Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.60/R/2009
Ședința publică din 2 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica
JUDECĂTORI: - - -
-
GREFIER: -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva deciziei penale nr.174/A din data de 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind pe inculpații și, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii: - tâlhărie, prev. de art. 211 alin.2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.99 și următoarele Cod penal; - tâlhărie, prev. de art. 221 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.99 și următoarele Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială la dosar, inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială la dosar și părțile responsabile civilmente, lipsă fiind autoritatea tutelară Consiliul Local și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat a și solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu dosar și prezentarea la două termen de judecată.
Inculpații, întrebați fiind, arată că sunt de acord să dea o declarație.
S-a procedat la audierea inculpaților și, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate dosarului cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o caracterizare a inculpatului de la locul de muncă.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o adeverință din care rezultă că inculpatul este elev în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic " " din B
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, casarea deciziei penale nr.174/A 2008 Tribunalului Maramureș și a sentinței penale nr. 2017/2008 a Judecătoriei Baia Mare ca fiind nelegale și neteminice având în vedere că cele două instanțe în mod greșit au aplicat art.43 Cod penal când au dispus condamnarea inculpaților. În completarea motivelor de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, apreciază că instanța trebuia în temeiul art.334 Cod pr.pen. să pună în discuția părților și să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.99 Cod penal (4 acte materiale) și infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.b,c si al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 si urm. Cod penal (3 acte materiale) într-o singură infracțiune de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b,c si al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal (7acte materiale), pentru inculpatul și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tăinuire prev.de art.221 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art.99 si urm.Cod penal (4 acte materiale) si art.221 al.1 Cod penal si complicitate la tâlhărie prev.de art.26 Cod penal rap.la art.211 al.2 lit.b și c Cod penal, al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal si urm.Cod penal (2 acte materiale), în infracțiunea de tăinuire prev.de art. 221 al.1 Cod penal, infracțiunea de complicitate la furt calificat prev.de art.26 Cod penal raportat la art.208, 209 lit.e,g Cod penal si complicitate la tâlhărie prev.de art.26 rap.la art.211 al.2 lit.b și c Cod penal, al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal si urm.Cod penal, pentru inculpatul.
În privința inculpatului arată că în mod greșit s-a reținut infracțiunea de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal, legal fiind să se rețină primul act ca fiind o infracțiune de tăinuire, iar următoarele complicitate la furt calificat în formă continuată. Este irelevant că autorul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în formă continuată și nu de furt. Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă care cuprinde o infracțiune de furt și una de violență. Inculpatului minor neschimbându-i-se tâlhăria întrucât nu cunoștea împrejurarea că autorul urma să utilizeze violența în scopul însușirii bunurilor.
Raportat la gravitatea faptelor comise, pedepsele aplicate inculpaților nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii comise, în speță fiind vorba în cazul fiecăruia de comiterea a 7 acte materiale de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie în dauna unor părți vătămate minore de la care inculpatul major nu doar smulgea telefoanele mobile, ci le aplica și lovituri cu palma, iar după ce părțile vătămate cădeau lua telefoanele mobile ale acestora.
Mai arată că practica judiciară a statuat că în cazul în care o persoană în mod repetat își primește bunurile provenite din comiterea infracțiunii de furt, fapta să constituie un ajutor moral dat autorului la comiterea furturilor, în acest sens menționând decizia penală nr.166/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș ca fiind nefondat și inoportun și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond care a făcut o corectă apreciere a probelor și o corectă individualizare judiciară a pedepse. Inculpatului i-a părut rău nu doar de faptele comise, ci și de ce a avut de pătimit în penitenciar unde a efectuat 8 luni de închisoare din pedeapsa de 1 an închisoare. După liberarea din penitenciar inculpatul s-a angajat, s-a reintegrat în societate și a făcut dovada că fapta comisă de inculpat a fost un accident stupid. De asemenea, având în vedere că s-a liberat din penitenciar în urmă cu 1 an și 4 luni, apreciază că reîncarcerarea inculpatului nu ar ajuta nimănui.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale. Apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpatului o participație secundară la infracțiunea de furt calificat având în vedere că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă. De asemenea, consideră că instanța a reținut întreaga activitate infracțională a inculpatului și a aplicat corect dispozițiile legale. De asemenea, arată că la momentul comiterii faptei inculpatul avea 16 ani și nu avea discernământul faptelor sale, faptele fiind comise datorită influențelor negative ale anturajului.
În ce privește sentința penală nr. 2017/2008 a Judecătoriei Baia Mare arată că a fost pusă în executare și s-a îndeplinit termenul de 1 an al măsurii educative a libertății supravegheate, inculpatul nesustrăgându-se de la supraveghere și apreciază că nu se impune modificarea pedepsei aplicare și nici o modalității de executare având în vedere faptul că inculpatul s-a reintegrat în societate și are de susținut în acest an examenul de bacalaureat.
Partea responsabilă civilmente solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Învederează că în prezent este mulțumită de comportamentul băiatului său, care se bucură de sprijinul familiei și la rândul lui își ajută familia inclusiv la treburile casnice. De asemenea este angajat la firma tatălui său vitreg. În momentul de față familia caută o soluție pentru ca băiatul să își poată continua studiile, în învățământul seral dacă altă posibilitate nu va fi.
