Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 673
Ședința publică din data de 11.10.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Arestul J P, împotriva încheierii din data de 07.- pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b al.1 s C.P.P.-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică adusă încheierii recurate se referă la faptul că, instanța de fond menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului prin mandatul de arestare preventivă nr. 100/U/30.06.2009, mandat în care nu sunt descrise faptele.
Potrivit codului d e procedură penală, un mandat de arestare preventivă trebuie să cuprindă, printre altele, descrierea faptelor, încadrarea juridică și limitele de pedeapsă, însă în mandatul mai sus arătat nu sunt descrise faptele, astfel încât la momentul de față se pune întrebarea pentru ce fapte își produce efectele mandatul de arestare preventivă, în situația în care procurorul a disjuns cauza pentru art. 254
Mai mult, dacă la momentul arestării preventive argumentele erau solide, la acest moment altfel stă situația în cauză.
La momentul când a fost angajat ca apărător ales al inculpatului, l-a sfătuit pe acesta să recunoască faptele, astfel încât inculpatul și-a schimbat radical atitudinea, motiv pentru care nu mai sunt îndeplinite temeiurile pentru care inițial împotriva sa s-a luat măsura arestării preventive.
Dacă la data de 30.06.2009 era clar că inculpatul dorea să ia legătura cu martorii, la momentul de față astfel stă situația. Pe baza declarației inculpatului s-a ajuns la descoperirea altor două fapte, ceea ce l-a determinat pe procuror să disjungă cauza.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost luată în temeiul art. 148 lit. b și f C.P.P. iar așa cum a arătat la momentul de față dispozițiile art. 148 lit. b nu C.P.P. mai subzistă.
În ceea ce privește 148 lit. f C.P.P. în opinia sa, nu mai există probe din care să rezulte că acesta prezintă pericol public.
Revenind la conținutul mandatului de arestare preventivă, susține că potrivit art. 151 lit. e acesta C.P.P. trebuie să cuprindă descrierea faptelor, iar datorită faptului că acest mandat se referă numai la fapta de luare de mită, fără a face vreo referire la fapta pentru care inculpatul este cercetat se pune întrebarea pentru ce fapte își produce efectele mandatul de arestare preventivă și ce anume menține judecătorul fondului.
Și cu privire la opinia magistratului fondului se pun unele semne de întrebare, întrucât acesta apreciază că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, deși el și-a pierdut calitatea de polițist, iar cu privire la inculpatul, același magistrat respinge propunerea de arestare, cu toate că acesta și-a menținut calitatea de polițist și poate săvârși același gen de fapte.
În final, solicită a se observa de instanța de recurs că la momentul de față au dispărut temeiurile inițiale pentru care inculpatul a fost arestat, motiv pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura neprivativă de libertate, iar in situația in care inculpatul nu respectă dispozițiile impuse de instanță, înlocuirea poate fi revocată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive nici nu s-au modificat si nici nu au dispărut.
Cu privire la nulitatea mandatului de arestare preventivă emis împotriva inculpatului, susține că împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului s-a declarat recurs de către inculpat și s-a apreciat de către instanța de recurs că mandatul de arestare preventivă este legal, astfel încât această împrejurare a intrat în puterea lucrului judecat.
