Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1125/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 736
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIICOT reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive. De la momentul luării măsurii arestării preventive și până la momentul în care a fost sesizată instanța de fond inculpatul a formulat un denunț care s-a materializat, iar după cum rezultă din rechizitoriu acestuia îi vor fi aplicate prevederile art.16 din Legea 143/2000. Consideră că a survenit o schimbare cu drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă la
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, solicită a se observa că în încheierea recurată nu s-a motivat în nici un fel acest pericol, situația inculpatului fiind diferită de a celorlalți inculpați. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, astfel că prin lăsarea sa în libertate, pe de o parte, nu ar putea să influențeze în nici un fel bunul mers al procesului penal, iar pe de altă parte, acesta odată lăsat în libertate nu va comite noi infracțiuni.
La momentul arestării preventive, inculpatul avea asigurat un loc de muncă, iar concubina acestuia este însărcinată.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. Eventuala aplicare a art.16 din Legea 143/2000 nu duce în mod automat la concluzia că se impune punerea în libertate de îndată a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că aceste dispoziții vor fi analizate la momentul pronunțării pe fondul cauzei. De asemenea, consideră că circumstanțele personale ale inculpatului - recidivist conform art.37 lit.a Codul penal- precum și fapta reținută ca fiind săvârșită de acesta, impun în continuare necesitatea menținerii lui in stare de arest.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, consideră că nu prezintă un pericol social și solicită judecarea în stare de libertate pentru a fi alături de soția sa.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 30.04.2009, Tribunalul București - secția I penală, între altele, a dispus în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de înlocuire a măsurii preventive și în baza art.160 alin.3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive este legală și temeinică întrucât există indicii temeinice care legitimează presupunerea că inculpatul a săvârșit activitatea infracțională (trafic de droguri) pentru care este trimis în judecată iar pe de altă parte natura, periculozitatea și modalitatea în care aceasta a fost realizată sunt aspecte care justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea a mai reținut tribunalul că temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat astfel încât nu se impune înlocuirea cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că nu s-a analizat existența pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta inculpatul în stare de libertate și nu s-a ținut cont de schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă prin faptul că inculpatul a manifestat disponibilitate de a colabora cu organele de urmărire penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și reține, în acest sens, următoarele:
1. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, deținerea de droguri de risc în vederea comercializării și apartenență la un grup infracțional organizat iar probatoriul care susține actul de inculpare pune în relevanță mai mult decât indicii temeinice, legitimând bănuiala referitoare la vinovăția inculpatului.
2. Sub aspectul legalității, Curtea constată că măsura preventivă a fost menținută cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei și de altfel, nici inculpatul nu a formulat critici în acest sens.
3. de pericolul social sporit al infracțiunilor, caracterul continuat, modalitatea elaborată și organizată în care s-a derulat activitatea infracțională, cu implicarea unui număr mare de persoane vădește conectarea constantă a inculpatului la mediul infracțional orientat pe trafic de droguri, și având în vedere starea de recidivă, apare evident și potențialul criminogen major al acestuia.
În aceste condiții, este justificată temerea că în stare de libertate inculpatul ar putea relua același gen de activitate infracțională, ceea e constituie un pericol pentru ordinea publică.
Concluzionând, rezultă că subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel încât, pe de o parte, este realizată condiționalitatea prevăzută în art.160 alin.3 Cod procedură penală iar pe de altă parte exclude aplicativitatea dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură penală.
4.Împrejurările invocate de recurent nu sunt de natură a diminua periculozitatea acestuia pentru ordinea publică.
5. Nu în ultimul rând, în raport cu momentul procesual în care se află soluționarea cauzei și complexitatea acesteia privarea de libertate, în continuare, a inculpatului (alături de ceilalți coinculpați) este de natură a contribui la buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedre considerentele mai sus arătate, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. / Dact. AL 2 ex./10.06.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
