Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 695/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--30.06.2009

DECIZIA PENALĂ NR.695/

Ședința publică din data de 01.07.2009

PREȘEDINTE: Constantin Costea

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timiș este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv asistați de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe cale de consecință admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În susținerea celor solicitate arată că în cazul inculpaților nu se pune problema unui potențial pericol concret, prezența acestora în societate în stare de libertate neputând fi demonstrată că ar constitui o amenințare la buna desfășurare a relațiilor sociale. Mai arată că această măsură se circumscrie condițiilor impuse de CEDO în art. 5 alin. 3, potrivit cărora accesarea căii de punerea în libertate provizorie sub control judiciar nu presupune discutarea temeiurilor luării sau menținerii acestei măsurii în raport cu pericolul social concret pentru ordinea publică. Precizează că au fost încălcate prev. art. 5 alin 3 din Convenție prin motivarea superficială a încheierii și prin neluarea în calcul a posibilității aplicării unor măsuri alternative. Mai susține că liberarea provizorie sub control judiciar se impune a fi admisă întrucât pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt acuzați nu depășesc 18 ani, iar potrivit art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca fiind tardiv introduse. Pe fond solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, apreciind că prima instanță analizând oportunitatea, temeinicia admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar în mod corect a considerat că în acest moment scopul măsurii arestării preventive nu poate fi realizat prin punerea în libertate a inculpaților.

Cu privire la tardivitatea recursurilor, avocat susține că această excepție trebuia invocată înainte de a se pune concluzii pe fond. Consideră că recursurile inculpaților sunt declarate în termen.

Inculpatul având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile apărătorului și solicită să fie judecat în stare de libertate.

Inculpatul, luând cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea penală din 22.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișî temeiul art.160^8aalin.6 a C.P.P. respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză de inculpații, și, ca neîntemeiate.

În baza art. 300².C.P.P. rap.la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpaților:

-, fiul lui si, născut la data de 05.03.1985, în B M, județul M, cu domiciliul în Mun T,-, judetul T, posesor al CI seria - nr.-, eliberat de. T,CNP -, studii 12 clase, ocupația elev clasa a XIII-a la., " T, starea civilă căsătorit, fără copii, stagiu militar nesatisfăcut, cetățean român;

-, fiul lui și, născut la 10.01.1986, în T județul T, cu domiciliul în T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de. T, CNP - -, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut;

-, fiul lui si, născut la 20.02.1983, in T județul T, cu domiciliul in T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr -, CNP--, cetățean român, studii 12 clase, ocupația student, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut;

-, fiul lui și, născut la data de 06.09.1978, în mun. O, jud. B, domiciliat în oraș,-, jud. C, CNP - -,posesor al CI seria - nr. -, eliberată de. SPCLEP la data de 10.06.2008, fără studii, ocupația zugrav, starea civilă căsătorit, cetățean român și

-, fiul lui - și, născut la data de 13.03.1982, în T, jud. T, cu domiciliul în T, str. -,. 11,. E,. 6.. 20, posesor al seria -, nr. -, CNP: -, cetățean român, studii 7 clase, muncitor, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 20.08.2009.

În baza 300².C.P.P. raportat la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art.139 alin.1 și 3⁵.C.P.P. și art.145¹a C.P.P. înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei -, fiica lui și, născută la data de 04.11.1989 în mun. B M, jud. M, domiciliată în sat (com. ), nr. 178, jud. M, CNP--, posesor al CI seria - nr. -, eliberată de. SPCLEP, la data de 01.09.2005, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorită, fără copii, deținută în Penitenciarul Arad cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art.145¹alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.1¹C.P.P. a obligat inculpata ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele îndatoriri:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată:

- să se prezinte la postul de poliție de pe raza comunei, careia i se încredințează supravegherea, ori de câte ori este chemată;

- să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art.145¹alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.1²lit.c a C.P.P. obligat inculpata ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să nu se apropie martori sau de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

În baza art.145¹alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.3 a C.P.P. atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării îndatoririlor impuse pe durata obligării de a nu părăsi țara.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.81/28.09.2008 al Tribunalului Timiș, dacă nu este arestată în altă cauză.

Având a se pronunța asupra cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpații, și, tribunalul a constatat că,sub aspectul limitelor de pedeapsăprevăzute delege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată aceștia, raportate la prevederile art. 160²din Codul d e Procedură Penală, inculpații pot beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.

Astfel, se observă că inculpatul a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod Penal inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod Penal art. 37 lit. a Cod Penal, infracțiuni sancționate de lege cu o pedeapsă sub limita de 18 ani închisoare.

Însă, faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt situate sub plafonul maxim de 18 ani nu este de natură a determina admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar deoarece, pe de o parte, articolul 160²aliniat 1 din Codul d e Procedură Penală dispune că într-o atare situație inculpațiipotfi liberati provizoriu sub control judiciar iar, pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin. 2 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală, dacă scopul măsurii preventive luate împotriva inculpaților poate fi realizat și prin liberarea provizorie.

