Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.734

Ședința separată și nepublică de la 02 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Santi Silviu

JUDECĂTORI: Santi Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru

- -

-: GREFIER

&&&&&&&&&&&

MINISTERUL -PARCHETUL DE PE LÂNGĂÎ.J-

-BIROUL TERITORIAL BACĂU -

reprezentat legal prin procuror-

Pe rol judecarea cauzei penale privind recursul declarat deParchetul de pe lângăLC.J--Serviciul Teritorial Bacău,împotriva încheierii din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat în stare de arest intimatul-inculpat asistat HG de avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință:

Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că potrivit dispozițiilor art.385¹⁵alin. 1 pct.2 lit.b Cod pr.penală, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 26 noiembrie 2009, casarea acesteia, iar potrivit dispozițiilor art. 160 al.6 Cod pr.penală respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind neîntemeiată.

Din întreg probatoriul administrat rezultă că în temeiul art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive se impune, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților în raport de gravitatea deosebită a faptelor și a făptuitorilor, mai ales că aceștia nu doar s-au sustras de la cercetarea penală ci au și încercat a influența cursul cercetării.

De asemenea, arată că inculpații din prezenta cauză sunt cercetați și în alte cauze, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de neliniște a societății și sentimentul de nesiguranța a valorilor ocrotite de art. 1 Cod penal ce a fost indus în rândul comunității.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată HG că acestuia i-a fost încălcat un drept fundamental de a fi judecat în stare de libertate fiind la a 16 prelungire.

Instanța de fond corect a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, bazându-se pe jurisprudența Curții Europene, în timp ce parchetul nu are nici un argument solid de răsturnare a punerii în libertate.

Precizează că de la data arestării inculpatului s-a scurs un timp destul de mare, iar rezonanța acestei infracțiuni s-a stins, iar arestarea nu poate fi o pedeapsă în avans având în vedere că din cele 20 de părți vătămate cum a reținut parchetul în realitate au fost audiate doar 4 ceea ce nu duce la reținerea unui grup infracțional, iar în realitate acuzarea provine doar de la 2 părți vătămate care însă nu au fost prezente la nici un termen, având atitudini oscilante în declarațiile date.

Mai mult, în perioada în care se susține că inculpatul ar fi făcut trafic de persoane, nu se putea ieși din țară decât cu vize, inculpatul ieșind o singură dată din țară - dovadă fiind pașaportul acestuia.

Solicită a se avea în vedere actul de trimitere în judecată și elementele cauzei, întrucât recursul parchetului nu răspunde la motivarea instanței de fond care a motivat justificat măsura luată, întrucât sunt indicii justificate față de aceasta. A precizat că există cauze mai complicate în care inculpații au fost puși în libertate, cu toate că numărul părților vătămate este mai mare - solicitând în acest sens aplicarea unitară a legii.

Invocând în acest sens cauza Letellier versus Franța din 26.06.1991 când s-a ar fi trebuit reținută privarea de libertate numai dacă ordinea publică ar putut fi amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea.

Potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului din Convenție consideră că persistența unor motive plauzibile de a suspecta o persoană arestată de comiterea unor infracțiuni după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă.

De asemenea, arată că de la data arestării și până în prezent nu sunt aduse probe noi, ceea ce duce la concluzia că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.

Recurentul-inculpat HG, având cuvântul arată că s-a prezent de mai multe ori în fața parchetului ceea ce nu poate duce la concluzia că s-a sustras de la urmărirea penală; își menține declarația dată în cursul urmăririi penale de altfel și singura pe care o susține cu probe - pașaportul prin care arată că a părăsit țara o singură dată.

În ce privește partea vătămată arată că a dat 4 declarații contradictorii iar de 6 luni nu au mai fost găsite pentru a fi audiate.

Solicită judecarea în stare de libertate, având în vedere că până la vârsta de 33 ani nu a cunoscut rigorile legii.

CURTEA

- deliberând -

Prin încheierea de ședință din data de 26.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a admis în temeiul art. 160^8apr.pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, și în consecință:

S-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului HG, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art. 160^8aalin. 3 raportat la art. 160².pr.pen. s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială fixată decât în condițiile stabilite de instanță;

b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, - Poliția mun. B - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se aproprie de nici o persoană vătămată, membrii familiei acesteia, persoanele împreună cu care a comis faptele, martorii ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

g) să nu se afle în locuințele părții vătămate.

În temeiul art.160²alin.3²Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art.160²alin.4 pr.pen. raportat la art.145 alin.2/1 pr.pen. s- dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: inculpatului, Poliției Mun.B, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.

S-a constatat că inculpatul a avut apărători aleși.

În temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În motivarea încheierii s-a arătat că cei trei inculpați HG, și G au fost trimiși în judecată, toți pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/11 octombrie 2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și a "infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 al. 1,3 Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada anilor 2004 - 2007, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional organizat( peste 10 la număr) au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de - Spania, un număr de peste 20 de persoane de sex feminin (din care au fost audiate de procuror 4 asemenea persoane:, și ), realizând importante sume de bani - circa 235.000 euro.

S-a reținut că: 1.- în luna august 2006, partea vătămată a fost racolată și transportată în orașul susmenționat, de către învinuita și inculpatul, unde a fost exploatată sexual de către inculpații G și.

Astfel, s-a reținut că prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, învinuita și inculpatul, au determinat-o pe să meargă în Spania pentru a lucra într-un bar, unde se câștiga foarte bine. În realitate, partea vătămată fost racolată și transportată în Spania pentru practicarea prostituției.

Activitățile de racolare au fost realizate de învinuita, care locuia în gazdă la părinții lui a discutat inițial cu această partea vătămată și care a întrebat-o pe aceasta dacă dorește să meargă în Spania să muncească, pentru că se câștigă bine și că are ea cunoștințe, în acest sens, în orașul Palma de. Partea vătămată având o situație materială modestă, a acceptat acest lucru, primind asigurări, de la, că toate cheltuielile legate de procurarea actelor de transport, hrană, etc. până în Spania, vor fi suportate de către aceasta din urmă, iar cu banii primiți de la persoanele la care va lucra în Palma de va restitui aceste cheltuieli.

În acest sens, partea vătămată l-a cunoscut, prin intermediul lui, pe inculpatul, toți trei deplasându-se la B, unde s-a obținut pașaportul pentru, cheltuielile fiind suportate de învinuita și inculpatul .

După aceea, la puțin timp, partea vătămată, împreună cu și au plecat cu un autocar, din B, până în localitatea A din România, unde au dormit o noapte, la o persoană necunoscută ( este vorba de o cunoștință ale inc. ). De aici, partea vătămată a fost dusă în Spania de inc., până în unde au fost așteptați de inculpatul G, zis "". Din acest oraș, partea vătămată împreună cu inculpații, s-au deplasat cu vaporul până în orașul Palma de, la o adresă unde locuia inculpatul Aici partea vătămată a fost informată cu privire la scopul real pentru care s-a deplasat în Spania - practicarea prostituției. Deși inițial a refuzat acest lucru, partea vătămată a fost amenințată cu moartea, atât ea cât și familia sa, motiv pentru care, începând cu a doua seară de la sosire a practicat prostituția, circa două luni și J, în folosul inculpații G și.HG Cu privire la acesta din urmă ( ), partea vătămată arată că l-a văzut în preajma fratelui său G, că banii rezultați din practicarea prostituției erau luați de inc. G și HG, acesta din urmă deplasându-se des în România, ducând în țară importante sume de bani, așa cum s-a arătat mai sus și în descrierile anterioare din prezentul rechizitoriu.

În perioada cât a practicat prostituția partea vătămată a arătat că a realizat în jur de 35.000 euro, sumă din care nu i-a revenit nici un.

În legătură cu această parte vătămată s-a impus a se mai preciza, că pe parcursul activităților de racolare și transport, a mai intervenit și apariția unei alte părți vătămate, respectiv, care a fost dusă în Spania, în același oraș, o dată cu.

2. În aceeași lună, august 2006, în aceleași condiții a fost racolată și transportată în Spania, orașul Palma de și partea vătămată .

În cazul acestei părți vătămate, s-a reținut că l-a cunoscut pe inc. prin intermediul numitei (prietenă de-a sa), după care, s-a ocupat de procurarea actelor (pașaport) și transport până în Spania, cu același mijloc de transport și în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate (urmând să restituie acele cheltuieli din primul salariu).

Trebuie precizat în cazul acestei părți vătămate, că s-a întâlnit prima dată cu la un din zona com., jud. B, unde au fost cazate o noapte de inc. și de unde, a doua zi, au plecat spre A și în continuare spre Spania.

Și această parte vătămată a fost racolată, transportată și exploatată sexual în Spania, tot prin înșelăciune, inculpatul (inițial) și (pe parcurs îndeosebi pe perioada transportului până la A) spunându-i că merge în Spania să lucreze într-un bar unde se câștigă foarte bine, în realitate, la fața locului aflând că a fost adusă pentru practicarea prostituției. Cu toate că și această parte vătămată inițial s-a opus, datorită constrângerii și amenințărilor, a practicat prostituția circa 2 luni de zile, iar sumele de bani realizate - circa 20.000 EURO, au fost însușite și folosite de inculpații G, în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate.

