Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 675
Ședința publică din data de 11.10.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 22 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care în baza art. 300/2 cu C.P.P. aplic. art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău pentru motive de nelegalitate.
S-a apreciat de instanța de fond că faptele pentru care inculpatul este cercetat prezintă pericol social concret, iar în situația în care acesta va fi cercetat în stare de libertate ar exista riscul să repete același gen de infracțiuni.
Este evident că faptele reținute în sarcina inculpatului au un grad ridicat de pericol, însă solicită a se observa că aceste fapte ridică un semn mare de întrebare asupra infracțiunilor săvârșite într-adevăr de inculpat, fiind discutabil dacă acestea subzistă sub această formă sau sub altă formă și mai precis aceea de scene erotice și nu de pornografie, însă această împrejurare urmează să fie stabilită prin expertiza care s-a solicitat, iar în această situație, dubiul trebuie să profite inculpatului.
Din punctul său de vedere, la momentul de față nu mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării, acesta putând beneficia și de un alt tratament juridic, respectiv acela al obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul are un handicap sever, iar în arest acesta nu-și poate nici măcar asigura o igienă corporală minimă.
S-a insistat de tribunal în motivarea încheierii recurate asupra faptului că, în situația în care va fi lăsat în libertate ar exista riscul ca inculpatul să comită același gen de fapte, fără a se avea în vedere împrejurarea că acesta este la prima încălcare a legii, este conștient de faptele sale, iar perioada scursă de la arestarea sa și până în prezent a putut fi suficientă pentru ca acesta să conștientizeze ceea ce a făcut și să nu mai comită fapte de același gen.
Mai mult, inițiativa contactării pe internet nu a fost nicidecum a inculpatului, ci a părții vătămate, el fiind vinovat doar de faptul că partea vătămată era minoră.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, iar prin această înlocuire nu se presupune că ar dispărea temeiurile.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Buzău ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive.
Faptele inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată a fost întocmit de DIICOT- Serviciul Teritorial Buzău, deși acesta locuia în C, întrucât partea vătămată a depus plângere pentru șantajul la care era supusă de inculpat la Poliția din Partea vătămată era minoră și a căzut în capcana inculpatului, iar altele au acceptat șantajul inculpatului, această situație reieșind cu ocazia percheziției calculatorului, situație în care s-a stabilit și profilul moral al inculpatului.
Față de împrejurarea că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică în raport de infracțiunile reținute în sarcina sa, solicită respingerea recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită cercetarea sa în libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2009 Tribunalul Buzăua constatat ca legală și temeinică arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și născut la data de 22.09.1983 în municipiul domiciliat în oraș str. - - 3 Sc A.2 jud. C CNP - și a menținut starea de arest preventiv.
A reținut tribunalul că inculpatul fost cercetat și trimis în judecată pentru că în intervalul 04 - 13.05.2009 cu ajutorul calculatorului a realizat un material pornografic reprezentând-o pe minora în vârstă de 13 ani și un alt material reprezentând-o pe minora în vârstă de 14 ani. Acesta a stocat aceste materiale înregistrate în sistem informatic, iar ulterior a pretins bani ori prestarea de favoruri sexuale de către, mama primei minore pentru a șterge materialul pornografic realizat,
În aceeași perioadă a înregistrat părțile vătămate, și în ipostaze indecente fără acordul acestora și ulterior a pretins prestații de natură sexuală în schimbul nepublicării acestor înregistrări,
De asemenea, inculpatul, în cursul lunii august 2008 săvârșit acte obscene în prezența minorei -, iar ulterior a făcut publice (a difuzat) înregistrările activității infracționale,
Aceste fapte au fost încadrate în dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 51 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 194 alin.2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 202 alin.1, 21Cod penal, art. 51 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.
A mai reținut prima instanță că prin încheierea nr. 8 din 20 mai 2009 pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a fost arestat pentru 29 de zile, reținându-se că este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, pornografie infantilă și șantaj, pedepsele fiind pentru aceste infracțiuni cu închisoarea mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin încheierea din 22 mai 2009 respins recursul inculpatului împotriva încheierii de arestare ca nefondat.
Prin încheierea din 12.06.2009 Tribunalul Buzăua prelungit starea de arest preventiv a inculpatului constatându-se îndeplinite dispozițiile art. 155, 159 și art. 148 alin.1 lit.b, f Cod procedură penală, pentru 30 de zile, respectiv până la 17.07.2009, iar prin încheierea din 16.07.2009 a Tribunalului Buzăus -a prelungit starea de arest preventiv a inculpatului până la 15.08.2009.
La data de 11.08.2009 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, Tribunalul Buzăua fost sesizat împotriva inculpatului născut la 22.09.1982 în C pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 18 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 51 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 194 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal,art.202 alin.1,21cod penal cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
Prin încheierea din 12.08.2009 tribunalul a constat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate și a menținut această stare de arest. A reținut instanța că infracțiunile sunt grave, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate a prezentat și prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
A considerat prima instanță că această ultimă condiție subzistă și este izvorâtă din gravitatea și natura specifică a fiecăreia din faptele imputate inculpatului.
Jurisprudența Curții Europene a apreciat întemeiat că gravitatea unei inculpări poate să conducă autoritățile judiciare să lase suspectul în detenție provizorie pentru a-i bloca tentativele de a comite noi infracțiuni (cauza Clooth contra Belgiei), iar gravitatea pedepsei la care inculpatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi considerată în mod legitim ca fiind de natură a-l incita să fugă (cauza Matznetter contra Austriei).