Ori, instanța a considerat că în prezenta cauză, scopul măsurii arestării preventive, prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpații sunt în continuare cercetați, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu poate fi realizat, în acest moment, prin punerea acestora în libertatea provizorie sub control judiciar. B desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive ( așa cum reiese din conținutul aliniatului 1 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpaților în libertate și aceasta datorită modului de executare a întregii activități infracționale, poziției procesuale a inculpaților precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații, pericol avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.

Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpaților, și nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în temeiul art.160^8aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză ca neîntemeiate.

Verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitor, gravitatea acestor infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptelor, instanța a apreciat că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză și pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale precum si declarațiile inculpaților date in fata instanței de judecata, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.

Noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.

Această noțiunea prevăzută de art.148 lit.f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpații cercetați în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potențial infracțională pe viitor a inculpaților, ci și în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestora în stare de libertate.

Aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudența ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.

În prezenta cauză, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații, și, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care aceștia au acționat, urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, atingerea gravă adusă relațiilor de încredere în autenticitatea și valabilitatea monedei naționale, care sunt tot atâtea elemente ce indică starea de temere și nesiguranță ce s-ar crea pentru societate în cazul cercetării acestora în stare de libertate.

Până la acest moment procesual, nu au intervenit temeiuri noi care să justifice cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent.

Având în vedere că subzistă și în prezent pericolul concret pentru ordinea publica în cazul lăsării în libertate a inculpaților, și instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive iar in baza art. 300².C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpaților, și urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 20.08.2009.

În ceea ce privește starea de arest a inculpatei, instanța a reținut că față de infracțiunile de care aceasta este acuzată, dar, mai ales, față de faptele concrete pentru care acesta este acuzată, având în vedere și timpul trecut din momentul în care a ceasta a fost arestată și, nu fără importanță, din momentul în care se presupune că aceasta ar fi comis fapta, la ora actuală nu se mai poate concluziona că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În consecință, instanța a apreciat că în prezenta cauză se impune lăsarea în libertate a inculpatei, subordonată unor garanții, care să asigure desfășurarea în condiții normale a procesului, motiv pentru care, în temeiul art.300²raportat C.P.P. la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art.139 alin.1 și 3⁵.C.P.P. și art.145 C.P.P. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpata, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Instanța a impus inculpatei să respecte obligațiile prevăzute de art.145¹alin.2 C.P.P. atrăgându-i-se acesteia atenția asupra consecințelor nerespectării acestor obligații.

Împotriva încheierii de ședință din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs inculpații și, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Recursul nu este fondat.

Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu în condițiile prev. de art. 385⁹alin. 3 Cod procedură penală, se constată că instanța în baza art. 160^8aalin. 6 Cod procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpații și precum și cea a coinculpatului și potrivit art. 300²Cod procedură penală rap. la art. 160^bCod procedură penală menținut starea de arest a inculpaților.

Parchetul a ridicat excepția tardivității în privința recursurilor declarate de către inculpați, dar din actele existente la dosar rezultă că încheierea de respingere a cererii de liberare sub control judiciar s-a pronunțat la 22 iunie 2009 iar recursurile au fost declarate la data de 25.06.2009 fără a exista dovada comunicării încheierii către inculpați. Situație în care recursurilor vor fi considerate ca fiind făcute în termenul legal, fiind analizate pe fond.

Instanța analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de recurenți a constatat, în mod corect, că sub aspect formal sunt îndeplinite condițiile legale și inculpații ar putea beneficia de liberare provizorie sub control judiciar. Dar analizând oportunitatea, temeinicia admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța a considerat că în acest moment scopul măsurii arestării preventive nu poate fi realizat prin punerea în libertate a inculpaților. S-a avut în vedere natura și modul concret de comitere a infracțiunilor de către inculpați, pericolul pe care îl reprezintă pentru ordinea publică infracțiunile săvârșite de către inculpați și faptul că desfășurarea în continuare cu celeritate a procesului penal poate avea loc în condiții optime cu inculpații în stare de arest preventiv.

Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional organizat și deținere și punere în circulație de monedă falsă, infracțiuni cu un impact ridicat asupra societății, care pun în pericol încrederea populației în moneda națională și siguranța operațiunilor financiare.

În această situație se constată că Tribunalul Timișa apreciat în mod corect oportunitatea admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților, considerând că motivele avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, fapt ce justifică menținerea acestei măsuri preventive și nu liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților.

Așa fiind, se constată că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală recursurile declarate de inculpați să fie respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondate.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 02.07.2009

Tehnored.

2ex/02.07.2009

Prima inst. -Trib.