Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.736
Ședința separată și ne publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Santi Silviu
JUDECĂTORI: Santi Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
- -
-: GREFIER
&&&&&&&&&&&
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
- reprezentat legal prin procuror - -A
Pe rol judecarea cauzei penale privind recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat în stare de arest recurentul-inculpat asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință:
Întrebat fiind recurentul-inculpat arată că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a precizat că punerea acestuia în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât din înscrisurile aflate la dosar nu reiese că ar fi vre-o probă directă cum că inculpatul se face vinovat de moartea victimei.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Totodată solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț ca fiind legală și temeinică, din probele administrate în cauză rezultă că subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării, pericolul social nefiind diminuat.
Recurentul inculpat solicită judecarea în stare de libertate întrucât nu e vinovat de infracțiunea pentru care este cercetat și judecat.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174,176 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că la data de 01.04.2009 a lovit-o peste corp pe victimă cu o de salcâm, aceasta decedând.
În motivarea încheierii s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică nu a încetat. El provine, în primul rând, din pericolul social care caracterizează în general infracțiune, și în mod special o infracțiune de natura acesteia pentru care inculpatul este cercetat. Pericolul social este real și a rezultat din impactul pe care faptele l-au produs asupra comunității, din rezonanța pe care, punerea în libertate a inculpatului ar putea-o produce și care ar determina, în mod indubitabil, un sentiment de insecuritate socială generat de împrejurarea că o persoană bănuită de săvârșirea unei infracțiuni care a adus atingere dreptului la viață ar putea fi judecată în stare de libertate. Nu mai puțină importanță în aprecierea existenței pericolului social concret și real o are și persoana inculpatului, caracterizată de persistență infracțională, de care instanța nu poate face abstracție, câtă vreme acesta a mai fost condamnat pentru omor și are în antecedență și alte fapte din sfera ilicitului penal, elemente care relevă importanța redusă pe care o are, în percepția sa, obligația de apărare și respectare a valorilor sociale.
In aceste condiții instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă în continuare și nu se justifică revocarea măsurii, așa cum neîntemeiat s- solicitat de apărare.
Menținerea stării de arest este în consonanță cu dispozițiile art. 5 din, potrivit cărora măsura de lipsire de libertate a unei persoane se justifică atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal, principii care sunt consfințite și prin art. 23 din Constituția României.
Nu este întemeiată susținerea inculpatului privind punerea în libertate ca singură modalitate de a-și formula probe în apărare, întrucât instanța a dat curs tuturor cererilor sale de probe, respectându-i drepturile statuate prin legea penală.
In consecință, măsura arestării preventive a fost menținută.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, în condițiile art.385/4, alin.1 Cod pr.penală, fără a-l motiva în scris.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 Cod pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel instanța apreciază că temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acesteia, prin lovirea repetată a partenerului de pahar, alungarea soției sale care a încercat să aplaneze conflictul, împreună cu fiica lor, denotă o agresivitate exacerbată specifică infractorilor periculoși.
În același timp, circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare, din 30.09.2009, până la acea dată, având antecedente penale pentru același gen de infracțiuni, îndreptate contra vieții, sau pentru fapte comise cu violență.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 Cod pr.penală, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursul formulat de recurentul inculpat, ca nefondat.
În baza art.189 Cod pr.penală, va dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul la plata a 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din 25.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
În baza art.189 Cod pr.penală dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.12.2009, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Santi Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
- - -
- - GREFIER,
-
red.
red.
tehnored. - ex.2
3.12.2009
Președinte:Santi SilviuJudecători:Santi Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