Partea responsabilă civilmente solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că băiatul său are în prezent o conduită bună, este elev în clasa a XII-A, a terminat anul trecut școlar cu media 8,50, beneficiază de sprijinul întregii familii, care consideră copiii ca fiind cea mai importantă investiție a lor, nu sunt o familie destrămată sau care să își neglijeze copiii. Faptele anterioare au fost săvârșite pe fondul problemelor avute la vremea respectivă, care au determinat și mutarea lor în localitatea și a lipsei de timp pentru supravegherea minorului, chestiuni care sunt rezolvate în prezent.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2017 din 28 noiembrie 2007 Judecătoria Baia Marea dispus desființarea sentinței penale nr. 1187/31.07.2007 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare, sub aspectul laturii penale și în consecință în temeiul art. 101 lit. b raportat la art. 103 Cod penal a aplicat inculpatului minor, porecla "" - CNP -, fiul lui și, născut la data de 28.11.1990 în B M, cetățean român, studii 10 clase, elev la Liceul " " B M, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut,. în com. nr.205 jud. M, fără antecedente penale, măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, art.43 Cod penal și complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 al.2 lit. b, c, al.21lit. a Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, cu aplic. art.33 lit. a, art.34 Cod penal, încredințând supravegherea părinților.
În baza art.103 al.2 Cod penal a pus în vedere celor cărora li s-a încredințat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În temeiul art.103 al.4 Cod penal a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor comportării sale și conținutului art.103 al.6 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul - CNP -, fiul lui și a, născut la data de 12.10.1989 în B M, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut,. în com. nr.380 jud. M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit. b, c, al.21lit. a Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, art.43 Cod penal, art.74 lit. a, c, art.76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Cu consecințele prev. de art.71, 64 lit. a, b Cod penal.
A constatat că inculpatul, a executat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1187/31.07.2007 a acestei instanțe, perioada 20.02.2007 - 23.10.2007, dată la care a fost liberat condiționat, urmând a nu se mai emite alt mandat de executare a pedepsei închisorii.
A constatat că nu există constituire de parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art.191 pr.penală a obligat inculpații la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de câte 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare - dosar nr.685/P/2007 au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit. b, c, alin.2 indice 1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor de: tăinuire prev. de art.221 Cod penal cu aplic. art.99 și urm. Cod penal și complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța a reținut în fapt următoarele:
În după-amiaza zilei de 30.01.2007, în jurul orei 17,00, inculpatul aflându-se în BMs -a hotărât să sustragă telefoane mobile.
Ajungând pe str. - a observat-o pe partea vătămată, inculpatul s-a apropiat de ea prin spate, a lovit-o cu palma peste cap, iar după ce aceasta a căzut i-a sustras telefonul din buzunar.
În seara aceleiași zile inculpatul i-a oferit telefonul inculpatului, acesta din urmă cunoscând că telefonul este sustras.
În schimbul lui inculpatul i-a predat lui un calculator.
În după-amiaza zilei de 12.02.2007, în jurul orei 16,00, aflându-se pe str. - din B M, inculpații au observat-o pe partea vătămată vorbind la telefonul mobil.
Au urmărit-o, inculpatul a rămas la mică distanță în spatele părții vătămate, iar inculpatul a fugit pe lângă partea vătămată, i-a aplicat o palmă și i-a smuls telefonul din mână.
Au vândut telefonul unei persoane ce nu a putut fi identificată.
În seara zilei de 13.02.2007, în jurul orei 19,00, inculpații se aflau pe strada - și au observat-o pe partea vătămată pe trotuarul opus, jucându-se cu telefonul mobil.
Ambii inculpați au traversat șoseaua spre partea vătămată, inculpatul a trecut de partea vătămată și a continuat să meargă în fața ei, iar inculpatul, când a ajuns lângă partea vătămată, i-a smuls telefonul mobil din mână, apoi ambii au părăsit în fugă locul faptei.
Acest telefon a rămas la inculpatul, care în zilele următoare l-a vândut martorului A, iar acesta l-a revândut unui prieten.
În drept: Fapta inculpatului, care la data de 30 ianuarie 2007 dobândit de la inculpatul un telefon mobil, cunoscând că provine din comiterea unei fapte penale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.
Constatând că inculpatului i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1187/31.07.2007 a acestei instanțe, definitivă prin neapelare, măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, încredințând supravegherea părinților, faptele fiind comise în perioada 19 ianuarie - 25 ianuarie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale și văzând împrejurările în care fapta cercetată în prezentul dosar a fost comisă și data comiterii acesteia, respectiv 30 ianuarie 2007, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.43 Cod penal.
cauzelor și desființarea hotărârii definitive constituie o derogare de la principiul autorității de lucru judecat, fiind justificată de necesitatea de a se pronunța o singură soluție în raport cu totalitatea actelor materiale componente.
Astfel, după desființarea sub aspectul laturii penale a sentinței penale nr.1187/2007 și văzând că actul material cercetat în prezentul dosar intră în compunerea infracțiunii continuate, respectiv a celei de tăinuire, ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, instanța i-a aplicat inculpatului, în temeiul art.101 lit.b rap. la art.103 Cod penal măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal și art.43 Cod penal, încredințând supravegherea părinților.
