Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 672
Ședința publică din data de 10.10.2009
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul T - Serviciul teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de T - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.01.1980, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
S-a fixat cauțiunea la suma de 10.000 lei, suma ce urmează a fi consemnata pe numele inculpatului la CEC pentru a se pune la dispoziția Tribunalului Prahova.
S-a acordat termen pentru a se face dovada achitării cauțiunii la data de 09.10.2009, orele 10,00, urmând a se cita inculpatul la locul de deținere cu mențiunea prezentării în instanță.
S-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de de inculpatul fiul lui și, născut la 14.06.1979, în P, domiciliat în P,-,.3 D,.5, jud.P, CNP- -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În temeiul art.1608aalin.2 rap. La art.1602alin 1 pr.pen. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului fiul lui și, născut la 14.06.1979, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, si punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.69/U/30.04.2009 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.11/30.04.2009 pe numele acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art.1602alin.3 și 31pr.pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială a județului P, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;
-să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție al mun.,desemnat cu supravegherea acestuia,conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
-să nu dețină,să nu folosească și să nu poarte nici un fel de aparatură sau instrumente specifice comerțului electronic, ori transferului de moneda electronică;
-să nu se apropie de ceilalți coinculpați, respectiv, OG, și, de familiile acestora și să nu comunice în nici un mod cu aceștia;
-să nu se apropie de bancomate, sedii de bănci, ori instituții de finanțare și refinanțare deschise publicului;
În temeiul art.1602alin.32pr.pen.atrage s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art.1602alin 4 pr.pen. s-au aplicat disp.art.145 alin. 21pr.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din cadrul baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu intimatul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru intimatul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că a declarat recurs, în termen legal, împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât instanța de fond în mod greșit admis cererea liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Susține că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 64/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești alături de alți 4 inculpați pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al.1 din Lg. 39/2003, art. 24 al.2 din Lg. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2, art. 25 din Lg. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2, art. 27 al.1,2 si 5 din Lg. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2, art. 42 al.2 din Lg. 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2, fapte în concurs real.
La dosar au fost depuse în scris motivele de recurs, iar în plus de aceste motive solicită a se avea în vedere și faptul că la momentul de față nu s-a administrat în cauză nici o probă, fiind fixat numai termen pentru verificarea măsurii arestării preventive.
Astfel, inculpatul nu a fost audiat de instanța de fond, iar motivarea acesteia în sensul că până la momentul de față nu există nici un fel de date pe baza cărora să se stabilească că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, este greșită.
Apreciază că datorită timpului relativ scurt de la data arestării preventive, respectiv 29.04.2009, temeiurile care au stat la baza arestării preventive sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar precum și cu obligațiile prevăzute de art. 160/2 al.3 si al.3/1 C.P.P. nefiind de natură a înlătura pericolul pentru ordinea publică.
Astfel, raportat la natura infracțiunilor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările produse prin faptele inculpatului, situarea în cadrul unui grup infracțional organizat, apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a acestuia.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Din punctul său de vedere, instanța de fond a avut în vedere strict dispozițiile prevăzute de lege.
Prin motivele de recurs reprezentantului Ministerului Public nu a făcut referire decât la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, indicând infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Se susține de parchet faptul că în dosar nu s-au administrat probe, însă se omite a se preciza faptul că împotriva unor persoane cu aceeași activitate infracțională ca și a inculpatului s-a luat obligarea de a nu părăsi țara, mai precis împotriva numitului. În aceeași situație aflându-se și numitul, care are o activitate infracțională mult mai complexă decât a clientului său.
Astfel, apreciază că în cauză au fost încălcare dispozițiile privitoare la egalitatea de tratament în fața legii, respectiv dispozițiile art. 16 al.2 si 3 din Constituția României.
Nu înțelege pentru care fapt, parchetul nu a făcut nici o referire la circumstanțele personale ale inculpatului, care are o situație aparte, în sensul că a adoptat o poziție sinceră pe parcursul urmăririi penale, fiind singurul care poate beneficia de dispozițiile art. 19, iar în urma denunțului pe care el l-a făcut s-a mai început urmărirea penală împotriva unei persoane în dosarul nr. 128/D/P/2009.