3. În toamna anului 2007, partea vătămată, prin intermediul unei persoane cu numele de o cunoștință de cartier și prieten al unei vecine a susnumitei pe nume, a fost convinsă, prin înșelăciune, de inc. G și de acesta, mai mult prin telefon, să se deplaseze în Spania - oraș Palma de, să lucreze acolo fără însă a i se preciza ce muncă va presta, pentru că se câștigă foarte bine. Totodată i s-a promis că toate cheltuielile privind procurarea de acte, transport și hrană, vor fi suportate de către, persoanele unde va lucra (în speță de G și ) și că va restitui aceste cheltuieli din primul salariu.

Fiind indusă în eroare cu privire la scopul deplasării în Spania, partea vătămată a acceptat propunerea inculpaților și s-a deplasat în orașul susmenționat, cu avionul din B, unde a fost transportată tot de cunoștințe ale inculpaților. La destinație, partea vătămată constatat că de fapt a venit în Spania nu pentru a lucra în bar ci pentru a practica prostituția în folosul inculpaților. Partea vătămată nu putut preciza cine este persoana care a transportat-o în să practice prostituția în folosul inculpaților, partea vătămată a fost amenințată de inculpații G și de HG, motiv pentru care, constrânsă, a practicat prostituția, o perioadă de circa 3 luni de zile, realizând după estimările sale sume de 80.000 de EURO, din care i-au fost remise de inculpați doar sume derizorii.

4. În luna august 2005, partea vătămată, a arătat că inculpatul HG, l-a cunoscut ca fiind din aceeași comună cu ea, acesta a venit la domiciliu, a căutat-o și a discutat cu ea, s-a hotărât să meargă în Spania - oraș Palma de, pentru a lucra într-un bar al unor cunoștințe de-ale sale unde lucrează și fratele său

Inculpatul i HG- mai spus că toate cheltuielile privind transportul, cazarea și hrana vor fi suportate de către el și că la primul salariu realizat în Spania, va restitui acele cheltuieli.

Partea vătămată s-a deplasat în Spania, oraș Palma de, fiind transferată de inc. HG, împreună cu niște cunoștințe ale acestuia, unde a fost așteptată de inculpatul G și condusă la locația unde acesta își desfășura activitatea infracțională. Aici a aflat că de fapt a venit pentru a practica prostituția în folosul inculpaților, i s-a luat pașaportul turistic și a fost cazată împreună cu mai multe fete. După o anumită perioadă de timp, având în vedere condițiile stricte în care era exploatată sexual de către membrii grupării, faptul că era obligată să practice prostituția și în zilele în care se simțea foarte rău, iar în unele zile întreținea relații sexuale cu foarte mulți bărbați - 40 pe zi, nu primea bani din sumele realizate efectiv și nu avea dreptul să-și păstreze pașaportul asupra sa, partea vătămată și-a exprimat dorința de a se reîntoarce în țară, moment în care a fost amenințată atât ea cât și familia sa, de către inc..

Sumele de bani realizate de acesta prin practicarea prostituției în folosul inculpaților (circa 100.000 EURO) au fost însușite și folosite de inculpații G și HG, pentru a se întreține cât și pentru achiziționarea de autoturisme de lux și imobile.

A mai rezultat că în Spania, a plecat cu un autoturism procurat de, împreună cu și - acesta primind spre păstrare pașaportul părții vătămate, de la care HG îl procurase din

Din datele de anchetă a rezultat că inculpații au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, prin părăsirea României și deplasarea într-o altă țară pentru a îngreuna aflarea adevărului și descoperirea faptelor ce li se pun în sarcină (din convorbirile telefonice interceptate autorizat și de imagini interceptate, rezultând că primii doi inculpați intenționau să părăsească România, la data de 03.05.2008, cumpărându-și chiar în acest sens bilete de avion pentru Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă.

Toți inculpații au fost arestați de Tribunalul Bacău, prin încheierea de ședință din 04.05.2008, considerând că în cauză sunt întrunite prevederile art.148 lit.a,c,e,f, Cod pr.penală. Astfel, pentru fiecare inculpat, în parte, s-au avut în vedere împrejurările descrise în art. 148 lit. a, c, e și f pr.pen. respectiv că "a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei"; " c) există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni"; " e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta" și "f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Măsura a fost prelungită de tribunal, la termenele de judecată din 29.05.2008 și respectiv, 25.06.2008, necesitând administrarea de noi probe,pe parcursul urmăriri penale.

Prin rechizitoriul nr. 42/D/P/11.06.2008 a Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău. instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea acestui dosar, la data de 15.07.2008.

