Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--30.06.2009
DECIZIA PENALĂ NR.694/
Ședința publică din data de 01.07.2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror .
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.5451.30/2008.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș, și reținându-se cauza spre rejudecare să nu mai fie menținută măsura arestării preventive, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă, că art. 5 alin.3 din Convenție impune justificarea temeinică și convingătoare a măsurii arestării. Precizează că la baza emiterii mandatului de arestare preventivă au stat dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, mandatul fiind emis pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv cea prev. de art.13 din Legea nr. 678/2001 și pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, susținând că pentru o astfel de infracțiune nu se justifică privarea de libertate. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr.678/2001, arată că există dubii în ceea ce privește săvârșirea acesteia, având în vedere declarația părții vătămate care a relatat faptul că nu se consideră victima infracțiunii de trafic de persoane întrucât transportarea acesteia în Austria s-a făcut la cererea sa. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara. Susține că încheierea tribunalului este insuficient motivată, sens în care se invocă jurisprudența Curții Europene de Justiție ( cauza Mihuță României), susținând că prin motivarea superficială a încheierilor de menținere a măsurii arestării preventive și de respingere a cererilor reclamanților de punere în libertate și prin neluarea în calcul a posibilității aplicării unor măsuri alternative se încalcă art. 5 alin.3 din Convenție.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, față de inculpat continue să fie incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală. Susține că potrivit disp. art.143 Cod procedură penală măsura reținerii poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, această condiție fiind îndeplinită în prezenta cauză. Mai susține că durata rezonabilă a măsurii arestării preventive nu a fost depășită. Cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara pune concluzii de respingerea cererii având în vedere că temeiurile arestării nu s-au modificat.
Inculpatul recurent, luând cuvântul solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală din 25.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 3002rap. la art. 160 Cpp, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut al data de 14.07.1973 în T, județul T, domiciliat în A,-,. 4, cu reșțedința stabilită în T,-, bloc 11,. 12, județul T, cetățean român, deținut în prezent în Penitenciarul Timișoara, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.97/14.11.2007, emis de Tribunalul Timiș;
urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P.a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de către inculpat, prin apărător ales.
În baza art. 139 alin.1 rap.C.P.P. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de inculpat, prin avocat.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste și nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 681Cpp, art. 139 și art.160 Cpp, măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment procesual nu există date care să conducă la concluzia că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, față de inculpat continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin.1 lit. f Cpp, în sensul că acuzele care planează asupra acestuia vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3002Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană drepturilor omului, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește cererea inculpatului, prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive, tribunalul, având în vedere disp. art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins această cerere ca fiind neîntemeiată pentru considerentele expuse mai sus.
Pentru aceleași considerente, s-a apreciat că temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de inculpat, prin avocat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit s-a menținut măsura arestării preventive, prin cuvântul oral, inculpatul prin apărătorul ales a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conformându-se acestor dispoziții legale, prima instanță constatând că temeiurile arestării preventive nu s-au modificat, a menținut măsura arestării preventive.
Inculpatul a fost arestat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, ambele în formă agravantă, prev. de art. 12 alin.2 și art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 Cod penal, arestarea acestuia dispunându-se în baza art. 148 lit.f Cod procedură penală.
În mod corect prima instanță a reținut că temeiurile avute în vedere la arestarea inițială se mențin, întrucât cele două texte de lege mai sus menționate, pedepsesc infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală este îndeplinită. Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală referitoare la pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, încheierea recurată este de asemenea temeinică și legală.
Modalitatea săvârșirii infracțiunii așa cum aceasta a fost reținută la urmărirea penală, numărul victimelor și vârsta acestora, comportarea inculpatului în cursul procesului dovedesc temerea pe care lăsarea în libertate a acestuia o poate induce în rândul indivizilor societății, care la rândul lor pot fi expuși unor fapte de aceeași natură.
Libertatea de mișcare în timp și spațiu a individului, reprezintă unul din drepturile fundamentale ale individului, infracțiunea de trafic de persoane făcând parte din categoria faptelor antisociale care împiedică exercitarea acestui drept.
Așa fiind, în baza art. 38515alin. 1, pct.1, lit.b Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat, iar pe cale de consecință, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul prevederilor art.38515alin1, pct.1, lit. Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Respinge și cererea având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 02.07.2009
Tehnored.
2ex/ 02.07.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--30.06.2009
MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.694/
Ședința publică din data de 01.07.2009
În temeiul prevederilor art.38515alin1, pct.1, lit. Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Respinge și cererea având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--30.06.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul dumneavoastră nr--34 file, cu termen de judecată la05.08.2009privind pe inculpatul.
Anexe: Dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr-- 8 file, dosar urmărire penală nr. 156/D/P/2007-150 file, dosar urmărire penală nr. 156/D/P/2007-33 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 02.07.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--30.06.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul dumneavoastră nr--34 file, cu termen de judecată la05.08.2009privind pe inculpatul.
Anexe: Dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr-- 8 file, dosar urmărire penală nr. 156/D/P/2007-150 file, dosar urmărire penală nr. 156/D/P/2007-33 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 02.07.2009
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Ion Dincă, Victor Ionescu