Mai mult, inculpatul este singura persoană din tot grupul care a avut un loc de muncă, iar situația sa familială este una deosebită în sensul că are doi copii cu vârste foarte fragede care au probleme grave de sănătate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina clientului său, solicită a se observa că aceasta a fost schimbată din art. 8 în art. 7 în raport de prejudiciul stabilit și chiar dacă judecata în fața instanței de fond nu a fost începută, inculpatul nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, în situația în care va fi pus în libertate. Împotriva bunurilor sale au fost luare măsuri asiguratorii, iar infracțiunile pentru care el este cercetat sunt infracțiuni de prejudiciu și nu de violență.
Revine asupra egalității de tratament și apreciază că și clientul său poate beneficia de aceeași situație juridică ca a numitului, față de împrejurarea că, așa cum a mai arătat, acesta și-a recunoscut faptele, făcând chiar un denunț.
În ceea ce privește pericolul concret pentru societate, susține că față de la momentul faptei, respectiv anul 2007 și până în prezent a trecut o perioadă îndelungată de timp, astfel încât acesta nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul cu privire la principiul egalității de tratament invocat de apărătorul inculpatului, susține că de la momentul arestării inculpatului, respectiv 21.04.2009 au fost efectuate numeroase adrese către Norvegia, dat fiind faptul că numitul se afla în Norvegia în stare de deținere, el fiind condamnat la o pedeapsă de 9 luni pentru deținerea de echipament de falsificare, acesta fiind motivul pentru care împotriva lui nu s-a luat măsura arestării preventive.
În ceea ce privește prejudiciul reținut inițial, acela de 3 milioane euro, susține că au fost audiați martori cu identitate ascunsă care au precizat faptul că inculpații achiziționau mașini de lux iar unui dintre ei chiar își construia casă.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt recunoaște și regretă faptele pe care le-a comis, însă nu a plecat niciodată din România și că la percheziția domiciliară nu a fost găsit nimic în domiciliul său.
Solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât are o situație familială deosebită, având doi copii grav bolnavi pe care nu i-a văzut de la momentul arestării sale.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.01.1980, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
S-a fixat cauțiunea la suma de 10.000 lei, suma ce urmează a fi consemnata pe numele inculpatului la CEC pentru a se pune la dispoziția Tribunalului Prahova.
S-a acordat termen pentru a se face dovada achitării cauțiunii la data de 09.10.2009, orele 10,00, urmând a se cita inculpatul la locul de deținere cu mențiunea prezentării în instanță.
Prin aceeași încheiere s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la 14.06.1979, în P, domiciliat în P,-,.3 D,.5, jud.P, CNP- -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În temeiul art.1608aalin.2 rap. La art.1602alin 1 pr.pen. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului fiul lui și, născut la 14.06.1979, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, si punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.69/U/30.04.2009 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.11/30.04.2009 pe numele acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art.1602alin.3 și 31pr.pen. s-a stabilit că pe timpul liberării provizorii, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială a județului P, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;
-să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție al mun.,desemnat cu supravegherea acestuia,conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
-să nu dețină,să nu folosească și să nu poarte nici un fel de aparatură sau instrumente specifice comerțului electronic, ori transferului de moneda electronică;
-să nu se apropie de ceilalți coinculpați, respectiv, OG, și, de familiile acestora și să nu comunice în nici un mod cu aceștia;
-să nu se apropie de bancomate, sedii de bănci, ori instituții de finanțare și refinanțare deschise publicului;
În temeiul art.1602alin.32pr.pen.atrage s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art.1602alin 4 pr.pen. s-au aplicat disp.art.145 alin. 21pr.pen.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul că acesta este trimis în judecată pentru săvârșirea prev. și ped. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 27 alin 1, 2 și 5 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp și art. 33 lit. a Cp, instanța fiind sesizată prin rechizitoriul nr 64/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatului, alături de alți inculpați și anume:,.
