Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.683
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier- - -
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, -, fiul lui G și al lui, născut la 06 iulie 1987, în prezent aflat Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, prin care în baza disp. art.3002alin.1 Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului -, și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia, în cursul judecății cauzei pe fond și în temeiul art. 139 Cod procedură penală s-a respins cererea de revocare formulată de inculpat.
În temeiul art.1451Cod procedură penală s-a luat față de inculpatul -, măsura obligării de a nu părăsi România, fără încuviințarea Tribunalului Prahova.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145alin.11și 12Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată,ori de câte ori va fi chemat; să se prezinte la Poliția com. - jud. P, ce se va ocupa de supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori va fi chemat; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Prahova; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de persoana vătămată G,de membri familiei acestuia, de inculpatul -, de martorii --, -, - și și să nu comunice cu acestea direct sau indirect; să nu se afle în locuința persoanei vătămate mai sus-menționate.
Potrivit art.145 alin.21Codprocedură penală copia încheierii a fost comunicată inculpatului, secției de poliție in a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.
Potrivit art.145 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara și a obligațiilor stabilite, s-a înlocuit măsura dispusă cu măsura arestării preventive.
S-a respins cererea procurorului privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul - personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului P,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentul - inculpat, cu acordul instanței, a luat legătura cu recurentul inculpat și având cuvântul pentru acesta arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentatul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul în dezbateri pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe, și punerea în libertate a recurentului ca o consecință a revocării măsurii arestării preventive luată față de acesta.
Solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere atitudinea sinceră a recurentului încă de la începutul urmăririi penale care nu s-a schimbat până în prezent, neexistând temeri că acesta ar împiedica buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere, ca nefundat, a recursului declarat de recurentul - inculpat, în cauză fiind îndeplinite cumulativ disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, privind limitele de pedeapsă stabilite pentru fapta săvârșită de inculpat, urmând de asemenea să se constate că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia impun în continuare privarea de libertate.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate întrucât este singurul întreținător al familiei, are doi copii minori în vârstă de 7 luni, soția nu lucrează, părinții săi sunt decedați locuind împreună cu bunicii, de care tot el are grijă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2009 Tribunalul Prahova, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - conform art.3002alin.1 Cod procedură penală rap. la art.160bCod procedură penală a menținut arestarea preventivă a acestuia și în temeiul art. 139 Cod procedură penală a respins cererea de revocare formulată de inculpat.
Prin aceeași încheiere, în temeiul art.1451Cod procedură penală s-a luat față de inculpatul -, măsura obligării de a nu părăsi țara, respingându-se cererea procurorului privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145alin.11și 12Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată, ori de câte ori va fi chemat; să se prezinte la Poliția com. - jud. P, ce se va ocupa de supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori va fi chemat; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Prahova; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de persoana vătămată G,de membri familiei acestuia, de inculpatul -, de martorii --, -, - și și să nu comunice cu acestea direct sau indirect; să nu se afle în locuința persoanei vătămate mai sus-menționate.
Potrivit art.145 alin.21Codprocedură penală s-a dispus ca încheierea să se comunice inculpatului, secției de poliție in a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.
Potrivit art.145 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara și a obligațiilor stabilite, se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților, fiul lui G și, născut la 06.07.1987, în P, jud. P, CNP--, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și -, ns. la 19.06.1990 în orașul, jud. P, domiciliat în com., sat Vadu nr.638, P, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.20 rap.la art.174,175 lit. i Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că, în seara zilei de 10.05.2009 au pătruns pe terasa magazinului - și primul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele în regiunea capului și toracelui iar cel de-al doilea a lovit-o cu piciorul în cap, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie victimei și au tulburat liniștea și ordinea publică în magazinul -.
Prin Ordonanța nr.457/P/2009 din 13.05.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a pus în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit. i Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit. a Cod penal și prin încheierea nr.13 din data de 14.05.2009 din Camera de Consiliu, Tribunalul Prahovaa dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 14.05. 2009 și până la data de 11.06.2009 inclusiv, măsură ce a fost prelungită ulterior în mod succesiv, până la data de 11.07.2009, inclusiv.
Tribunalul a apreciat că sunt indicii temeinice care dovedesc că acesta este autorul faptelor reținute în sarcina sa, tentativă la infracțiunea de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. și ped. de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, întrucât în seara zilei de 10.05.2009 a pătruns pe terasa magazinului - unde l-a lovit cu pumnii și picioarele în cap și torace pe G, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și a tulburat liniștea și ordinea publică din local.
Pe baza probatoriilor administrate, respectiv declarația de recunoaștere a inculpatului, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, și, tribunalul a constatat că, la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost îndeplinite prev.de art.143 în C.P.P. sensul că exista indicii temeinice și probe verosimile in a considera ca acesta a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecata.
