contactat într-un termen rezonabil și avea posibilitatea să se prezinte la instanță pentru a asigura apărarea inculpatului, precum și faptul că acesta avea posibilitatea să-și asigure substituirea, întrucât instanța era obligată să verifice măsura arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Cu privire la critica adusă instanței de fond că nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arată că această cerere exceda cadrului procesual.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Prin încheierea din 27 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art. 3001alin 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, la data de 10.02.1980, CNP -, aflat în Arestul IPJ C, măsură pe care au menținut-
În baza art.l92 a1.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată, arestat preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea in fracțiuni de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.l din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea mt. 16 din Legea nr. 143/2000.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, la sfârșitul lunii noiembrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată, a deținut, transportat și oferit spre vânzare o cantitate de aproximativ 500 de grame de rezină de cannabis, substanță clasificată ca fiind droguri de risc.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 23 ianuarie 2009, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 26 februarie 2008.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatului, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul, respectiv cele prev. de art.143 pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarațiile învinuitului G, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, proces verbal de constatare, declarațiile martorilor și.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente În dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate În faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că În cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
Este real că în cauza de față inculpatul a traficat droguri de risc doar în raport de un investigator sub acoperire, iar instanța va verifica pe parcursul judecății legalitatea activității desfășurate de acesta, legalitatea autorizării și respectarea limitelor autorizării acordate, fiind posibilă și audierea acestuia în condițiile art.861 aL7, în calitate de martor cu identitate protejată.
De asemenea, există În cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Nu mai puțin adevărat este că în cauza de față inculpatul a traficat droguri de risc, cel puțin aparent, într-un context lipsit de amploare și rezonanță, dar totuși, în situația actuală, la modul general vorbind, a fenomenului infracțional, instanța apreciază că o asemenea activitate este menită să atragă atenția opiniei publice și în raport de reacția imediată a organelor judiciare, chemate să ia măsuri prompte și eficiente.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001alin.3 Cod procedură penală, a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și o va menține.
In baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin încheierea penală din 27 ianuarie pronunțată în dosarul nr. 583/2005 al Tribunalului Cluj în baza art.196 pr.pen.s-a admis sesizarea din oficiu de înlăturare a omisiunii vădite din încheierea penală fără număr din 27.01.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarulnrJ-,și În consecință:
S-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din încheierea penală fără număr din 27.01.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr.564/l17/2009, în sensul că în baza art.189 Cod procedură penală stabilește onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, care se avansează din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av..
In temeiul art.195 al.3 pr.pen. s-a dispus ca despre încheierea de față să se facă mențiune la sfârșitul încheierii corectate.
In baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că, prin încheierea penală fără număr din 27.01.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, instanța în temeiul art. 3001al.3 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, la data de 10.02.1980, CNP -, aflat în Arestul IPJ C, măsură pe care a menținut-
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală s-a dispus ca să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Deși în cauză, inculpatul a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu, doamna av., cu delegație la dosar,care a pus în cauză concluzii, confonn celor consemnate în practicaua încheierii amintite, și a exercitat apărarea inculpatului în condițiile consemnate în încheierea ce face obiectul acestei sesizări, instanța a omis să se pronunțe asupra onorariului cuvenit, în raport de protocolul încheiat de Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
În concluzie, sesizarea din oficiu de înlăturare a omisiunii vădite din încheierea penală fără număr din 27.01.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr.-, este întemeiată și a fost admisă, în. art. 196 Cod Procedură Penală, și va fi înlăturată omisiunea vădită din această încheiere, în sensul că în baza art.189 Cod Procedură Penală va stabili onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, care se va avansa din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av..
In temeiul art.195 al.3 pr.pen. despre această încheiere se va face mențiune pe încheierea îndreptată.
În temeiul art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii din data de 27.01.2009 a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se constate nulitatea absolută a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a menținut măsura arestării preventive, întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art.6 Cod pr.pen. La data de 23 ianuarie 2009 instanța de judecată a fost sesizată cu judecarea cauzei și s-a fixat un termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive pentru data de 27 ianuarie 2009, iar la ora 10 a fost anunțat apărătorul ales să se prezinte la Tribunalul Cluj, care însă a fost în imposibilitate de a se prezenta având în vedere că la acea oră se afla în sala de judecată la Judecătoria Miercurea Ciuc unde a fost prezent până la ora 1500, având de susținut 3 cauze deci nu a fost anunțat în termen rezonabil să se prezinte la instanță.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv asupra cererii formulate de apărătorul desemnat din oficiu care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Tot în subsidiar s-a solicitat a se constata netemeinicia încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive având în vedere că atât investigatorul sub acoperire cât și colaboratorul, în prima fază, au avut o activitate ilicită de determinare a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, iar inculpatul nu a prezentat pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauza este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că inculpatul a fost trimis in judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 luându-se față de acesta încă din cursul urmăririi penale măsura arestării.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatul fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Este superfluă susținerea apărătorului inculpatului în sensul că instanța de fond a eludat disp. art. 171 alin.4 indice 1.C.P.P., deoarece deși nu se prevede în mod expres, instanța i- comunicat apărătorului ales al inculpatului, termenul de judecată, mai mult a fixat o oră pentru ca acesta să se prezinte in instanță chiar dacă se afla la o altă instanță de judecată dintr-un alt județ.
Această din urmă împrejurare este imputabilă apărătorului care trebuia ori să se prezinte la Tribunalul Cluj imediat ce a fost anunțat- având prioritate cauzele cu inculpații arestați și cunoscând de altfel faptul că inculpatul a fost trimis în judecată, iar etapa premergătoare judecării cauzei era aceea a verificării legalității și temeiniciei arestării preventive - ori să asigure substituirea.
Deoarece apărătorul ales nu a optat pentru vreuna dintre aceste două variante evident că instanța de fond a procedat la numirea unui apărător din oficiu, fiind exclusă astfel incidența art. 197 alin.2 Cp.p.
Nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin 2 Cod procedură penală nu devine incidența și în ipoteza în care inculpatul nu a fost asistat de către apărătorul ales- care nu s-a prezentat și nici nu a depus diligențe pentru a asigura substituirea -, însă a fost asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și de altfel a dovedit că i s-a cauzat vreo vreo vătămare care nu poate fi înlăturată altfel și în consecință este exclus a se constata nulitatea absolută a încheierii atacate.
Nu este fondată nici susținerea că instanța nu s-a pronunțat în mod expres cu privire la cererea apărătorului din oficiu de a se înlocui măsura arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceasta fiind o solicitare formulată în apărare, iar în principal se analizează legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului și din moment ce aceasta a fost menținută evident că implicit apărarea concretizată sub forma solicitării de se înlocui măsura arestării a fost respinsă.
De altfel,art. 300 indice 1 alin 2 Cp.p. prevede că dacă instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea și punerea de îndată în libertate, iar în caz contrar menținerea arestării preventive prin încheiere motivată, deci nici nu există posibilitatea legală în acest stadiu procesual de se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, motiv pentru care nu se poate vorbi de o cerere esențială față de care nu s-a pronunțat instanța de fond.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului după primirea dosarului se impune în baza art. 3001raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acesteia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de incupatul (fiul lui și născut la 10 februarie 1980) în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 27 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art. 192 alin.2 Cp, va obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 10 februarie 1980) în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 27 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./20.03.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