S-a reținut ca situație de fapt că inculpații au constituit un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică, iar în cadrul grupului, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate deținut astfel de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, cât și prin utilizarea neautorizată de date de identificare și a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de card nu conținea fonduri, a accesat, fără drept, un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice.
Prima instanță a reținut că prin încheierea din camera de consiliu nr.11/30.04.2009 a Tribunalului Prahova s-a admis propunerea formulată de DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PRAHOVA, și în baza art.148 lit. Cod proc.penală și art.149/1 Cod proc.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților mai sus menționați, pe o perioada de 29 zile,începând de la data de 30.04.2009 până la data de 28.05.2009, inclusiv, măsură care a fost prelungită de instanță, ultima dată prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 20.08.2009, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26.08.2009 și până la data de 24.09.2009 inclusiv.
După sesizarea instanței de judecată, prin rechizitoriul mai sus arătat, la data de 18.09.2009, tribunalul a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, respectiv:, și, menținând această măsură.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma probelor și a situației de fapt reținută in cauză, tribunalul a constatat că intr-adevăr disp. art.1602alin.1 sunt C.P.P. indeplinite in sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depășește 18 ani.
De altfel, prin decizia nr.7 din 9.02.2009 a statuat că in aplicarea disp. art.1602alin.1 C.P.P. cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile in ipoteza săvârșirii inracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră in scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
În raport de disp. art. 136 tribunalul C.P.P. a apreciat că scopul procesului penal poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar, deoarece devin incidente disp. art. 136 al.2 C.P.P. iar inculpatul îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 160/2 al.1 și 2
C.P.P.Astfel, s-a observat că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, dar și în cazul celor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cazul de față, inculpatul este dedus judecății și pentru infracțiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Referitor la această infracțiune, prima instanță a constatat în acest sens, prin decizia nr.7 din 9 februarie 2009, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că aceste cereri de liberare sunt admisibile în cazul săvârșirii infracțiunii prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, nu depășește 18 ani.
În acest context ribunalul a constatat admisibilă cererea de liberare provizorie, referitor la condiția prevăzută de art.1602alin.2 pr. text de lege ce prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau a martorilor sau prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte astfel de fapte.
Ca atare, s-a apreciat că nu există un interes real al inculpatului de a influența în vreun fel părțile vătămate sau martorii, în cazul în care ar fi lăsat în libertate, în scopul de a zădărnici aflarea adevărului, întrucât acesta a avut o poziție procesuală constantă de recunoaștere pe parcursul fazei de urmărire penală și în fața instanței, la momentul ascultării acestuia, iar persoanele vătămate nu locuiesc pe raza județului.
Până în momentul de față nu există nici un fel de date pe baza cărora să se stabilească că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor, aspect confirmat de comportamentul acestuia de la data comiterii faptei, respectiv din anul 2007, iar din interceptările convorbirilor telefonice efectuate pe tot parcursul cercetării, inculpatul nu a fost semnalat în nici una din aceste convorbiri cu intenții de acest gen.
De asemenea, nu există date din care să reiasă că inculpatul ar putea comite alte infracțiuni, mai ales că activitatea infracțională a acestuia în cadrul grupului a început și s- sfârșit numai în anul 2007, iar până la data arestării nu a mai săvârșit alte fapte penale în condițiile în care ceilalți membrii ai grupului și-au continuat activitatea infracțională.
Nu este de neglijat nici contribuția acestuia în sprijinirea organelor de cercetare penală în vederea descoperirii altor persoane care săvârșesc infracțiuni.
Totodată faptul că inculpatul nu este recidivist demonstrează că prezumția puternică de pericol social este mult diminuată, având în vedere și perioada apreciabilă a arestării preventive.
În momentul de față nu se mai află în posesia acestuia mijloace materiale de probă, ceea ce înseamnă că nu se mai pune în nici un fel problema alterării sau distrugerii lor.
Liberarea provizorie nu presupune lipsa temeiurilor arestării preventive, astfel cum rezultă din art.1601cod pr.penală, întrucât și în acest caz temeiurile acestei măsuri trebuie să existe, numai că scopul arestării preventive se va realiza nu prin privarea de libertate a inculpatului, și prin lăsarea acestuia în libertate.