Faptele inculpatului pentru care este trimis în judecată și trebuie judecat sunt comise prin intermediul internetului și împotriva unor victime minore de numai 13 ani si 14 ani, alese în deplină cunoștință de cauză, existând riscul repetării acestora, riscul expunerii altor persoane de aceeași vârstă la aceleași consecințe.
A considerat prima instanță că se menține pericolul social al alterării adevărului și pentru justa soluționare a cauzei nu poate fi ignorat nici riscul de influențare al părților vătămate, de vârstele acestora și abilitățile deosebite ale inculpatului, de efectuarea unor comunicări prin intermediul internetului, repetării acestor comunicări. Protejarea interesului public și buna administrare a justiției aflate în derulare privind faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată impun menținerea stării sale de arest preventiv.
În contextul celor expuse, al actelor și lucrărilor dosarului și în conformitate cu dispozițiile art. 3002Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea sa de libertate și în consecință a menținut această stare de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate. A arătat acesta prin apărătorul ales că nu mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva sa măsura arestării, putând beneficia și de un alt tratament juridic, respectiv acela al obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
A mai precizat că are un handicap sever, iar în arest acesta nu-și poate nici măcar asigura o igienă corporală minimă.
De asemenea încheierea recurată a fost criticată întrucât în motivarea acesteia se insistă asupra faptului că, în situația în care va fi lăsat în libertate ar exista riscul ca să comită același gen de fapte, fără a se avea în vedere împrejurarea că este la prima încălcare a legii, este conștient de faptele sale, iar perioada scursă de la arestarea sa și până în prezent a putut fi suficientă pentru ca să conștientizeze ceea ce a făcut și să nu mai comită fapte de același gen.
Mai mult, inițiativa contactării pe internet nu a fost nicidecum a inculpatului, ci a părții vătămate, el fiind vinovat doar de faptul că partea vătămată era minoră.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu, curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 al.l din Lg.678/2001 cu aplic. art. 41 al.2, art. 51 Lg. 143/2000 cu applic. Art. 41 al.2, art. 194 al.2 cu aplic. art. 41 al.2 si art. 202 al.1 si 2/1
Verificând conform art. 3002măsura C.P.P. arestării preventive, tribunalul a reținut in mod corect că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întrunite cerințele disp. art. 143 si art. 148 lit.
C.P.P.Astfel, fără de putință de tăgadă faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt deosebit de grave. Gravitatea lor rezultă pe de o parte din modul în care inculpatul a acționat, iar pe de altă parte din luarea în considerare a victimelor acestor fapte, respectiv părțile vătămate minore. Mai mult acest pericol social concret, în sensul art. 148 lit. f pr.pen. rezultă și din perseverența sa în comiterea unor fapte antisociale.
În aceste condiții susținerea recurentului referitoare la împrejurarea că prima instanță nu a apreciat corespunzător pericolul social concret pe care îl prezintă nu poate fi primită, temerea avută în vedere de prima instanță că acesta ar putea comite infracțiuni similare celor pentru care este cercetat este justificată și în opinia Curții. Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, sunt destul de ușor de comis în condițiile dezvoltării actuale a tehnicii informatice, iar Curtea apreciază că nu există elemente de natură aoc onduce la convingerea inexistenței din partea inculpatului a dorinței de a comite noi asemenea fapte. Faptul că acesta este la primul contact cu legea penală, este o împrejurare pe care instanța investită cu soluționarea cauzei o va avea în vedere la momentul în care aceasta va fi soluționată în fond, ca și împrejurările vizând starea de sănătate a inculpatului. Nu sunt însă acestea elemente care pot conduce la concluzia dorită de recurent deoarece ele existau atât la momentul la care instanța a luat măsura arestării preventive, cât și ulterior când aceasta a fost prelungită sau menținută.
Curtea consideră și că, în mod just, a făcut prima instanță referire la jurisprudența CEDO, considerentele avute în vedere în spețele invocate fiind pe deplin aplicabile în prezenta cauză.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul nu a avut inițiativa contactării pe internet a victimelor minore, invocată ca argument în susținerea pericolului social concret redus pe care acesta l-ar prezenta, nu este în opinia Curții un element de natură a influența soluția pe care o va pronunța asupra cererii de recurs formulată, deoarece nu prezintă importanță cine avut inițiativa contactării, ci persoana care a încercat să profite de vârsta și naivitatea specifica acesteia a părților vătămate.
Nu este de ignorat nici posibilitatea menționată de prima instanță ca recurentul, în măsura în care ar fi pus în libertate, să altereze posibilitățile de aflare a adevărului, având în vedere capacitățile sale de comunicare și influențare dovedite cu ocazia comiterii faptelor pentru care este cercetat. Aceste abilități ar putea de asemenea să fie exercitate prin intermediul internetului, mijloc rapid și anonim de comunicare.
În aceste condiții, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este oportună la acest moment procesual în opinia curții, deoarece nu ar garanta în nici un mod reducerea pericolului social al inculpatului, accesul acestuia la un calculator neputând fi restricționat conform legislației în vigoare.
În raport de cele arătate mai sus Curtea apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care recursul declarat de inculpatul în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 22 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
- - - - - -
Grefier,
Red. /
4ex/12.10.2009
fond -
jud. Fond Gh.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