Totodată, tribunalul a apreciat că subzistă temeiul arestării preventive a inculpatului prev. de art.148 lit. C.P.P. și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de natura și gravitatea faptelor, respectiv tentativă la omor, precum și de împrejurările in care inculpatul a acționat, fără a avea un temei justificat și fără a respecta în nici un fel valorile sociale ocrotite de legea penală, menținerea măsurii arestării preventive fiind necesară pentru îndeplinirea scopului prevăzut de art. 136 cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Lăsarea în libertate a inculpatului consideră instanța că ar avea o rezonanță negativă în cadrul comunității din care acesta provine, fiind necesar a organele judiciare să reacționeze ferm în asemenea situații.
S-a mai argumentat că menținerea măsurii arestării preventive este conformă dispozițiilor art. 5 pct.1 lit. c din, care prevăd că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât dacă a fost reținut sau arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune, sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, ca și inculpatul, cu privire la care în faza de urmărire penală s-a luat măsura obligării de a nu parasi localitatea de domiciliu, masura care a încetat prin expirarea termenului de 30 de zile respectiv la data de 11.07.2009, ținând seama de natura și gravitatea aceleiași fapte de tentativa de omor, pentru a se asigura buna desfasurarea a fazei de cercetare judecatorească și pentru a -l împiedica pe inculpat să se sustraga, întrucât are un interes real, ținând seama de eventualele sanctiuni penale la care se poate expune, tribunalul va lua măsura obligării de a nu părăsi țara, conform art.145/1 Cod proc.penală, fara încuviintarea instantei de judecata, impunand acetuia respectarea urmatoarelor obligații, prev.de art.145 alin.1/1 și Cod proc.penală:
-să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată,ori de căte ori va fi chemat;
-să se prezinte la Poliția com.- jud. P,ce se va ocupa de supravegherea sa,conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de căte ori va fi chemat;
-să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Prahova;
-să nu dețină,să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
-să nu se apropie de persoana vătămată G,de membri familiei acestuia, de inculpatul -, de martorii --, -, - și și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanei vătămate mai sus-menționate.
Cât privește cererea procurorului privind luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, tribunalul a apreciat că prin luarea acestei măsuri inculpatul nu ar mai avea posibilitatea să se deplaseze în la societatea la care este angajat și astfel nu își poate asigura veniturile necesare subzistentei.
De asemenea se arată că această măsură ar fi prea restrictivă în ceea ce privește dreptul la circulație și luarea acesteia nici nu ar fi justificată în condițiile în care, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara obligă inculpatul să respecte aceleași măsuri.
Totodată pentru ambele masuri neprivative de libertate sunt prevăzute aceleași sancțiuni, adică înlocuirea celor două măsuri cu măsura arestării preventive, daca inculpatul încalcă cu rea credința obligațiile stabilite.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică susținând, în esență că nu se mai justifică menținerea arestării preventive, întrucât în cursul procesului penal a avut o atitudine sinceră și nu sunt probe care să dovedească, că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi cercetat în sare de libertate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând încheierea criticată, în raport de actele și lucrările dosarului de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856alin.3 constată C.P.P. că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod justificat instanța de fond a reținut că, subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 148 lit. f C.P.P. impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, materializat prin gravitatea faptei comise, tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, modalitatea de comitere și consecințele cauzate asupra vieții și integrității corporale a victimei
Probatoriile administrate în cauză respectiv, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, precum și declarațiile învinuiților, și constituind indicii temeinice și probe verosimile în a considera că inculpatul a săvârșit faptele penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Menținerea măsurii arestării preventive s-a dispus cu respectarea prevederile art. 5 lit. c din CEDO care stipulează că împotriva unei persoane se poate dispune arestarea " în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există indicii temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia ".
Așa cum s-a arătat, în speță, există indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte penale astfel că nu se pune problema încălcării normelor interne și a legislației europene prin menținerea stării de arest a inculpatului.
Măsura arestării preventive s-a luat așadar cu respectarea dispozițiilor legale prev. art. 143 rap. la art. 148 lit. f respectiv C.P.P. inculpatul este bănuit că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică astfel că cererea de revocare măsurii arestării preventive formulată de recurentul inculpat nu poate fi primită fiind lipsită de temei.
Susținerea recurentului inculpat în cuvântul acordat că are probleme familiare în sensul că este singurul întreținător al familiei, are doi copii minori (gemeni) în vârstă de 7 luni, soția sa nu lucrează, iar bunicii săi au probleme de sănătate fiind tot în întreținerea sa, nu sunt elemente de natură să atenueze pericolul social prezentat de acesta, față de natura și gravitatea faptelor ce formează obiectul cercetării penale.
Instanța de fond a apreciat corect că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea o rezonanță negativă în rândul comunității din care provine, creându-se temerea că organele abilitate să asigure protecția drepturilor și libertăților cetățenilor și respectarea ordinii de drept, nu iau măsuri ferme de izolare a celor care săvârșesc fapte grave cum este cazul recurentului - inculpat trimis în judecată pentru săvârșirea unor fapte grave care vizează viața persoanei.
Așa fiind, Curtea consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b
C.P.P.În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, fiul lui G și al lui, născut la 06 iulie 1987, în prezent aflat Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-.
Dispune plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red. EZ/DC
4 ex./13.10.2009
3245/- - Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