În caz contrar, în lipsa temeiurilor inițiale sau a unor temeiuri noi, instanța ar trebui să dispună revocarea arestării preventive și nu liberarea provizorie, sau să înlocuiască măsura cu o altă măsură neprivativă de libertate prev.de art.145 sau art.1451cod pr.penală.
Referitor la persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta avea un loc de muncă la SC Serv SRL, realiza venituri în mod licit, astfel că prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acesta și-ar putea întreține familia și ar putea să realizeze venituri prin care să contribuie la acoperirea prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii.
Pentru argumentele prezentate mai sus, tribunalul a apreciat ca întemeiată cererea inculpatului, de liberare provizorie sub control judiciar, această cerere fiind admisă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, T - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, în ceea ce-l privește pe inculpatul, susținând că în mod greșit a fost admisă cererea inculpatului, în condițiile în care legea nu limitează și nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acesta din urmă fiind chemat să se raporteze la elemente ce țin de fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului.
S-a susținut că datorită timpului relativ scurt din momentul arestării preventive, respectiv de la 29.04.2009, pericolul concret pentru ordinea publică generat de eventuala lăsare in libertate a inculpatului nu a dispărut, întrucât natura faptelor comise, gradul lor ridicat de pericol social, urmările produse, conduc la concluzia că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
În acest sens, s-a susținut că instanța supremă a statuat într-adevăr că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai datele strict legate de persoana inculpatului, ci și cele privitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a induce un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
De asemenea, s-a mai arătat în motivele scrise de recurs că în cauză prima instanță nu a procedat la administrarea probelor, astfel că există pericolul ca prin lăsarea în libertate a inculpatului să poată fi afectată normala desfășurare a procesului penal, în cauză neexistând suficiente garanții din care să rezulte că inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni sau că nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 160/2
C.P.P.Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 al. final C.P.P. constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Intimatul inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 64/D/P/2009 al DIICOT- Serviciul teritorial Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 27 alin 1, 2 și 5 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp și art. 33 lit. a Cp.
Prin același rechizitoriu alături de inculpatul intimat au fost trimiși în judecată și alți inculpați, membrii ai aceleiași grup infracțional și anume:, în sarcina cărora a fost reținută participația penală la săvârșirea acelorași infracțiuni.
S-a reținut ca situație de fapt că în cursul anului 2007 inculpații au constituit un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică. în cadrul grupului, în baza unei rezoluții infracționale unice, au fost puse în circulație instrumente de plată electronică falsificate, inculpatul a deținut astfel de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, cât și prin utilizarea neautorizată de date de identificare și a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de card nu conținea fonduri, a accesat, fără drept, un sistem informatic în scopul obținerii fără drept de date informatice.
Arestarea preventivă a intimatului s-a dispus de către instanța de judecată, Tribunalul Prahova, la data de 30.04.2009 reținându-se ca temei al arestării disp. art. 148 lit. f C.P.P. respectiv împrejurarea că infracțiunile comise sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, instanțele de judecată legal investite au dispus, conform normelor procedurale, prelungirea și respectiv menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului intimat.
Prin încheierea recurată, instanța de fond a apreciat că în privința inculpatului sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 160/2 al.1 și 3 privind C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că date fiind elementele ce țin de persoana acestuia, judecata se poate desfășura în bune condiții cu intimatul aflat în stare de libertate.
Potrivit disp. art. 160/2 al.1 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Totodată, potrivit disp. art. 160/2 al.2 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar nu se acordă in cazul in care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Este adevărat că inculpatul îndeplinește, așa cum a reținut și prima instanță, condițiile formale ale liberării provizorii sub control judiciar, anume cele prevăzute de art. 160/2 al.1 C.P.P. în sensul că pedepsele pentru infracțiunile pentru care acesta este dedus judecății nu depășesc 18 ani închisoare, în condițiile în care potrivit deciziei nr. 7/2009, pronunțată de instanța supremă, pe calea recursului în interesul legii, în cazul infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din lg. 39/2003, se face raportarea la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Insă, în condițiile în care inculpatul a fost dedus judecății pentru comiterea unor infracțiuni de criminalitate informatică sub forma participației acestuia in cadrul unui grup infracțional organizat, definit de art. 7 din Lg. 39/2003, este evident că, cel puțin în această fază a procesului penal, nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor pentru care acesta este trimis în judecată, pentru a se aprecia că ar fi suficiente garanții că scopul procesului penal ar putea fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar a intimatului inculpat.