În baza dispozițiilor art. 300 indice 1.pr.pen. la primirea dosarului, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate împotriva inculpaților până la acel moment, dispunându-se, la data de 16.07.2008, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, încheierea care, însă, a fost recurată, de către parchet, astfel că la 18.07.2008, instanța de control judiciar, Curtea de Apel Bacău, admite recursul promovat, dispunând menținerea stării de arest a celor trei inculpați.

Cronologic, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării, la termenele de judecată din 09.09.2008, 14.10.2008, 06.12.2008, 17.02.2009, aceasta din urmă odată cu pronunțarea hotărârii de condamnare nr.67/17.02.2009 a Trib. După declararea apelului de către inculpați și reprezentatul parchetului, măsura a fost și ea verificată periodic, în baza acelorași dispoziții legale, de către Curtea de Apel Bacău, la termenele de judecată din 31.03.209, 28.04.2009, 26.05.2009 și la 30.06.2009, odată cu pronunțarea deciziei nr.87/30.06.2009.

Potrivit acesteia, în temeiul art.379 pct.2 lit.b p Cod Penal, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelurile declarate de apelanții-inculpați G, și HG împotriva sentinței penale nr.67/D din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

S-a desființat sentința penală apelată, mai puțin dispozițiile privind menținerea măsurii arestului preventiv și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Bacău.

În baza art.383 alin.3 C.P.P. s-au menținut actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin cele de la termenul de judecată din data de 09.09.2008, respectiv depozițiile părților vătămate și.

În temeiul art.383 alin.1/1 C.P.P. cu art.350 C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a celor trei inculpați.

S-a constatat că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

Împotriva tuturor încheierilor pronunțate de tribunal, și prin care le-a fost menținută starea de arest preventiv, inculpații și-au exercitat calea de atac a recursului, fiind respinse de fiecare dată și, în consecință, menținută starea de arest preventiv a acestora.

De asemenea, inculpații au formulat, de-a lungul timpului și cerere de revocare a arestului preventiv și de liberare sub control judiciar, ambele fiind respinse, la termenele de judecată din 22.07.2008 și 13.01.2009, cu menținerea stării de arest preventiv de către Curtea de Apel Bacău, urmare a declarării recursurilor - și a respingerii acestora - de către inculpați împotriva celor două încheieri, arătate anterior.

După pronunțarea deciziei penale nr.87/30.06.2009 de către Curtea de Apel Bacău, cauza a fot înregistrată la Tribunalul Bacău, în vederea rejudecării fondului, la 21.07.2009, stabilindu-se termen de judecată pentru data de 20.08.2009. Potrivit art.300 indice 2.pr.pen. tribunalul este dator să verifice, până la expirarea celor 60 de zile impuse de normele procedurale, arătate mai sus, legalitatea și temeinicia măsurii, lucru ce s-a realizat la termenul de judecată din 22.07.2009. Urmare a recursurilor promovate de inculpați, instanța ierarhic superioară a dispus casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare - asupra măsurii arestării.

S-a stabilit un al doilea termen, astfel că, la data de 29.07.2009, se dispune, în baza art.300 indice 2.pr.pen. menținerea stării de arest. Și de această dată, cauza este trimisă spre rejudecare primei instanțe, casată încheierea recurată, tribunalului revenindu-i obligația de a reexamina legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.

Apărătorii aleși ai inculpatului au solicitat admiterea cererii pe care clientul lor a formulat-o motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile ce au dus la luarea și menținerea măsurii până în acest moment. că potrivit deciziei Curții de apel, dată la soluționarea apelului, în rejudecare, acum nu mai trebuie decât să audiem cele două părți vătămate și, că nu mai are cum inculpatul să influențeze desfășurarea procesului, toate probatoriile fiind administrate. S-a mai invocat, cu tărie, depășirea termenului rezonabil, inculpatul HG, alături de ceilalți doi, G și afânu-se în stare de arest de un an și șapte luni, lucru cu totul neobișnuit, chiar pentru practica tribunalului Bacău și a curții de Apel. S-a depus, din partea apărătorului ales, la dosar, o cauză, identică, în care România a fost condamnată de CEDO pentru menținerea unei stări de arest preventiv, timp de cinci luni, în lipsa unor temeiuri noi și fără o motivare corespunzătoare (respectiv, cauza Tase contra României din 2008).

Apărătorii apreciază că, în pofida ultimei încheieri date de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a admis recursul promovat de parchet și astfel s-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați, instanța de fond trebuie să de-a dovadă de impartialitate, de obiectivism și să admită cererea, fiindcă, altfel, încalcă acest termen rezonabil.

