Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1109/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.742/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar și, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, rejudecându-se cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a acestuia, în raport cu dispozițiile art.160 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Învederează instanței că cercetarea judecătorească în primă instanță se apropie de final, în cauză fiind deja audiați investigatorii și colaboratorii sub acoperire, ocazie cu care, în condiții de contradictorialitate, acestora li s-au adresat întrebări de către inculpați, rezultând aspecte care nu corespund cu cele menționate în faza de urmărire penală. Este cunoscută modalitatea în care se derulează o cumpărare supravegheată de droguri. Astfel, investigatorul își trimite colaboratorul să cumpere droguri, iar acesta din urmă declară ceea ce dorește sub acest aspect. În speță, investigatorul a declarat că el cunoaște numai de la colaborator că acesta ar fi cumpărat drogurile de la inculpatul. Este de reținut că investigatorul a precizat și că a observat personal ceea ce s-a întâmplat, în condițiile în care afară era întuneric, presupusa tranzacție s-a derulat în interiorul unui autoturism, iar investigatorul nu se putea apropia prea mult pentru a nu fi deconspirat. Mai mult, întrebat fiind la ce distanță se afla de autoturismul respectiv, investigatorul a declarat că se afla la o distanță suficientă pentru a-și păstra poziția conspirată în care se afla. Acestea sunt indiciile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, iar, fața de declarațiile date în fața instanței de fond, în opinia apărării, aceste indicii nu mai subzistă în prezent. Toate activitățile de investigare sunt întemeiate pe colaborări sub acoperire, efectuate de persoane care au un interes personal în desfășurarea lor, de cele mai multe ori fiind chiar ele cercetate într-o cauză de natură penală. Solicită a se avea în vedere că declarațiile investigatorilor și colaboratorilor, astfel cum prevede și Codul d e procedură penală, pot constitui probe numai dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, neavând o valoare probatorie de sine stătătoare, conform art.90 din Codul d e procedură penală. Or, în speță, indiciile rezultând din declarațiile acestora nu se coroborează cu alte mijloace de probă, astfel că nu pot sta nici la baza menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
atenției instanței de recurs și o situație imposibil de justificat, respectiv cea a susținerii privind punerea la dispoziția colaboratorului, de către organele de urmărire penală, a unei sume de aproximativ 20.000 de euro, pentru a cumpăra droguri, în condițiile în care, la acel moment, nu exista niciun instrument de verificare a drogurilor, pentru a se identifica dacă era într-adevăr vorba de astfel de substanțe, iar colaboratorul nu avea experiența necesară pentru a le testa calitatea.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și, pe fond, să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu acesta în stare de libertate.
Un prim motiv de recurs pe care îl susține este acela al lipsei unui pericol social concret ce ar fi determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, sens în care învederează, în primul rând, că presupusele fapte de care este acuzat acesta datează din anul 2006, trecând aproximativ 2 ani și 6 luni de la data comiterii lor și până la formularea propunerii de arestare preventivă, interval de timp în care organele de urmărire penală nu au mai administrat nicio probă și nici au făcut dovada săvârșirii de către inculpat a vreunui alt act material al infracțiunii de trafic de droguri. În aceste condiții, se naște în mod firesc întrebarea, dacă în 2 ani și 6 luni inculpatul nu a reprezentat pericol pentru ordinea publică, cum poate la acest moment să prezinte un asemenea pericol. În plus, este cunoscut că, o dată cu trecerea timpului, starea de pericol se estompează, însă în ceea ce îl privește pe inculpat, în opinia acuzării, acest element pare a fi devenit chiar o situație agravantă.
