Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1048/2009)
DECIZIE PENALĂ NR.734R
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 17.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/18.05.2009, atașată la fila 14/ dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea sa în libertate nu va influența cu nimic buna desfășurare procesului penal.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că și la acest moment procesual subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 17.04.2009, dată de Tribunalul București - secția a II a penală în dosarul nr-, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive pentru inculpații și.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
In raport cu împrejurarea că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.148 litera f Cod pr.penală, lăsarea în libertate a apelanților inculpați și prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, iar sentimentul de siguranță al societății civile este în mod vădit periclitat prin creșterea numărului de infracțiuni de acest gen.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de apelanții inculpați și, prin apărători. Totodată, tribunalul a constatat că pentru o bună înfăptuire a justiției se impune în continuare privarea de libertate a apelanților inculpați și .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a arătat că se impunea revocarea măsurii arestării preventive și continuarea în libertate a cercetării judecătorești, apreciind că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii, iar lăsarea sa în libertate nu va influența cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, recurentul inculpat a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, însă nu și-a motivat aceste susțineri în fapt și în drept. Procedând, din oficiu, la analizarea temeiurilor care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că acestea nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, se are în vedere faptul că și în acest stadiu procesual există la dosarul cauzei probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cum corect a reținut prima instanță, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală. De altfel, nu lipsit de relevanță, din acest punct de vedere, este faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanță, pentru infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta se menține, căci, pe de o parte, subzistența cerinței cuantumului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea imputată este indiscutabilă, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu această din urmă condiție, este de menționat că inclusiv în jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă. Or, faptele ce i se impută inculpatului, prin modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire (complicitate la infracțiunea de tâlhărie săvârșită prin exercitarea de violențe fizice, sustragerea unui autoturism și a unor plăcuțe de înmatriculare, dar și infracțiuni la OUG nr.195/2002) nu numai că prezintă o gravitate deosebită, dar reliefează și o periculozitate sporită a inculpatului, existând așadar probe că judecarea sa în stare de libertate este de natură să în mod efectiv ordinea publică.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin, ci și impun privarea în continuare de libertate a acestuia, fiind întrunite cerințele art.160/b alin.3 Cod procedură penală; pe cale de consecință, a fost respinsă întemeiat cererea de revocare formulată de inculpatul.
Nu mai puțin, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 17.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-29.05.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