Tribunalul, analizând cererea formulată a constatat că este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

. HG, alături de ceilalți doi G și au fost arestați de Trib, Bc. la data de 04.05.2008, considerând a fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 148 literele a,c, e,f pr.pen. respectiv că "a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei"; " c) există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni"; " e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta" și "f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Temeiurile acestea, prev. de art. 148.pr.pen. își regăsesc conținutul, într-o altă formulare, în dispozițiile art. 160 indice 2 alin.2 pr.pen.

Pericolul de a comite astfel de fapte, considerăm a fi înlăturat prin impunerea obligațiilor, pe care tot art. 160 indice 2.pr.pen. le prevede în alin.3, obligații a căror nerespectare atrage emiterea unui nou mandat de arestare preventivă.

Prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, apreciem că nu poate avea loc o zădărnicire aflării adevărului, o influențare a vreuneia dintre părțile vătăma te, în condițiile în care, cele două părți vătămate ce mai sunt de audiat în cauză au avut și până acum o poziție oscilantă, chiar dacă care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv.

În altă ordine de idei, rezonanța socială a faptelor pentru care cei trei sunt cercetați, s-a diminuat considerabil, după trecerea acestui interval de timp, de la arestare lor preventivă și până astăzi. Chiar părțile vătămate manifestă acea poziție oscilantă de care am arătat mai sus.

În privința termenului rezonabil -aplecându-ne asupra jurisprudenței, pertinente în materia supusa discuției, prin prisma dispozițiilor art.5.3 din Convenție, s-a reține ca instanța de contencios european, prin Decizia din 10.06.2008 în cauza Tase vs. România, a constatat că, în contra cerințelor legii naționale, făcea parte din practica standard a procurorilor români să nu ofere motive concrete pentru o arestare, în special în măsura în care era implicat pretinsul pericol pentru ordinea publică. Curtea a concluzionat anterior că există o încălcare a articolului 5 1 (c) pentru acel motiv {vezi, mutatis mutamlis, împotriva României și împotriva României din 14 2004).

Curtea a reiterat că o persoană acuzată de o infracțiune trebuie să fie întotdeauna eliberată în procesul pendinte exceptând cazul în care Statul poate arăta că există motive "relevante și suficiente" pentru a justifica detenția continuă. Justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități (vezi împotriva din 4 octombrie 2005 și împotriva din 13 martie 2007). Prelungirea aproape automată a detenției contravine garanțiilor stabilite în articolul 5 3 ( împotriva Turciei din 8 iunie 1995 și împotriva Rusiei).

Curtea a constatat că în cazul prelungirii detenției de mai multe ori prin folosirea aceleiași formule și fără a oferi detalii cu privire la motivele deciziilor sale, prin nefurnizarea unei decizii argumentate care să poată duce la existența unei cercetări atente și publice a administrării actului de justiție (vezi împotriva Finlandei din 1 iulie 2003), sunt suficiente pentru a permite să se conchidă că, dată fiind lipsa argumentelor concrete din hotărârile tribunalelor de drept intern, prelungirea repetată a detenției încalcă articolul 5 alineatul (3) din Convenție.

Jurisprudența a stabilit ca luarea acestei măsuri excepționale, arestarea preventivă a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni apreciată ca având un pericol social ridicat, având în vedere și reacția publicului față de acestea - unele infracțiuni pot determina tulburări sociale - se poate justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua sa fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea {vezi CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).

Regula este judecarea inculpaților, pentru care funcționează, până la soluționarea definitivă a cauzei penale, prezumția de nevinovăție, în stare de libertate, judecarea acestora în stare de arest preventiv fiind excepția și numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile mai sus enunțate și dezvoltate.

În conformitate cu dispozițiile art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11: "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Deci, prevederile art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul celui arestat de a fi eliberat în cursul procedurii.Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că persistența unor motive plauzibile de a suspecta persoana arestată de comiterea unor infracțiuni este o condiție sine qua non pentru regularitatea detenției, însă după o anumită de timp, aceasta nu mai este suficientă (Hotărârea W împotriva Elveției).

Inculpații sunt arestați de către Tribunalul Bacău, în baza mandatelor de arestare preventiv, la data de 04.05.2008, iar în urma tuturor prelungirilor și menținerilor stării de arest preventiv a respingerii cererilor de recurs formulate la fiecare termen, această stare de arest preventiv a fost executată continuu, neîntrerupt, inculpații aflându-se în stare de arest preventiv vreme de un an și șase luni.