Fapta aceluiași inculpat, care în perioada 12.02. - 13.02.2007 l-a ajutat pe inculpatul urmărind împreună cu acesta părțile vătămate, însoțindu-l la locul comiterii faptelor, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.2 lit.b și c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, faptă pentru care instanța, în temeiul art.101 lit.b rap. la art.103 Cod penal i-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, încredințând supravegherea părinților. Cu aplicarea art.33 lit.a, art.34 Cod penal.
În baza art.103 al.2 Cod penal a pus în vedere celor cărora li s-a încredințat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
Aplicând această măsură, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, respectiv a infracțiunii de tăinuire în ansamblul său, precum și a celei de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, comisă în aceeași perioadă, starea de minorat, dezvoltarea fizică și intelectuală, precum și faptul că acesta la data comiterii faptelor nu avea antecedente penale și a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal.
De asemenea s-au avut în vedere și mențiunile referatului de evaluare nr.342/14.11.2007 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, care arată că după comiterea faptelor penale, familia l-a supravegheat îndeaproape pe inculpat, l-a îndepărtat de grupurile cu care își petrecea timpul în mod disfuncțional și l-a susținut în desfășurarea unor activități în construcții - aproximativ o lună în vacanța de vară, iar pentru a se asigura de participarea la orele de curs era dus personal la școală. Chiar și practica școlară a desfășurat-o la firma mamei sale, fiind sub supravegherea acesteia.
Comportamentul școlar al minorului a fost apreciat de diriginta acestuia ca fiind adecvat, minorul frecventând orele de curs și implicându-se în activitatea de învățare.
Instanța a avut în vedere totodată și concluziile referatului de evaluare arătat mai sus, referitor la perspectivele de reintegrare în societate, care sunt apreciate ca ridicate în condițiile în care minorul dispune în prezent de suportul familial, care promovează o educație prosocială și este supravegheat corespunzător de către familie.
În drept: fapta inculpatului, care în perioada 30.01 - 13.02.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu o altă persoană și în unele cazuri pe timp de noapte, a sustras prin violență telefoanele mobile de la trei părți vătămate, aflate pe stradă, pe raza Municipiului B M, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, faptă pentru care instanța, după aplicarea dispozițiilor art.43 Cod penal și reținând circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a, c Cod penal, coborând pedeapsa conform art.76 lit.c Cod penal, l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Și în situația acestui inculpat s-a constatat că, după judecarea definitivă a unor acțiuni componente ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată prev. de art.211 alin.2 lit.c Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal (sentința penală nr.1187/31.07.2007), s-au descoperit și cercetat restul acțiunilor ce intră în compunerea aceleiași infracțiuni continuate, cu precizarea că noile acte cercetate în prezentul dosar atribuie întregii activități infracționale o altă calificare în sensul reținerii de această dată și a aliniatului 21lit.a, a art. 211 Cod penal, astfel că sub aspectul laturii penale a fost desființată sentința penală nr.1187/31.07.2007, aplicându-i-se pedeapsa de 1 an închisoare (pentru întreaga activitate infracțională). Cu consecințele prev. de art.71, 64 lit.a, b Cod penal.
Întrucât inculpatul a executat din pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1187/31.07.2007 a acestei instanțe fracția corespunzătoare pentru liberare condiționată, în perioada 20.02.2007 - 23.10.2007 (dată la care a fost liberat condiționat) și cum prin desființarea acelei sentințe activitatea infracțională a fost apreciată în întregul ei aplicându-i-se o pedeapsă egală cu cea pronunțată anterior, instanța a apreciat că nu se mai impune emiterea unui alt mandat de executare a pedepsei închisorii.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, starea de minorat, lipsa antecedentelor penale la data comiterii faptei cât și atitudinea de recunoaștere a acesteia pe parcursul procesului penal.
S-au avut în vedere și mențiunile referatului de evaluare nr.341/14.11.2007, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, care indică faptul că mediul penitenciar (în perioada executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 1187/31.07.2007 a Jud. B M) a avut o influență semnificativă asupra minorului în sensul că acesta a conștientizat gravitatea faptelor sale. Începând cu luna noiembrie 2007 minorul lucrează la firma concubinului mamei sale (a se vedea în acest sens adeverința de la fila 44 dos. instanță), iar după program își sprijină mama în gospodărie, fiind astfel supravegheat în permanență.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. 2017 din 28.11.2007 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând cauza, tribunalul urmând să pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tăinuire în infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată și condamnarea acestuia la pedeapsa cu închisoarea.
De asemenea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Marea solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, care să fie executate cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Tribunalul procedând la judecarea apelului prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu constată că acesta este nefondat.
Instanța de fond a reținut în baza probațiunii administrate o stare de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care la data de 30.01.2007 a dobândit de la inculpatul un telefon mobil cunoscând că provine din comiterea unei fapte penale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 Cod penal, fiind de fapt un act material al infracțiunii continuate, celelalte acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni fiind cercetate și judecate în dosarul penal - al Judecătoriei Baia Mare.
Solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare de recalificare a faptelor comise de inculpatul din infracțiunea de tăinuire în formă continuată în infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată nu poate fi însușită de către tribunal, întrucât o eventuală formă de participație secundară (în speță complicitate) poate exista doar în raport de o formă principală de participație (autor), iar în cauză inculpatului i s-a reținut în sarcină infracțiunea de tâlhărie.
