Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 737/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1140/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.737
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DIICOT reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat a în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate. În primul rând, apreciază că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului este nemotivată. Solicită a se observa că instanța de fond a dispus menținerea stării de arest preventiv cu privire la 10 inculpați din dosarul cauzei, motivarea fiind una colectivă și succintă. Astfel, instanța de fond face referire la faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate și face referire la faptul că există pericol pentru ordinea publică făcând referire la gradul de pericol al infracțiunii și la modalitatea de săvârșire. De asemenea, s-a apreciat că există temerea că odată puși în libertate aceștia ar putea comite fapte similare fără să facă referire în mod concret la datele care ar putea să justifice o asemenea temere. Prin urmare, având în vedere probele existente la dosarul cauzei, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv. Situația de fapt prezentată a rămas o simplă presupunere a organelor de urmărire penală. Apreciază că nu există alte date, alte probe concrete care să justifice măsura arestării preventive.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. Solicită a se observa că instanța de fond a analizat incidența dispozițiilor art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală. Legea nu impune la acest moment procesual pronunțarea în detaliu asupra aplicabilității art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală atâta timp cât aceste dispoziții au fost analizate deja în mai multe rânduri atât ăn fața instanței de fond cât și în recurs. Întrucât nu a intervenit o împrejurare nouă care să necesite pronunțarea asupra ei, apreciază legală încheierea recurată.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, consideră că nu prezintă un pericol social și solicită judecarea în stare de libertate pentru a fi alături de cei doi copii minori.
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 30.04.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc (, ), constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de droguri de mare risc (,, )trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu (, ), iar temeiurile legale care au determinat luarea măsurii arestării preventive continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora,amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că odată puși în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a arătat că încheierea instanței de fond este nemotivată, menținerea stării de arest preventiv a celor 10 inculpați fiind întemeiată pe o motivare colectivă și succintă, respectiv pe referiri la gradul de pericol social al infracțiunii, la modalitatea de săvârșire și la temerea că, odată puși în libertate, inculpații ar putea să săvârșească fapte similare.
Recurentul-inculpat a susținut că instanța de fond nu a indicat însă în concret datele ce ar justifica o atare temere și a apreciat că, față de probele existente la dosar, nu există alte date care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a dispus în mod întemeiat menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, din examinarea tuturor actelor cauzei rezultând că temeiurile ce au legitimat luarea acestei măsuri preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fără a fi intervenit împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, examinând cu prioritate critica recurentului referitoare la nemotivarea încheierii recurate, Curtea reține că hotărârea instanței de fond cuprinde o expunere, chiar dacă succintă, a argumentelor pentru care s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv.
Desigur că, în spiritul unei riguroase aplicări a dispozițiilor art. 160 alin. 3.C.P.P. s-ar fi impus o expunere mai amplă și detaliată a tuturor motivelor ce justifică menținerea stării de arest a inculpatului, prin indicarea particularităților cauzei și a circumstanțelor concrete referitoare la persoana acestuia care justifică, în actualul stadiu al procedurii, o atare măsură cu caracter excepțional.
Aceasta deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat în mod constant obligația autorităților judiciare de a motiva fiecare măsură ce atrage privarea de libertate a unei persoane prin argumente pertinente și suficiente, raportate la toate circumstanțele cauzei, și de a examina în fiecare caz dacă o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, ar avea aptitudinea de a asigura realizarea scopului său.
Însă, neîndeplinirea acestor exigențe de către instanța de fond nu atrage în mod necesar casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului, în condițiile în care efectul integral devolutiv al recursului, expres consacrat de dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. permite instanței de recurs să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și, implicit, să expună toate argumentele ce justifică menținerea soluției corecte a instanței de fond, chiar dacă a fost lacunar motivată.
În acest sens, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat în mod repetat, în perioada august - octombrie 2008, activități de comercializare de heroină, iar la data de 03.10.2008 a fost depistat de către organele de urmărire penală după ce a încasat suma de aproximativ 12.500 Euro de la coinculpații și, pentru a cumpăra cantitatea de aproximativ 0,5 - 1 kg. de heroină de la o persoană neidentificată.
În acest sens, Curtea are în vedere împrejurările de fapt ce rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorilor cu identitate protejată " " și " ", declarațiile inițiale ale coinculpatei, precum și celelalte probe administrate în cauză care, la acest moment procesual, justifică în mod rezonabil presupunerea că recurentul-inculpat a desfășurat acte ilicite legate de circulația drogurilor de mare risc.
Pe de altă parte, Curtea constată sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina recurentului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere toate circumstanțele relevante ale cauzei, respectiv natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul judecății, împrejurările concrete în care se presupune că inculpatul a desfășurat activități legate de traficul de heroină, presupunerea rezonabilă că actele inculpatului se circumscriu unei activități mai ample și organizare, în care sunt implicate și alte persoane, amploarea îngrijorătoare acestui fenomen infracțional, mai ales pe raza municipiului B, și consecințele sale pregnant negative asupra sănătății publice, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care evidențiază o anumită predispoziție a acestuia spre comiterea unor fapte de acest gen.
Astfel, deși recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea constată că acesta nu are un loc de muncă stabil, care să îi asigure obținerea unor mijloace de trai licite și este cercetat într-o altă cauză pentru infracțiuni de același gen, împrejurări care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază recurentul, justifică, totuși, în mod rezonabil presupunerea că principala sa sursă de venituri o constituie desfășurarea unor activități ilicite de natura celor deduse judecății.
În contextul coroborării tuturor acestor date, Curtea apreciază că se justifică în mod plauzibil temerea unui sentiment de insecuritate creat opiniei publice în cazul lăsării în libertate a inculpatului bănuit de comiterea unei infracțiuni grave, impunându-se astfel menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Totodată, Curtea apreciază că cele aproximativ 7 luni și J în care inculpatul s-a aflat în stare de detenție preventivă nu sunt de natură a aduce atingere, la acest moment procesual, rezonabilității ce trebuie să caracterizeze durata unei atare măsuri, având în vedere natura și complexitatea cauzei, numărul mare al persoanelor inculpate și dificultățile inerente administrării unui probatoriu amplu specific cauzelor de acest gen.
Pentru aceste considerente, apreciind că menținerea măsurii arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente, iar o altă măsură restrictivă de libertate nu are aptitudinea de a asigura realizarea scopului său legal, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de inculpatul.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca atare recursul acestuia împotriva încheierii din data de 30.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 30.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /2.06.2009
Dact. 2 ex./2.06.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