Ținând seama de comportarea sinceră de la începutul procesului penal, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească în timpul procesului, instanța apreciază că inculpatul prezintă garanții pentru buna desfășurare a procesului penal în sensul că nu va zădărnici aflarea adevărului și nu va tergiversa soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Considerăm că este util, și cu titlu de exemplu, ca societatea să stimuleze, să recompenseze comportările sincere ale oricărei persoane și în speța de față inculpatului.

Astfel că cererea de liberare sub control judiciar a fost admisă așa cum a fost formulată.

Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs procurorul, în condițiile art. 385/4, alin.1, motivând în scris că temeiurile avute în vedere gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, prin natura lor și consecințele produse, prin modalitățile de săvârșire - prin înșelăciune și amenințare - considerăm că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea libertate a inculpaților este cert și acesta vizează în mod special denaturarea adevărului judiciar și prejudicierea actului de justiție prin posibilitatea influențării depozițiilor victimelor,:hiar și fără acțiunea de determinare, doar prin sentimentul de insecuritate creat acestora prin punerea în libertate a inculpaților.

In ceea ce privește unul din motivele instanței, referitor la depășirea"termenului rezonabil",este de precizat că jurisprudența CEDO a statuat că în aprecierea acestuia criteriile sunt: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.

In cauza de față, raportând complexitatea și particularitățile acesteia la atitudinea procesuală de negare a faptelor adoptată de inculpați și care au formulat numeroase cereri de punere în libertate, admise de Tribunalul Bacău și respinse de Curtea de Apel, apreciem că nu s-a depășit termenul rezonabil, cauza suferind numeroase amânări la cererea inculpaților prin apărătorii aleși.

In același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei prin recomandarea Nr. care 1-a punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză ester bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul dintre următoarele pericole: acela de a fugi, acela de a obstrucționa cursul justiției ori acela de a comite o nouă infracțiune gravă.

Punctul 4 al recomandării sus-menționate arată în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea justifica în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă.

Prin prisma probatoriului administrat în cauză până în prezent s-a apreciat că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile sus-menționate, prevăzute atât de legislația națională prin prevederile Codului d e procedură penală în vigoare, cât și de dispozițiile Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

-a mai reținut faptul că, pe rolul B se află în curs de cercetare un alt dosar (nr. 22D/P/2008), în care inc. și HG ceilalți 2 inculpați sunt cercetați pentru alte infracțiuni de trafic de persoane, raportate la alte părți vătămate și la un alt grup de traficanți, care se sustrag de la urmărirea penală ( zis, și alții).

În legătură cu acest dosar (22D/P/2008) există în mod evident pericolul influențării persoanelor vătămate ce vor fi audiate (altele decât cele ce au fost audiate în dosarul nr. 42D/P/2007), precum și luării legăturii cu ceilalți traficanți menționați mai sus.

De altfel, în dosarul nr. 22D/P/2008, Bae mis rechizitoriul față de inculpatele și, la 27.11.2009, urmând a fi sesizată instanța de judecată cu faptele comise de acestea.

2. S-a apreciat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat fără dubiu că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, prev. deart. 148 lit. a,c e pr. pen." nu au dispărut, neputându-se neglija atitudinea inculpaților de a se sustrage urmăririi penale, atitudinea acestora de a influența - chiar dacă prin persoane interpuse (membri ai familiilor lor) - părțile vătămate și martorii audiați în cauză, și delegarea atribuțiilor de continuare a activității infracționale către alte persoane rămase în Spania, chiar în condițiile în care aceștia au fost cercetați și arestați pentru fapte similare de către autoritățile spaniole. S-a considerat că aceste aspecte au rezultat cu prisosință din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, cu procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, cu transferurile bănești existente pe numele inculpaților și îndeosebi din concluziile comisiei rogatorii efectuate cu autoritățile spaniole și trimisă instanței de judecată.

3. S-a considerat că temeiul prev. deart. 148 lit. f. pen. subzistă, chiar dacă de la luarea măsurii preventive a trecut o perioadă de 1 an și 5 luni, perioadă în care nu s-a realizat judecarea definitivă a cauzei, datorită gravității și complexității deosebite a faptelor comise, a rezonanței sociale a acestora, a amplorii și conceperii activității infra cționale desfășurate de inculpați și, nu în ultimul rând, datorită atitudinii adoptate aceștia, de negare a faptelor imputate, de influențare a unor părți vătămate ( ica, și, etc).

Astfel, pericolul social al faptelor de trafic de persoane, cu atât mai mult comise în cadrul unui grup infracțional organizat, a constat în împrejurarea că fac din exploatarea sexală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai provocând gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și con stituind un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.

în vedere faptul că aceste infracțiuni aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnității umane și, chiar sănătății persoanelor, reprezentând una dintre cele mai grave forme de manifestare a finalității organizate.