Așadar în mod corect instanța de fond a calificat activitatea inculpatului de a dobândi și înlesni valorificarea unor bunuri cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unor fapte penale și urmărind obținerea pentru sine de foloase, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzute de art.221 alin.1 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal și art.99 și urm. penal.
De asemenea, instanța de judecată a procedat în mod temeinic și legal la alegerea sancțiunii aplicate inculpatului minor, mai exact a măsurii educative a libertății supravegheate, având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, dezvoltarea fizică și intelectuală a minorului, faptul că acesta nu comisese anterior alte fapte prevăzute de legea penală, precum și perspectivele de reintegrare socială în condițiile în care din referatul de evaluare existent la dosar rezultă că minorul beneficiază de sprijinul și supravegherea familiei.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța de fond a reținut de asemenea o stare de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată prev. de art.211 alin.2 lit.b, c alin.21lit. a Cod penal raportat la art.41 alin.2 Cod penal a procedat la o individualizare corespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului reținând atât starea de minorat a acestuia, precum și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal.
Constatând că faptele care au constituit obiectul prezentului dosar fac parte din conținutul infracțiunii continuate de tâlhărie, alte acte materiale ale aceleiași infracțiuni fiind judecate anterior în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare, în mod corect instanța de fond a desființat sentința penală nr.1187 din 31.07.2007 pronunțată în dosarul menționat anterior, dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, reținând totodată că a executat din pedeapsa aplicată în perioada 20.02.2007-23.10.2007, dată la care a fost liberat condiționat.
Pentru toate considerentele de mai sus tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și a sentinței Judecătoriei Baia Mare și rejudecând cauza să se rețină în sarcina inculpatului o infracțiune de tăinuire și o complicitate la furt califica, alături de infracțiunea de complicitate la tâlhărie și să i se aplice acestuia o pedeapsă, și de asemenea să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie în formă continuată, pedeapsă care să fie executată în regim de detenție.
În ședința publică din data de 2 februarie 2009 Parchetul și-a extins motivele de recurs solicitând ca în urma reunirii cauzelor să fie schimbată încadrarea juridică a faptelor.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, starea de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel este una corectă, susținută de ansamblul probator administrat în cauză și necontestată de inculpați, care au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor.
Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din data de 18.10.2007, dosar nr.685/P/2007 pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev.de art.221 pen. cu aplic.art.99 și urm. pen. pct.1 din rechizitoriu și de complicitate la tâlhărie în formă continuată, prev.de art.26 rap.la art.211 alin.2 lit.c alin.21 lit.a pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.99 și următ. pen. - pct.2 și 3 din rechizitoriu, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Prin sentința penală nr.1187 din 31 iulie 2007 Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare, s-a dispus în temeiul art.101 lit.b penal rap.la art.103 pen. aplicarea față de inculpatul minor a măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în prev.de art.221 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen și art.99 și urm. pen. reținându-se în sarcina lui comiterea a două acte materiale de tăinuire în datele de 19.01.2007 și 25.01.2007.
Având în vedere că hotărârea menționată a rămas definitivă prin neapelare, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat inclusiv în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor.
Pentru cele trei acte materiale de tăinuire reținute în sarcina inculpatului nu se putea reține o încadrarea juridică în tăinuire, prev.de art.221 alin.1 pen. în concurs cu complicitate la furt calificat în formă continuată prev.de art.26 pen. rap laart.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și e pen. întrucât, pe de o parte, nu s-a dovedit că în cauză a existat o promisiune a inculpatului că va valorifica și alte bunuri sustrase de inculpatul, iar pe de altă parte inculpatul a sustras bunuri prin violență, deci complicitatea trebuia reținută la infracțiunea de tâlhărie și nu defurt calificat.
Ori, o astfel de înțelegere nu a fost reținută în cauză, inculpatul a fost cercetat în dosarul nr.330/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare pentru complicitate la tâlhărie în formă continuată, prev.de art.26 rap. la art.211 alin.2 lit.c și alin.21 lit.a pen. cu aplic.art.41 alin.2 și art.99 și urm. pen. pentru ca prin rechizitoriu procurorul să dea faptelor acestui inculpat încadrarea juridică în tăinuire în formă continuată, prev.de art.221 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 și art.99 și urm. pen. reținând în sarcina lui doar două acte de tăinuire, deși cercetările s-au efectuat pentru complicitate la toate actele de tâlhărie comise de inculpatul.
Procurorul a reținut că din ansamblul probelor administrate în cauză nu a rezultat participarea inculpatului în forma complicității la comiterea faptelor de către inculpatul, astfel că a procedat la schimbarea încadrării juridice astfel cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, câtă vreme în cauza soluționată prin sentința penală nr.1187/2007, definitivă prin neapelare, nu s-a stabilit existența la data de 19.01.2007 sau ulterior până la data de 25.01.2007 a promisiunii de valorificare a bunurilor provenite din fapte penale ulterioare comise de inculpatul, aspect acceptat și de către procuror care nu a exercitat căile de atac, reținându-se în sarcina inculpatului acte de tăinuire comise în baza aceleiași rezoluții infracționale subiective acestuia, dar fără existența unei înțelegeri cu inculpatul în sensul că va valorifica bunurile sustrase prin violență de acesta, nu se poate accepta în lipsa altor dovezi, doar prin simpla împrejurare a existenței în total a trei acte de tăinuire, că actul de tăinuire din data de 30 ianuarie 2007, descoperit ulterior și care face obiectul prezentului dosar ar fi fost comis în baza unei promisiuni anticipate de tăinuire.
