Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 674
Ședința publică din data de 11.10.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 septembrie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 300/2 cu C.P.P. aplic. art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Prin aceeași încheiere s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 5846/11.10.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și judecarea acestuia în libertate, în principal, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Solicită astfel, având în vedere că martorii au fost audiați, astfel încât nu mai pot fi influențați, prejudiciul a fost acoperit, iar părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive.
Mai mult, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din modalitatea de comitere a faptei, precum și din faptul că acesta a mai fost condamnat pentru numeroase fapte de furt calificat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului,reține următoarele:
Prin încheierea din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/ al.3 menținerea C.P.P. măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 29.09.1973 în Târgoviște, CNP -, domiciliat în Târgoviște, str. - -, bloc 46,.A,.8, jud. D, deținut în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii în raport cu împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune cu un grad de pericol social ridicat, prevăzut de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-a observat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.1817/P/2009 din 29.04.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut că în noaptea de 3 / 4.04.2009 în jurul orelor 3,00 inculpatul se afla în zona stației CFR Târgoviște - Sud, și unde, prin întrebuințare de violențe a luat din posesia părții vătămate geaca de piele și suma de 20 lei în scopul de a și le însuși pe nedrept, amenințând-o totodată cu bătaia dacă va sesiza poliția.
Judecătoria Târgoviște prin încheierea din Camera de consiliu din 07.04.2009 în baza art. 1491cu aplic. art. 136, 143, 148 alin.1 lit.d și f Cod pr.penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile ( și a emis mandatul de arestare preventivă nr.10/U/07.04.2009 ), măsură menținută până în prezent de către instanțele de fond și de recurs, recursul declarat de inculpat fiind respins ca nefondat.
Aceeași instanță prin sentința penală nr. 286 din 24.08.2009 a hotărât în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, condamnarea inculpatului la 6 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, a dedus prevenția din data de 07.04.2009 la zi, a menținut starea de arest a inculpatului, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 20 lei, banilor sustrași, ( hotărâre apelată de inculpat și care face obiectul prezentei cauze ).
Sub aspectul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat că prima instanță a validat - urmare probatoriului administrat, situația de fapt și de drept în baza căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, confirmând deci existența în cauză a indiciilor temeinice și a probelor certe că inculpatul a săvârșit fapta respectivă, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Și în prezent, la primirea cauzei în apel ( cu prim termen de judecată la 02.11.2009 ), verificându-se în baza art. 3002Cod pr. penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive s-a observat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii în raport cu împrejurarea că a fost trimis în judecată pentru o infracțiune cu un grad de pericol social ridicat, prevăzut de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la poziția procesuală a inculpatului - trimis în judecată în stare de recidivă postexecutorie, din cazier rezultând că are deja 6 condamnări definitive pentru o multitudine de fapte de furt calificat, din ultima pedeapsă de 4 ani închisoare a fost liberat la termen la 15.03.2008 - se reține că a avut constant o atitudine oscilantă, nuanțând că fapta a comis-o în împrejurarea în care victima i-a predat de bună voie geaca și banii, susținere singulară de altfel, infirmată de victimă și martorii audiați atât la urmărirea penală cât și la fond, și.
Prin menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat nu se încalcă acestuia dreptul la libertate prevăzut de art. 5 și nici prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 66 Cod procedură penală și Constituția României, inculpatul beneficiind de această prezumție până la luarea unei hotărâri definitive.
Împotriva acestei încheieri declarat recurs, în termenul legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în raport de faza procesuală în care se află cauza, inculpatul nu mai poate exercita nici o influență asupra mijloacelor de probă, că prejudiciul a fost acoperit și ca atare că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării sale preventive nu mai impun privarea sa de libertate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, ori în subsidiar înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385/6 alin final C.P.P. constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Încheierea recurată în prezent a fost pronunțată în aplicarea disp. art.300/2 rap la art. 160/ pr.penală, Tribunalul Dâmbovița fiind sesizat cu apelul declarat de recurentul împotriva hotărârii pronunțată în primă instanță, prin care s-a dispus condamnarea sa.
Potrivit acestor texte de lege, în cauzele în care inculpatul este arestat, în cursul judecății, instanța verifică din oficiu legalitatea și temeinicia arestării, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În mod judicios Tribunalul Dâmbovițaa făcut aplicarea disp. art.300/2 rap la art. 160/b al.3 pr.penală potrivit căruia, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține arestarea preventivă prin încheiere motivată
Astfel, cerința prevăzută de art.143 pr.penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile ce atestă participația inculpatului la săvârșirea faptei, este în continuare satisfăcută, câtă vreme pe parcursul judecății în primă instanță, dar și în cursul urmăririi penale au fost administrate suficiente mijloace de probă pe baza cărora s-a stabilit de către judecătorie, comiterea de către recurent a faptei ce formează obiectul judecății.
Or, în speță așa cum a reținut de altfel și prima instanță în motivarea soluției ce a adoptat-o, există suficiente probe care dovedesc participația acestuia la săvârșirea infracțiunii pentru care este dedus judecății, observându-se că infracțiunea de tâlhărie, aducând atingere patrimoniului dar și libertății persoanei, reprezintă prin ea însăși o faptă de o gravitate sporită, astfel că și temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.penală subzistă în continuare, impunând menținerea recurentului în stare de arest.
În justificarea acestei ultime concluzii, se au în vedere pe lângă argumentele prezentate mai sus și pe cele ce derivă din examinarea antecedentelor penale ale recurentului, acesta fiind sancționat anterior, în repetate rânduri, la pedepse cu închisoarea, așa cum rezultă din examinarea fișei sale de cazier judiciar, pentru comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, astfel încât și temeiul prevăzut de art. 148 lit. d subzistă în continuare, așa cum a reținut de altfel și tribunalul.
Așa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a recurentului îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptei comise și de cazierul persoanei în cauză, știut fiind că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, severitatea sancțiunii și cazierul reclamantului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului impun în continuare privarea sa de libertate, iar criticile vizând inexistența pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate nu pot înlătura în mod justificat și rezonabil aceste temeiuri, astfel încât recursul va fi respins ca nefundat conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29 septembrie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
4ex/12.10.2009
apel -- Tb.
jud. apel Gheorghe D.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