4. socială a faptelor comise reprezintă unul din criteriile importante de apreciere a pericolului social concret, în sensul art. 148 lit. f pr. pen. și considerăm că cazul de față aceasta este evidentă, cu atât mai mult cu cât parte dintre victime se află că pe teritoriul altor state, la dispoziția altor traficanți, în legătură cu inculpații din prezenta cauză.

S-a considerat că prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, atât in rândul acestora (vizând actele de încercare de influențare a părților vătămate de către mama inc. și HG G și concubinele acestora), cât și în rândul opiniei publice, fapt ce ar avea repercusiuni negative asupra finalității actului de justiție.

In aprecierea persistenței pericolului pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că jurisprudența CEDO a statuat permanent că, în măsura în care dreptul național recunoaște, anumite infracțiuni pot suscita - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice - o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă (cauza Letellier contra Franței).

Având în vedere gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, prin natura lor și consecințele produse, prin modalitățile de săvârșire - prin înșelăciune și amenințare - considerăm că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea libertate a inculpaților este cert și acesta vizează în mod special denaturarea adevărului judiciar și prejudicierea actului de justiție prin posibilitatea influențării depozițiilor victimelor, chiar și fără acțiunea de determinare, doar prin sentimentul de insecuritate creat acestora prin punerea în libertate a inculpaților.

In cauza de față, raportând complexitatea și particularitățile acesteia la atitudinea procesuală de negare a faptelor adoptată de inculpați și care au formulat numeroase cereri de punere în libertate, admise de Tribunalul Bacău și respinse de Curtea de Apel, s-a apreciat că nu s-a depășit termenul rezonabil, cauza suferind numeroase amânări la cererea inculpaților prin apărătorii aleși.

Punctul 4 al recomandării sus-menționate a arătat în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea justifica în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă.

În consecință, s-a apreciat că din motivele arătate, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul

Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art. 385/14 Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385/6, alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:

Inculpatul a HG fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 04.05.2008, în dosarul nr-, al Tribunalului Bacău. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68/1 Cod procedură penală că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 12, alin.1,2, lit. a, art. 13, alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 73 Cod penal și art. 7, alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiurilor de arestare prevăzut de art. 148, alin.1, lit. a,c,e, și f Cod procedură penală, reținând că există date și indicii temeinice că inculpații, prin persoane interpuse, vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea de martori, de victime, aspecte care se relevă din însăși declarațiile persoanelor audiate în cauză.

Mai mult decât atât infracțiunile de trafic de persoane au un pericol social sporit, iar lăsarea în libertate a persoanelor, pentru care există probe și indicii temeinice de vinovăție, creează o stare de insecuritate și de revoltă în rândul societății.

De asemenea potrivit dispozițiilor art. 5 din și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Raportându-ne la aceste text de lege apreciem că infracțiunile pt. care s-a solicitat arestarea inculpaților prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite de aceștia având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.

Deși cu prilejul audierii in instanța, inculpații au negat comiterea faptelor reținute în sarcina lor, declarațiile acestora sunt confuze, contradictorii, echivoce, și de natură să inducă în eroare asupra situație de fapt reale în cauză, tribunalul apreciază ca datele si indiciile existente până în acest moment,de asemenea, conținutul interceptărilor telefonice relevă și îi plasează pe aceștia în câmpul infracțional și confirmă faptul că infracțiunile pentru care sunt cercetați prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat.

Apărările formulate de inculpați prin apărătorul lor ales, in sensul ca nu exista probe care sa justifice arestarea acestora și că nu cunosc părțile vătămate, că nu au nici o legătură cu acestea, nu pot fi primite de către instanța in contextul in care rezulta neechivoc condițiile concrete in care s-a desfășurat activitatea celor trei inculpați si mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție, ce constituie conform jurisprudenței O "factori pertinentei care legitimează o detenție provizorie"; măsura arestării preventive a inculpaților fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al.

Având în vedere caracterul grav al faptelor comise de inculpați periculozitatea acestora, care rezidă și din pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile descrise, precum și împrejurarea că din probatoriul administrat în cauză rezultă că activitatea infracțională s-a desfășurat începând cu anul 2005 și până în prezent, persoanele inculpaților, și atitudinea de disimulare magistrală a acestora, contradicțiile dintre declarațiile lor, precum și negarea realității evidente, precum și indiciile existente în cauză, care relevă că aceștia fac parte dintr-o rețea constituită dintr-un număr mai mare de persoane și pentru care în prezent se efectuează cercetări, tribunalul a apreciat că propunerea de arestare preventivă formulată în cauză este fondată.

Prin încheierea din 07.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, arătând că până în acest stadiu al cercetărilor există date și indicii că inculpații au săvârșit infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în raport de natura faptelor săvârșite.

Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile, în baza art. 159 Cod pr. penală, până la trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu.

La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment, în baza art. 160 Cod pr. penală, raportat la art. 300¹Cod pr. penală și art. 160 Cod pr. penală, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148, alin.1, lit. a,c,e și f Cod pr. penală impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Prin sentința penală nr. 67/D/17.02.2009 a Tribunalului Bacău inculpații au fost condamnați la pedepse principale rezultante de 8 ani închisoare, inculpatul, și 6 ani închisoare ceilalți doi inculpați.

Prin decizia penală nr. 87/30.06.2009 a Curții de Apel Bacăua fost desființată prima sentință, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bacău, cu menținerea arestului preventiv și a celei mai mari părți din probatoriul administrat.

Cauza a fost din nou înregistrată de Tribunalul Bacău la data de 03.08.2009, sub nr-, ulterior -, starea de arest preventiv fiind menținută la datele de 04.08.2009,17.09.2009 și 04.11.2009.

După 5 zile, la 09.11.2009 inculpatul formulează HG prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că, față de considerentele pentru care Curtea de Apel Bacăua dispus menționarea arestului preventiv prin ultima decizie, se află în situația procesuală de a beneficia de această instituție juridică.

În dezacord cu prima instanță și motivele invocate de inculpat prin apărător, instanța de recurs constată că aceleași temeiuri, care au condus la menținerea în arest, nu fundamentează liberarea provizorie a lui HG, chiar și sub control judiciar.

Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.

Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art. 136 Cod pr. penală, în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Alegerea și, evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.

La acest moment scopul procesului penal reclamă prin interesul public superior prezența inculpatului în stare de arest tocmai pentru materializarea temeiurilor pentru care s-a dispus de la început deținerea sa preventivă, respectiv, protejarea părților vătămate în a da declarații în mod liber, presupuse victime ale traficului de persoane, sub presupusă exploatare exercitată de recurent.

Reaudierea acestora a fost dispusă de instanța de apel tocmai pornind de la modalitatea în care prima instanță a luat declarații părților vătămate, considerând că nu au fost respectate dispoziții procedurale instituite pentru protecția acestora.

Aceeași instanță a menținut arestul preventiv a inculpaților, pentru mai multe motive, printre care s-au situat și cele privind încercarea de a determina părțile vătămate și martorii să-și schimbe declarațiile, prin rudele apropiate, după încarcerarea inculpaților.

Așadar, chiar privat de libertate inculpatul a rămas periculos, părțile vătămate nu s-au simțit și nu se simt în siguranță, cu atât mai puțin realizându-se starea de normalitate judiciară cu el în stare de libertate.

Or, existența unor astfel de indicii împiedică instanța, potrivit art. 160², al. 2 Cod pr. penală, în mod imperativ, să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, asemenea excepție și restrângere a dreptului la libertate fiind în mod categoric în concordanță și cu și jurisprudența creată în aplicarea art. 5, care, printre altele, obligă instanțele naționale să verifice dacă nu cumva, alte măsuri preventive mai puțin mai dure, inclusiv liberarea provizorie sub control judiciar, nu pot asigura garanțiile faptice și juridice ale unui proces penal care să conducă la aflarea adevărului.

Așa cum am arătat mai sus, în acest moment procesual, când victimele au fost citate cu mandat de aducere în vederea reaudierii și după ce s-au exercitat presiuni asupra lor, chiar în condiții de detenție a inculpatului, în mod evident interesul public primează libertății personale a inculpatului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. penală se va admite recursul formulat de procuror, se va casa în totalitate încheierea atacată și în baza art. 160^8a, alin. 6 Cod pr. penală, se va respinge cererea inculpatului ca HG nefondată.

În baza art.192, alin.2 Cod pr. penală va obliga recurentul la plata 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la prima instanță.

Văzând și dispozițiile art. 192, alin.3 Cod pr. penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.385/15 pct.2, lit.d Cod pr.penală admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău, împotriva încheierii pronunțate la data de 26.11.2009, în dosarul nr.- al Tribunalului Bacău.

Casează încheierea penală recurată în totalitate și reține cauza spre rejudecare.

În baza art.160^8a, alin.6Cod pr.penală, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul HG, ca nefondată.

În baza art.192, alin.2 Cod pr.penală obligă inculpatul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat la prima instanță.

În baza art.192, alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 02.12.2009, în prezența inculpatului aflat în stare de arest.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Santi Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru

- - -

- -

GREFIER,

red.

tehnored. - ex.2

4.12.2009

Președinte:Santi Silviu
Judecători:Santi Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Bacau