De altfel prin Decizia nr.2/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii s-a stabilit că "n situația existenței unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acțiune a aceluiași tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare și a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracțiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită".
Așadar pentru existența complicității la infracțiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracțiunea de tăinuire este necesar a se demonstra că tăinuitorul a promis anterior că va asigura valorificarea în continuare și a altor bunuri sustrase, aspect care nu a fost probat în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, decizia menționată se referă strict la concursul dintre tăinuire și complicitate la furt calificat, având în vedere situațiile în care s-a promis valorificarea de bunuri provenite din furt, pe când în prezenta cauză bunurile provin din comiterea de către inculpatul a infracțiunii de tâlhărie.
Art.26din Codul penal se prevede că este complice "persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală", precizându-se în continuare că "este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".
Infracțiunea de tăinuire constă, potrivit art. 221 din Codul penal, în "primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material.".
Astfel, ceea ce diferențiază infracțiunea de tăinuire, prevăzută în art.221 din Codul penal, de participația penală prevăzută în art.26, fraza a II-a teza I, din același cod constă în aspectul de natură temporală, cronologică, în raport cu infracțiunea din care provine bunul, deoarece atât infracțiunea de tăinuire, cât și complicitatea morală sub forma promisiunii de tăinuire se află în raport conex și corelativ cu infracțiunea din care provine bunul tăinuit.
Complicitatea morală sub forma promisiunii de tăinuire se situează anterior sau cel mult concomitent cu infracțiunea la care se referă proveniența bunului, în vreme ce existența infracțiunii de tăinuire este ulterioară acelei infracțiuni, diferența privind, deci, momentul ajutorului sau înlesnirii.
n timp ce complicele cunoaște care va fi activitatea autorului unei anumite fapte penale și că, prin fapta sa, dă ajutor la săvârșirea acelei infracțiuni, tăinuitorul, intervenind abia după consumarea infracțiunii din care provine bunul, nu cunoaște când a avut loc acea infracțiune, la săvârșirea căreia nu a avut nicio contribuție, încât actul comis de el nu se inserează, ca și cel al complicelui, în antecedența susceptibilă să constituie cauză a infracțiunii, ci în consecințele post-factum ale acesteia.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, în motivele de recurs a făcut practic o trimitere ad litteram la Decizia nr.2/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, omițând situația concretă din prezenta cauză, în care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1187/2007 a Judecătoriei Baia Mare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată - 4 acte materiale, iar în prezenta cauză este trimis în judecată și condamnat tot pentru tâlhărie în formă continuată - alte trei acte materiale.
Prin urmare tăinuirea putea fi în concurs cu complicitatea la tâlhărie în formă continuată și nu cu complicitatea la furt.
Apoi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în motivele de recurs nu a solicitat schimbarea încadrării juridice, rezumându-se la a cere să se rețină în sarcina inculpatului o infracțiune de tăinuire și o complicitate la furt calificat, alături de infracțiunea de complicitate la tâlhărie.
Solicitarea de schimbare a încadrării juridice s-a făcut de către procuror în ședința publică din data de 2 februarie 2009.
Instanța nu poate reține în sarcina inculpatului alte infracțiuni decât cele care au făcut obiectul sesizării sale, astfel cum se arată și în decizia nr.74 din 8.10.2001 a Curții Supreme de Justiție.
Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice din ședința publică din data de 2 februarie 2009 curtea reține că potrivit prevederilor art.38510pr.pen. recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
3 al art. 38510.pr.pen. prevede că în situația în care nu se respectă prevederile de mai sus instanța ia în considerare numai cazurile de casare care potrivit art.3859alin.3 pr.pen. se iau în considerare din oficiu.
Prevederile art.38510alin.4 pr.pen. potrivit cărora recursul se poate motiva și oral în ziua judecății vizează doar hotărârile care potrivit legii nu pot fi atacate și cu apel.
Art.3859pct.17 pr.pen. prevede că hotărârea este supusă casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Potrivit art.3859alin.3 pr.pen. motivul de casare prev. la pct.17 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Așadar, solicitarea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul nu poate fi primită pentru toate considerentele anterior expuse, fiind o solicitare făcută în defavoarea inculpatului cu nerespectarea termenului legal, netemeinică și nelegală.
Referitor la critica vizând netemeinicia hotărârii, curtea reține că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece instanța de fond a procedat în mod temeinic și legal la alegerea măsurii educative a libertății supravegheate pentru sancționarea inculpatului minor, raportat la gradul de pericol social concret al infracțiunii, la dezvoltarea fizică și intelectuală a minorului, la împrejurarea că acesta nu comisese anterior alte fapte prevăzute de legea penală, precum și la perspectivele de reintegrare socială.
Referatul de evaluare existent la dosar a atestat că minorul beneficiază de sprijinul și supravegherea familiei sale, aspect constatat și de către instanța de recurs, în fața căreia minorul s-a prezentat însoțit de mama sa, care a arătat că băiatul său are în prezent o conduită bună, este elev în clasa a XII-A, a terminat anul trecut școlar cu media 8,50, beneficiază de sprijinul întregii familii, care consideră copiii ca fiind cea mai importantă investiție a lor, nu sunt o familie destrămată sau care să își neglijeze copiii.