Avocat pentru recurentul inculpat, arată faptul că în pledoaria sa nu a precizat că mandatul de arestare preventivă emis împotriva inculpatului ar fi nul, ci a precizat că fapta pentru care este cercetat în cauza de față nu a fost descrisă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că a formulat un denunț pentru a beneficia de efectele de înjumătățire a pedepsei. A recunoscut fapta și a detaliat-o și nu are nici un interes să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită egalitate de tratament în fața legii, întrucât ceilalți inculpați sunt cercetați în libertate. Dispozițiile art. 148 lit. b nu C.P.P. mai subzistă și nici cele prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât dacă ar fi prezentat pericol public pentru societate nu ar mai fi trebuit să fie lăsat să-și desfășoare activitatea, încă din data de 1.09.2008. Este adevărat că a greșit, dar nu înțelege pentru ce trebuie să stea în stare de arest până la pronunțarea unei pedepse. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 7.10.2009 Tribunalul Prahova în baza art.3002pr.pen. rap la art 160 b alin 1 pr pen a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților - - fiul lui și, născut la data de 18.04.1983, în municipiul P, jud.P, CNP - și - fiul lui G și, născut la data de 23.07.1970, în comuna, jud.P, CNP -, în prezent aflați in Arestul și a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.612/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților - - fiul lui și, născut la data de 18.04.1983, în municipiul P, jud.P, domiciliat în P, Str. - de la, nr. 34, jud. P, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 al.1 Cp. comb. cu art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, - - fiul lui și, născut la data de 06.08.1986, în municipiul P, jud.P, domiciliat în P,str.-.-. nr.279, -.B,.31, jud.P, posesor al CI seria - nr.-, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cp. comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, complicitate la luare de mită prev. și ped. de art.26 cp. rap. la art.254 al.1 cp. combinat cu art.7 al.1 din Legea nr.78/2000 și complicitate la fals intelectual prev. și ped. de art.26 cp. rap. la art.289 cp. toate cu aplicarea art.33 lit.a cp.- - fiul lui G și, născut la data de 23.07.1970, în comuna, jud.P, domiciliat în P,-,.l2H,.A,.8 jud.P, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. și ped. de art. 254 al.1 cp. combinat cu art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, fals intelectual prev. și ped. de art. 289 cp. și uz de fals, prev. de art.291 Cp. toate cu aplicarea art.33 lit.a cp.
S-a mai arătat de către tribunal că prin încheierea nr.17/30.06.2009 a acestei instanțe,definitiva prin încheierea din 3.07.2009 data de Curtea de APEL PLOIEȘTI in dosar nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru o perioada de 29 de zile cu începere de la 30 iunie 2009, pana la 28 iulie 2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că in cauza sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.P.P. art 148 Cpp, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.b si f în C.P.P. cazul inculpaților, și, în sensul că din probele administrate in cauza rezulta indicii temeinice in sensul ca inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, aceștia încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin faptul că au luat legătura cu persoanele implicate în prezenta cauză sfătuindu-le sa împiedice descoperirea adevărului, faptele pentru care sunt cercetați sunt sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, si exista probe certe ca lăsarea acestora in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
S-a apreciat ca lăsarea in libertate a inculpaților, prezintă pericol concret pentru ordinea publica condiție apreciata ca fiind îndeplinita in cauza si fata de elementele de jurisprudența oferite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, potrivit cărora necesitatea arestării preventive presupune existenta unui interes public ce se impune a fi protejat in cazul privării de libertate, interes care ar putea fi atât buna desfășurare si administrare a justiției( riscul sustragerii de la proces) cat si protejarea publicului de riscul repetării faptelor.
Ulterior, prin încheierea din data de 24.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, iar în temeiul art.155 și urm.pr.pen. s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, - și - pe o perioadă de 30 de zile pentru fiecare,cu începere de la 29.07.2009 și pănă la 27.08.2009 inclusiv, iar prin încheierea de ședință din data de 25.08.2009 Tribunalul Prahova, în baza art.3001alin.1 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și și a dispus menținerea acestei măsuri.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art 3002Cpp, tribunalul a constatat din probele administrate până la acest moment, respectiv denunțuri formulate de, G si, procesul verbal nr.612/P/2008 din 2.09.2008, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpați, procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate in mediu ambiental efectuate de inculpați, nota privind supravegherea operativa a inculpatului, declarațiile numiților, G si, declarațiile martorilor, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto, probe ce se coroborează cu declarațiile date de inculpați în faza finala a cercetărilor, că în cauza sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 în C.P.P. sensul ca exista indicii temeinice că inculpații și au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Având în vedere natura faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea de săvârșire a acestora - folosindu- se de funcția pe care o dețineau, respectiv lucrători în cadrul poliției - serviciul circulație existând pericolul ca lăsați în stare de libertate aceștia să ia legătura cu martorii și să îi influențeze să-și schimbe declarațiile date în cursul urmăririi penale, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite deci ambele condiții prevăzute de art 148 Cpp
S-a mai apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în continuare și pentru stabilirea adevărului în condițiile în care declarațiile date de inculpați în fața organului de urmărire penală conțin anumite contradicții. De asemenea trebuie lămurite și aspectele referitoare la activitatea infracționala desfășurata de alte persoane nominalizate în denunțurile formulate de inculpați.
In ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara solicitată de inculpatul prin apărător, tribunalul a constatat ca nu a fost sesizat cu o astfel de cerere și că în cadrul sesizării privind măsura arestării preventive conform art.300/2 C.P.P. inculpatul in concluziile exprimate prin apărător, a solicitat in subsidiar, dispunerea unei asemenea masuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând în esență că motivele care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive împotriva sa, măsură justificată la acel moment, nu mai subzistă nici în ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. nici cel cel de la art. 148 lit. f
C.P.P.O primă critică adusă încheierii recurate s-a referit la faptul că, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului prin mandatul de arestare preventivă nr. 100/U/30.06.2009, însă prin acest mandat nu sunt descrise toate faptele, ci numai cea pentru care inculpatul nu este trimis în judecată în prezenta cauză, el fiind cercetat în continuare pentru aceasta într-o cauză disjunsă.
Potrivit codului d e procedură penală, un mandat de arestare preventivă trebuie să cuprindă, printre altele, descrierea faptelor, încadrarea juridică și limitele de pedeapsă, însă în mandatul mai sus arătat nu sunt descrise faptele, astfel încât la momentul de față se pune întrebarea pentru ce fapte își produce efectele mandatul de arestare preventivă.
Recurentul a mai arătat că la momentul arestării preventive argumentele erau solide, la acest moment altfel stă situația în cauză întrucât și-a schimbat radical atitudinea, motiv pentru care nu mai sunt îndeplinite temeiurile pentru care inițial împotriva sa s-a luat măsura arestării preventive. Dacă la data de 30.06.2009 era clar că inculpatul, care negase săvârșirea faptelor dorea să ia legătura cu martorii, la momentul de față el le-a recunoscut și pe baza declarației sale s-a ajuns la descoperirea altor două fapte, ceea ce l-a determinat pe procuror să disjungă cauza.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost luată în temeiul art. 148 lit. b și f și C.P.P. așa cum a arătat la momentul de față dispozițiile art. 148 lit. b nu C.P.P. mai subzistă, iar în ceea ce privește 148 lit. f C.P.P. în opinia sa, nu mai există probe din care să rezulte că acesta prezintă pericol public.
S-a solicitat de asemenea în vedere faptul că inculpatul nu mai are calitatea de polițist și din acest punct de vedere nu prezintă pericolul pe care îl reprezenta inițial, în timp ce un alt coleg al inculpatului cu privire la care s-a respins propunerea de arestare desfășoară în continuare activitatea de polițist.
În final, recurentul a solicitat să se constate de către instanța de recurs că la momentul de față au dispărut temeiurile inițiale pentru care inculpatul a fost arestat, motiv pentru care se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura neprivativă de libertate, iar in situația in care inculpatul nu respectă dispozițiile impuse de instanță, înlocuirea poate fi revocată.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat și de dispozițiile legale incidente în materie, art. 300/2 C.P.P.160/b C.P.P.148, 139 și C.P.P. 385 /6 al. ultim, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 254 al.1 combinat cu art. 7 din Lg.78/2000, constând în aceea că în noaptea de 8/9.11.2008 în timp ce iși desfășura împreună cu inculpatul atribuțiile de serviciu, în calitate de agent în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului P - Serviciul Poliție Rutieră, nu a luat măsurile legale de constatare a infracțiunii prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 republicată comisă de învinuitul, acceptând promisiunea remiterii sumei de 750 euro în acest scop și primind ulterior această sumă de bani.