Sunt de necontestat împrejurările ce țin de situația familială a inculpatului, respectiv faptul că acesta, potrivit înscrisurilor depuse în fața tribunalului, are 2 copii minori, cu vârste mici, în întreținere, că anterior săvârșirii faptei a avut un loc de muncă unde și actualmente el poate desfășura o activitate aducătoare de venituri licite și că de la data epuizării activității infracționale în ceea ce-l privește, respectiv de la finele anului 2007 și până la momentul arestării sale preventive, nu a mai săvârșit alte fapte penale, in condițiile în care ceilalți membrii ai grupului și-au continuat activitatea infracțională.
În egală măsură însă, intimatul inculpat nu se poate prevala de lipsa contactului său cu legea penală până la acest moment, deoarece chiar dacă în ceea ce îl privește nu a fost reținută comiterea faptelor în stare de recidivă, totuși pe perioada minorității acesta a mai suferit o condamnare la o pedeapsă de 4 ani închisoare, din executarea căreia a fost pus în libertate la 17.04.2000.
De asemenea, nici atitudinea procesuală a inculpatului nu poate fi catalogată drept total cooperantă, atât timp cât, inițial, așa cum rezultă din declarațiile date în fața completelor de judecată la momentul luării măsurii arestării preventive împotriva sa, a negat participația sa penală la săvârșirea faptelor deduse judecății.
Desigur, acest ultim aspect nu poate fi apreciat decât ca o exercitare a drepturilor recunoscute de art. 14 al.3 lit. g din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice, ratificat de România prin decretul 212/1974 publicat in Monitorul Oficial 146/20.11.1974, conform cărora nici o persoană nu poate fi obligată să recunoască împotriva sa sau să se declare vinovată.
Insă, în aceste condiții este evident că, atâta timp cât, instanța de fond nu a pășit la cercetarea judecătorească, practic, nefiind administrate nici un fel de probatorii în condiții de oralitate și contradictorialitate și deci prin prisma conduitei procesuale anterioare a inculpatului, existenței unui conflict anterior cu legea penală în perioada minoratului, cât și a implicării intimatului inculpat în mod direct în activitățile derulate de grupul infracțional, este posibilă o modificare a poziției sale procesuale, dar și săvârșirea unor acte de zădărnicire a aflării adevărului, dat fiind faptul că actele materiale comise de către intimatul inculpat sunt indisolubil legale de cele ale altor membri ai grupului.
Elementele prezentate de către prima instanță în cuprinsul considerentelor, în ceea ce-l privesc pe intimatul inculpat, nu reprezintă veritabile date pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine că scopul procesului penal ar putea fi atins și în condițiile art. 136 al.2 C.P.P. respectiv prin liberarea provizorie sub control judiciar a intimatului.
Acestea constituie, în principal, elemente ce țin de caracterizarea personală, apte a fi valorificată în cadrul operațiunii de individualizare judiciară, după stabilirea eventuală a vinovăției inculpatului.
Insă, la aprecierea întrunirii condițiilor liberării provizorii sub control judiciar, instanța de judecată este datoare să ia în calcul toate aspectele ce țin de ansamblul cauzei, fără a se putea face abstracție de pericolul social concret al infracțiunilor deduse judecății și fără a se putea aprecia că simpla îndeplinire a condițiilor formale prevăzute de art. 160/2 al.1 constituieC.P.P. și o garanție a faptului că scopul procesului penal ar putea fi atins într-o atare modalitate.