De asemenea instanța de fond a procedat în mod corect la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, respectând criteriile prevăzute de art.72 pen. ținând seama de gradul de pericol social al faptei comise, starea de minorat, lipsa antecedentelor penale la data comiterii faptei cât și atitudinea de recunoaștere a acesteia pe parcursul procesului penal.
S-au avut în vedere și mențiunile referatului de evaluare nr.341/14.11.2007, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, care a indicat faptul că mediul penitenciar (în perioada executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 1187/31.07.2007 a Jud. B M) a avut o influență semnificativă asupra minorului în sensul că acesta a conștientizat gravitatea faptelor sale și că începând cu luna noiembrie 2007 minorul lucrează la firma concubinului mamei sale, existând în acest sens și adeverința de la fila 44 dos. instanță, iar după program își sprijină mama în gospodărie, fiind astfel supravegheat în permanență.
De altfel și instanța de recurs a avut ocazia să se convingă de faptul că în prezent inculpatul și-a schimbat atitudinea în sensul respectării valorilor sociale.
A fost pentru prima dată când instanța de recurs a putut să constate existența empatiei inculpatului față de victimele infracțiunii, inculpatul declarând - fila 26 - că a tras învățămintele necesare în urma executării pedepsei în penitenciar și că a realizat nu doar faptul că și-a făcut propriii părinți să sufere, ci și faptul că a cauzat suferințe și părților vătămate și părinților acestora, exprimându-și totodată regretul pentru faptele comise.
Inculpatul s-a prezentat în fața instanței de recurs însoțit de mama sa și de concubinul acesteia, oferind imaginea unei familii responsabile, care a reușit să îl integreze în societate pe inculpat.
Ori, potrivit prevederilor art.52 pen. scopul pedepsei nu este doar represiv, ci și preventiv și educativ, astfel că instanța de recurs apreciază că în cazul inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare ce a fost deja executată a realizat în întregime scopul acesteia, o pedeapsă suplimentară fiind excesivă și de natură a afecta componenta preventivă și educativă a pedepsei, pedeapsa de 1 an închisoare ce a fost executată fiind în acord și cu principiul umanismului procesului penal, care presupune în principal reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în societate.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr.174 din data de 30.09.2008 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de câte 100 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. a și av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr.174 din data de 30.09.2008 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de câte 100 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. a și av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER,
- - -
Red./
12.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen.împotriva deciziei penale nr. 174 din data de 30 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș și în consecință, casarea acestei decizii împreună cu sentința penală nr. 2017/28.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare, pentru următoarele considerente
Parchetul a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, casarea deciziei penale nr.174/A 2008 Tribunalului Maramureș și a sentinței penale nr. 2017/2008 a Judecătoriei Baia Mare ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivarea recursului având s-a aratat că că cele două instanțe în mod greșit nu au dispus și schimbarea încadrării juridice când au aplicat art.43 Cod penal când au dispus condamnarea inculpaților și în completarea motivelor de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, se remarcă că instanța trebuia în temeiul art.334 Cod pr.pen. să pună în discuția părților și să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.99 Cod penal (4 acte materiale) și infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.b,c si al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 si urm. Cod penal (3 acte materiale) într-o singură infracțiune de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b,c si al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal (7acte materiale), pentru inculpatul și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tăinuire prev.de art.221 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art.99 si urm.Cod penal (4 acte materiale) si art.221 al.1 Cod penal si complicitate la tâlhărie prev.de art.26 Cod penal rap.la art.211 al.2 lit.b și c Cod penal, al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal si urm.Cod penal (2 acte materiale), în infracțiunea de tăinuire prev.de art. 221 al.1 Cod penal, infracțiunea de complicitate la furt calificat prev.de art.26 Cod penal raportat la art.208, 209 lit.e,g Cod penal si complicitate la tâlhărie prev.de art.26 rap.la art.211 al.2 lit.b și c Cod penal, al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal si urm.Cod penal, pentru inculpatul.
Referitor la inculpatul s-a aratat că în mod greșit s-a reținut în sarcină infracțiunea de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal, deoarece trebuia să i se rețină primul act ca fiind o infracțiune de tăinuire, iar următoarele complicitate la furt calificat în formă continuată. Este irelevant că autorul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în formă continuată și nu de furt. Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă care cuprinde o infracțiune de furt și una de violență. Inculpatului minor nu i se poate reține tăinuirea întrucât nu cunoștea împrejurarea că autorul urma să utilizeze violența în scopul însușirii bunurilor.
Raportat la gravitatea faptelor comise, pedepsele aplicate inculpaților nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii comise, în speță fiind vorba în cazul fiecăruia de comiterea a 7 acte materiale de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie în dauna unor părți vătămate minore de la care inculpatul major nu doar smulgea telefoanele mobile, ci le aplica și lovituri cu palma, iar după ce părțile vătămate cădeau lua telefoanele mobile ale acestora.
Recursul declarat în cauză era fondat.
Ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitate, însă încadrările juridice ale faptelor, cuantumul pedepselor aplicate, precum și aplicarea unor sancțiuni în concordanță cu gradul de pericol social al faptelor comise de către cei doi inculpați minori sunt deficitare.