Este reală susținerea recurentului inculpat că arestarea sa s-a dispus pentru pretinsa săvârșire mai multor infracțiuni: complicitate la luare de mită prev. și ped. de art. 26 rap la art. 254 combinat cu art. 6 din Lg. 78/2000, luare de mită prev. și ped. de art. 254 combinat cu art. 6 din Lg.78/2000, favorizarea infractorului prev. de art. 264 și complicitate la fals intelectual prev. și ped. de art. 26 rap la art. 289 cod penal, infracțiuni pentru care acțiunea penală fusese pusă în mișcare de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova iar prin rechizitoriul menționat inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru una dintre acestea, respectiv infracțiunea de luarea de mită prev. de art. 254 rap la art. 7 din Lg.78/2000, pentru celelalte dispunându-se disjungerea cauzei sau scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului.
Chiar dacă în cuprinsul mandatului de arestare 100/U/30 iunie 2009 a fost descrisă numai fapta din 25 iunie 2008 pentru care ulterior procurorul a disjuns cercetările, la rubrica "în drept această faptă este prevăzută de " au fost menționate toate infracțiunile pentru care fusese pusă în mișcare acțiunea penală de către procuror. Curtea constată că acest fapt nu afectează valabilitatea mandatului de arestare preventivă, acesta fiind doar actul procedural prin care sunt puse în executare dispozițiile date prin încheierea nr. 17/30.06.2009 iar în aceasta sunt menționate toate faptele pentru care s-a considerat că există indicii temeinice că au fost comise de către inculpatul, inclusiv cea din 8/9.11.2008 pentru care inculpatul este trimis în judecată în prezenta cauză.
În ce privește temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri împotriva recurentului inculpat și care au fost cele prevăzute de art. 148 lit. b si f C.P.P. curtea consideră, în dezacord cu instanța de fond, că față de schimbarea atitudinii inculpatului recurent dar și inculpaților si, nu mai are suport temeiul de la lit. b al. art. 148
C.P.P.Dacă inițial, toți cei trei inculpați au negat săvârșirea infracțiunilor, iar doi dintre aceștia si au și încercat să denatureze cursul cercetărilor prin influențarea denunțătorului și a martorilor, în prezent, adoptând o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor și mai mult, de aducere la cunoștința organelor abilitate și a altor infracțiuni, nu se mai poate considera că recurentul din prezenta cauză mai prezintă acest risc pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Cu toate acestea, curtea consideră că, așa cum a apreciat și prima instanță, se mențin în continuare temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P.
Fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată este sancționată de legea penală cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, întrucât în opinia curții, faptele de corupție săvârșite chiar de persoanele chemate să contribuie la respectarea legii reclamă obligația organelor judiciare să reacționeze ferm în vederea protejării interesului public.
Curtea apreciază că, la acest moment procesual în care cercetarea judecătorească nu a început, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum a solicitat recurentul inculpat.
Inculpatul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, fiind lucrător de poliție cu atribuții de constatare și sancționare contravențională în cadrul poliției rutiere, și există probe și indicii că fapta imputată a fost comisă tocmai în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru obținerea unor foloase necuvenite. Așa fiind, situația sa nu este similară cu ca inculpatului ce nu a avut o astfel de calitate.
Totodată, în opinia curții, perioada scursă de la momentul descoperirii infracțiunilor și al arestării inculpaților - 30.06.2009, inclusiv a inculpatului recurent, nu a depășit termenul rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât punerea în libertate a inculpatului poate încă să determine o stare de insecuritate în societate, opinia publică percepând o astfel de situație ca o încurajare a fenomenului de corupție în instituțiile publice.
În concluzie, în baza art. 385/15 punctul 1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Arestul P, împotriva încheierii din 7.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
- - - - - -
Grefier,
Red. DG/
4ex/13.10.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
