Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 646/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 646/R/2008
Ședința publică de la 18 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul, născut la data de 20.02.1972, fiul lui și al, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 11.12.2008, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat, fără delegație.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se prezintă apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, fără delegație.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului, avocat solicită admiterea recursului ca fondat și luarea unei alte măsuri: obligarea de a nu părăsi țara, întrucât față de stadiul cercetărilor se poate lua această măsură. S-a efectuat o expertiză medico-legală pentru a se dovedi că cel atacat și lovit a fost inculpatul, leziunile suferite de partea vătămată au fost ca urmare a apărării inculpatului. Nu se poate reține tentativa de omor, leziunile sunt cauzate la nivelul mâinii și picioarelor datorate autoapărării și arată că partea vătămată a avut un. Starea de fapt se desprinde din declarațiile martorilor. Șoferul -ului a aplicat inculpatului mai multe lovituri cu ul. Solicită să se ia în considerare timpul de când este arestat inculpatul, faptul că din probațiune se preconizează existența infracțiunii prevăzute de art. 181 Cod penal și în cel mai rău caz, art. 182 Cod penal, că inculpatul are mai mulți copii minori și nu este recidivist. Mai solicită judecarea în stare de libertate și arată că perioada rezonabilă de la arestare și până în prezent este depășită.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate. S-a luat măsura arestării preventive pentru o încadrare care subzistă și în prezent și nu s-a finalizat cercetarea judecătorească. Este o infracțiune gravă, cauza fiind complexă, probele administrate în cursul urmăririi penale au fost readministrate în cursul cercetării judecătorești, nu au survenit modificări iar martorii audiați și-au menținut declarațiile din cursul urmăririi penale. Perioada de 7 luni de arest preventiv nu este o durată care să depășească perioada rezonabilă. Solicită menținerea stării de arest preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin încheierea din 11 decembrie 2008 Tribunalului Bihor în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns. la 20.02.1972 în com. Vadu, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată față de acesta prin încheierea nr. 18/07.05.2008 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.22/2008.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 7 mai 2008 prin încheierea nr. 18/2008, în baza căreia s-a emis mandatului de arestare preventivă nr. 22/2008 de către Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat.
În speță este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit.f pr.penală, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptei, locul săvârșirii infracțiunii și sentimentul de insecuritate generat de faptă în comunitate.
La stabilirea existenței pericolului concret pentru ordinea publică instanța a avut în vedere existența acelui element de insecuritate în rândul societății, generată de rezonanța socială negativă a faptului că o persoană asupra căreia planează acuzația comiterii unei infracțiuni deosebit de gravă este cercetată în stare de libertate, precum și mijloacele de săvârșire a faptei.
Văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 și C.P.P. prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit,c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara și menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, solicitând instanței admiterea recursului ca fondat și luarea unei alte măsuri, obligarea de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului, inculpatul arată că s-a efectuat o expertiză medico-legală pentru a se dovedi că cel atacat și lovit a fost inculpatul iar leziunile suferite de partea vătămată au fost ca urmare a apărării inculpatului. Consideră că nu se poate reține tentativa de omor întrucât leziunile sunt cauzate la nivelul mâinii și picioarelor datorate autoapărării iar partea vătămată a avut un. Starea de fapt se desprinde din declarațiile martorilor. Șoferul -ului a aplicat inculpatului mai multe lovituri cu ul. Trebuie luat în considerare timpul de când este arestat inculpatul, faptul că din probațiune se preconizează existența infracțiunii prevăzute de art. 181 Cod penal și în cel mai rău caz, art. 182 Cod penal, că inculpatul are mai mulți copii minori și nu este recidivist, perioada rezonabilă de la arestare și până în prezent este depășită.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a stabilit că menținerea măsurii arestării preventive se justifică prin prisma naturii infracțiunii săvârșite și că în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive.
Prima instanță a procedat legal și motivat la arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 Cod penal.
Sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani.
Cum nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile care au stat la baza arestării preventive, în mod just s-a păstrat inculpatul în stare de arest.
Totodată măsura corespunde exigențelor art.5 paragraf I lit.c din CEDO ratificată de România prin Legea nr.30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute in sarcina sa, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru; precum și cele prevăzute de art.148 alin.l lit. f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului aduce atingere vieții persoanei.
Totodată, instanța are în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii și liniștii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că este necesar ca inculpatul să fie menținut în stare de arest preventiv și pe cale de consecință se cuvine a fi respinsă cererea privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Față de cele menționate mai sus, curtea, în conf. cu disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al, născut la 20 februarie 1972, deținut în, împotriva încheierii penale din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie- /06.01.2009
Judec. fond:
/2 ex./06.01.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Crișan Marinela, Groza Gheorghe