Astfel prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare - dosar nr.685/P/2007 au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit. b, c, alin.2 indice 1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor de: tăinuire prev. de art.221 Cod penal cu aplic. art.99 și urm. Cod penal și complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a
Cod PenalInstanțele au reținut în fapt următoarele.
În după-amiaza zilei de 30.01.2007, în jurul orei 17,00, inculpatul aflându-se în BMs -a hotărât să sustragă telefoane mobile și ajungând pe str. - a observat-o pe partea vătămată, inculpatul s-a apropiat de ea prin spate, a lovit-o cu palma peste cap, iar după ce aceasta a căzut i-a sustras telefonul din buzunar.
În seara aceleiași zile inculpatul i-a oferit telefonul inculpatului, acesta din urmă cunoscând că telefonul este sustras, iar în schimbu telefonului inculpatul i-a predat lui un calculator.
În după-amiaza zilei de 12.02.2007, în jurul orei 16,00, aflându-se pe str. - din B M, inculpații au observat-o pe partea vătămată vorbind la telefonul mobil. Aceștia au urmărit-o, inculpatul a rămas la mică distanță în spatele părții vătămate, iar inculpatul a fugit pe lângă partea vătămată, i-a aplicat o palmă și i-a smuls telefonul din mână, iar ulterior au vândut telefonul unei persoane ce nu a putut fi identificată.
În seara zilei de 13.02.2007, în jurul orei 19,00, inculpații se aflau pe strada - și au observat-o pe partea vătămată pe trotuarul opus, jucându-se cu telefonul mobil.Ambii inculpați au traversat șoseaua spre partea vătămată, inculpatul a trecut de partea vătămată și a continuat să meargă în fața ei, iar inculpatul, când a ajuns lângă partea vătămată, i-a smuls telefonul mobil din mână, apoi ambii au părăsit în fugă locul faptei.Acest telefon a rămas la inculpatul, care în zilele următoare l-a vândut martorului A, iar acesta l-a revândut unui prieten.
Prin sent. pen. 1187/31.07.2007 a Judecătoriei Baia Mare inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infr. de tâlhărie la pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenție, iar inculpatului i s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an pentru săvârșirea infr. prevăzută de art. 221 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99 și urm. din Codul penal. pentru o faptă în formă continuată comisă în perioada 19.01.-25.01.2007, pentru care au fost trimiși în judecată în dosarul nr. 330/P/2007 al parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
S-a constatat de către instanța de fond că infr. de tăinuire comisă în data de 30.01.2007 din prezentul dosar de către inculpatul intră în compunerea infr. de tăinuire din dos. nr- în care s-a pronunțat Sent. pen. 1187/2007 și ca atare s-a făcut aplicarea disp. art. 43.
Cod PenalPrin Sent. pen. 2017 din 28.11.2008 a Judecătoriei Baia Mares -a desființat Sent. pen. 1187/31.07.2007 a Judecătoriei Baia Mare sub aspectul laturii penale a cauzei, au fost reunite cauzele și i s-a aplicat inculpatului măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an pentru săvârșirea infr. de tăinuire prev. și ped.-. de art. 221 alin.1 cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99.și Cod Penal art. 43.și Cod Penal art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 2 lit. b, alin.2 indice 1 lit. a cu aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99.și Cod Penal art. 33 lit. a Cod Penal, iar inculpatului i s-a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit. b, c, al.21lit. a Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, art.43 Cod penal, art.74 lit. a, c, art.76 lit. c Cod penal, pedeapsa de 1 an închisoare, constatându-se că a executat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1187/31.07.2007 a acestei instanțe, perioada 20.02.2007 - 23.10.2007, dată la care a fost liberat condiționat.
În contextul celor expuse mai sus, în mod eronat s-a reținut în sarcina inculpatului săvâșirea unei infr. de tăinuire în formă continuată, deși în mod corect era reținerea unei infr. de tăinuire și o infr. de complicitate la furt calificat pentru fapte le comise în cursul lunii ianuarie 2007, cu aplic. art.33 lit. a)
Cod PenalÎncadrarea juridică corectă a faptei de a primi în mod repetat bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor ca în speță de furt, constituie complicitate la infr. de furt și nu la cea de tăinuire.
Astfel inculpatul avea cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului, respectiv de intenția acestuia de a sustrage telefoane mobile și prin actele sale i-a întărit convingerea acestuia că are asigurată o valorificare facilă a bunurilor sustrase,activitatea constând într-un ajutor la comiterea faptei, concretizat în forma complicității.
Este irelevant că inculpatului i s-a reținut infr. de tâlhărie și nu cea de furt din moment ce inculpatul nu avea cunoștință că inculpatul va întrebuința violențe asupra părților vătămate, fiind inexistentă o înțelegere în acest sens, neputându-se face abstracție că infr. de tâlhărie este o infr. complexă, iar furtul intră în componența acesteia, dar nici poziția subiectivă a celor doi inculpați, adică pentru o încadrare juridică corectă trebuie să se aibă în vedere și o stare de fapt reală.
Pentru faptele comise de inculpatul în luna februarie 2007 în mod corect acesta a fost condamnat pentru complicitate la infr. de tâlhărie.