În speță, prima instanță a ignorat ansamblul elementelor ce țin de cauza în care este judecat inculpatul, respectiv împrejurarea că această cauză este fondată pe constituirea, aderarea și sprijinirea unui grup infracțional ale cărui activități au înregistrat evidente ramificații transfrontaliere, inclusiv în spații transcontinentale ( vezi spre exemplu Australia) și în raport de care urmărirea penală a întâmpinat serioase dificultăți in vederea descoperirii și identificării tuturor actelor materiale și ale autorilor acestora.
Chiar dacă, din elementele descrise în actul de sesizare al instanței se conturează faptul că activitatea infracțională a intimatului inculpat s-ar fi centrat exclusiv pe teritoriul României, nu este totuși de neglijat faptul că parte din prejudiciul reținut prin același act de sesizare este produs prin faptele desfășurate pe teritoriul statului român, la care inculpatul intimat a participat în mod direct.
Or, dată fiind amploarea activității derulată de grupul infracțional organizat, atât sub aspectul spațiului, cât și în ceea ce privește numărul actelor materiale, numărul componenților grupului ( chiar dacă nu toți aceștia au fost până în momentul de față prinși și arestați) rezultă cu claritate că în cauză este vorba despre o cauză de criminalitate organizată în privința căreia volumul sporit al materialului probator, cât și elementele ce țin de ansamblul circumstanțelor cauzei, justifică aprecierea potrivit căreia scopul procesului penal nu ar putea fi atins, cel puțin în această față procesuală, în condițiile liberării provizorii sub control judiciar a unuia dintre membrii grupului infracțional.
Susținerile intimatului inculpat potrivit cărora unii dintre membrii grupului infracțional se află în stare de libertate, ceea ce ar conduce la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, reglementat de Constituția României, nu reprezintă argumente pentru a se putea aprecia că în privința intimatului ar fi îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 160/2 C.P.P. privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Elementele ce țin de antrenarea răspunderii penale a altor persoane, membre ale aceluiași grup infracțional, nu pot constitui argumente pertinente pentru a se aprecia că restul membrilor grupului ar putea fi judecați în stare de libertate, atâta timp cât, atât luarea măsurilor preventive, cât și trimiterea în judecată se realizează în mod distinct, în raport de materialul probator vizând fiecare participant al grupului, potrivit principiului personalității răspunderii penale.
În aceeași ordine de idei, observăm că prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea și continuarea urmăririi penale în ceea ce privește faptele comise de către ceilalți membrii ai grupului infracțional care încă nu au fost localizați fizic, astfel încât sub acest aspect se presupune că se derulează în continuare acte de urmărire penală ce reclamă înlăturarea oricăror riscuri de denaturare a aflării adevărului.
În același sens, este de evidențiat că și deciziile jurisprudențiale ale Curții Europene ale Drepturilor Omului au evocat faptul că, dat fiind complexitatea considerabilă a cauzelor vizând criminalitatea organizată, numărul de acuzați, volumul probelor, dar și riscul general decurgând din natura organizată a activității criminale, acestea reprezintă motive suficiente pentru a se aprecia că în astfel de cauze, o durată a arestării preventive mai îndelungată nu constituie o încălcare a dispozițiilor Convenției ( a se vedea cauza Bak contra Poloniei- hotărârea din 16 ianuarie 2007).
În cauză, de la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului intimat s-a scurs un interval de numai 5 luni, care în raport de natura faptelor, complexitatea cauzei și elementele ținând de specificul infracțiunilor de criminalitate organizată transfrontalieră, nu poate fi apreciat ca depășind cerințele unui termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât așa cum am arătat anterior, în cauză instanța nu a pășit la cercetarea judecătorească.
În concluzie, față de argumentele prezentate mai sus, curtea consideră că în concret scopul procesului penal nu poate fi în mod eficient atins în condițiile prev. de art. 136 al.2 și C.P.P. pe cale de consecință recursul este fondat, urmând ca acesta să fie admis și conform art.385/15 pct.2 lit. d C.P.P. după casarea, în parte a încheierii atacate, rejudecându-se cauza se va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de intimatul inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T- Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul - și în consecință:
Casează, în parte, încheierea atacată, în ceea ce privește pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.06.1979, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, în sensul că respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
5ex/12.10.2009
-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