Hotărârile atacate sunt deficitare și sub aspectul omisiunii punerii în discuție schimbării încadrării juridice din infr. de tâlhărie prev.de art. 211 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal (4 acte materiale) pentru care a fost condamnat prin sent. pen. 1187/31.07.2007 a Judecătoriei Baia Mare și infractiunea de tâlhărie prev.de art. 211 al.2 lit.b,c si al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 si urm. Cod penal (3 acte materiale) pentru inculpatul pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar într-o singură infractiune de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b,c si al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal (7acte materiale),
Instanțele au remarcat că ambii inculpați au fost condamnați prin aceeași sentință, respectiv, sent. pen. 1187/31.07.2007 a Judecătoriei Baia Mare și au constat incidența art. 43.fără Cod Penal a pune în discuție pentru acuratețe juridică și schimbarea încadrării juridice, aspect care trebuia sesizat din oficiu de către instanță și nu prin declararea vreunei căi de atac de către procuror împotriva acelei sentințe, cum s-a arătat în considerente.
Pe de altă parte nu s-a acordat eficiență reală criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, având primordialitate doar starea de minoritate, recunoașterea, regretul manifestat de către aceștia și conduita lor procesuală prin prisma referatelor de evaluare întocmite. pronunțându-se sancțiuni care eludează atât pericolul social al faptelor, modul concret de comitere al acestora, inclusiv prin violență, natura și gravitate faptelor comise precum și intervalul redus în care cei doi inculpați au săvârșit mai multe fapte.
Dacă pentru 4 acte materiale de tâlhărie inițial inculpatul a fost condamnat prin sent. pen. 1187/2007 a Judecătoriei Baia Mare la o pedeapsă de 1 an închisoare din care a executat fiind liberat condiționat, ulterior i se aplică prin tot 1 an închisoare pentru încă trei acte pentru același gen de infracțiune deci cu atât mai mult se impunea schimbarea încadrării juridice într-o singură infractiune de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b,c si al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal (7acte materiale), iar pedeapsa aplicată să reflecte în concret și pericolul social.
Și inculpatul a beneficiat de clemența instanțelor, astfel că i s-a aplicat inițial măsura educativă a libertății supravegheate prin sent. pen. 1187/2007 a Judecătoriei Baia Mare, ulterior aplicându-i-se măsura educativă a mustrării pentru conducere fără permis și părăsirea locului accidentului comisă la data de 29.07.2007, iar pentru faptelele comise în prezentul dosar de asemenea i se aplică măsura educativă a libertății supravegheate.
Conduita inculpaților a relevat perseverență în comiterea faptelor antisociale și având în vedere și antecedența penală a celor doi inculpați, perioada redusă de timp în care au comis faptele, precum și numărul actelor materiale justificau aplicarea unor pedepse, chiar dacă faptele erau comise în stare de minorat, sancțiunile aplicate nefiind în măsură să garanteze reintegrarea socială care trebuie să își extindă efectele și ulterior pronunțării unei hotărâri definitive și nu numai până la momentul pronunțării unei asemenea hotărâri.
Astfel ar fi fost pertinentă aplicarea unei pedeapse privative de libertate într-un cuantum mai ridicat pentru inculpatul și o pedeapsă a închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86 indice1 Cod Penal pentru inculpatul recursul parchetului fiind fondat și în acest sens.
Ca atare era oportună admiterea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen.împotriva deciziei penale nr. 174 din data de 30 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș și în consecință, casarea acestei decizii împreună cu sentința penală nr. 2017/28.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare și în urma rejudecării, în baza art. 334 Cod proc.penală se impunea schimbarea încadrării juridice din infr. de tâlhărie prev.de art. 211 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal (4 acte materiale) și infractiunea de tâlhărie prev.de art. 211 al.2 lit.b,c si al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 si urm. Cod penal (3 acte materiale) într-o singură infractiune de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b,c si al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal (7acte materiale), pentru inculpatul, care urma să fie condamnat la o pedepasă de 2 ani 6 luni închisoare cu consecințele prev.de art- 71, 64 lit.a,b Cod penal, cu executare in regim de detenție.
În baza art. 334 Cod proc.penală se impunea schimbarea încadrării juridice din infractiunea de tăinuire prev.de art. 221 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 si urm.Cod penal (4 acte materiale) si art. 221 al.1 Cod penal si complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 Cod penal rap.la art. 211 al.2 lit.b și c Cod penal, al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal si urm.Cod penal (2 acte materiale), în infractiunea de tăinuire prev.de art. 221 al.1 Cod penal, infractiunea de complicitate la furt calificat prev.de art. 26 Cod penal raportat la art. 208, 209 lit.e,g Cod penal si complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 rap.la art. 211 al.2 lit.b și c Cod penal, al.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 99 Cod penal si urm.Cod penal, pentru inculpatul, care urma sa fie condamnat la o pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare a cărei executare era suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani si 2 luni, conform art. 86 ind.2 Cod penal, perioadă în care inculpatul urma să respecte măsurile de supraveghere prev.de art. 86 ind.3 al.1 lit.a,b,c,d Cod penal, de asemenea i se puneau în vedere disp.art. 86 ind.4 Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării sub supraveghere.
Cheltuielile judiciare în recurs urmau să rămână în sarcina statului.
JUDECĂTOR
- - -
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