În al doilea rând, cu privire la probele și indiciile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, solicită să se constate că acestea s-au schimbat. Astfel, investigatorul sub acoperire " " a relatat în declarația dată în fața instanței de fond o altă situație decât cea menționată de acesta în timpul urmăririi penale. În prezent, nu mai există alte probe care să susțină declarațiile care l-au acuzat pe inculpat, acestea necoroborându-se practic cu niciun alt mijloc de probă. Nu există înregistrări ambientale, nu este înregistrat momentul în care se presupune că s-a realizat cumpărarea drogurilor. Mai mult, din declarațiile persoanelor audiate rezultă că investigatorul sub acoperire nici măcar nu a fost în apropierea locului unde se presupune că s-au realizat vânzările de droguri, el aflându-se la sute de metri distanță. Apreciază, în raport cu aspectele anterior menționate, că s-a creat o stare de dubiu asupra vinovăției inculpatului, care, în mod legal, îi profită acestuia.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Arată că, astfel cum se poate constata din analiza actelor dosarului, încă de la început inculpatul și-a susținut nevinovăția, în condițiile lipsei unui probatoriu care să susțină acuzațiile ce îi sunt aduse. investigatorilor și colaboratorilor în fața instanței de fond nu au reliefat aspecte noi, care să ducă la concluzia că probele administrate inițial sunt temeinice și justifică starea de arest preventiv a inculpatului.
În același timp, pretinsul pericol social nu numai că nu există, dar el nici nu a existat vreodată, sens în care arată că inculpatul este tatăl a trei copii minori, la momentul arestării era singurul întreținător al familiei și nu este cunoscut cu antecedente penale, toate aceste aspecte favorabile fiind ignorate de către instanța de fond.
Totodată, învederează că probele ce au mai rămas de administrat în cauza nu îl vizează pe acest inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați, ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce îl pe privește pe inculpatul, arată că acesta solicită revocarea măsurii arestării preventive, pe motiv că, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.681din Codul d e procedură penală, întrucât nu există suficiente probe și indicii temeinice, chiar și după efectuarea unei părți extinse din cercetarea judecătorească, din care să rezulte că s-ar face vinovat de săvârșirea faptelor de care este acuzat. Subliniază că aspectele prezentate de apărare nu reflectă situația de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, nici la primul și nici la cel de-al doilea act material de vânzare de droguri nu a fost întuneric afară, iar, la cererea inculpatului, s-au efectuat adrese către Agenția Națională de Meteorologie, pentru a se furniza relații cu privire la starea vremii la datele respective. Pe de altă parte, susține că lăsarea în libertate a acestui inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesară în continuare menținerea lui în stare de arest preventiv, întrucât, din probele dosarului, rezultă că a săvârșit o infracțiune continuată, vânzând în mod repetat cantități foarte mari de heroină, de peste 1 kg, pe raza municipiului B, el era chiar liderul grupării infracționale care se ocupa cu astfel de activități, având în subordinea sa mai multe persoane, inclusiv ceilalți doi inculpați prezenți în boxă, alte persoane subordonate inculpatului fiind și ele trimise în judecată în alte dosare. Solicită a se reține, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, că acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, astfel că reluarea de către el a activității infracționale reprezintă un indiciu al periculozității sale sociale și, totodată, justifică presupunerea rezonabilă că, lăsat în libertate, ar putea săvârși cu ușurință și alte asemenea fapte.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că apărarea acestuia a subliniat faptul că activitatea lui infracțională a fost săvârșită în urmă cu 2 ani și 6 luni, motiv pentru care nu-și explică de ce, în acest interval de timp, organele judiciare, respectiv Ministerul Public, nu a acționat în sensul acuzării lui. Apreciază că, la fel de bine, se poate pune și întrebarea, dacă activitatea infracțională pe care a desfășurat-o nu era atât de gravă, iar organele statului nu au acționat vreme de 2 ani și 6 ani, de ce inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și nu a înțeles să se prezinte în fața procurorului, ceea ce a și determinat arestarea lui în lipsă, abia ulterior fiind prins și încarcerat. Din acest punct de vedere, apreciază că, o dată lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericolul de a se sustrage și de la cercetarea judecătorească. Pe de altă parte, și în cazul acestui inculpat, subzistă presupunerea rezonabilă că și-ar putea relua activitatea infracțională, deoarece, din probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă că acesta a săvârșit infracțiunea de care este acuzat în mod continuat, prin acte repetate, dovedind astfel perseverență pe calea infracțională. Totodată, susținerile inculpatului în sensul că nu ar exista suficiente probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că a săvârșit acele fapte sunt neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce îl privește, cercetarea judecătorească este abia la început, chiar inculpatul fiind acela care, la ultimul termen de judecată, a solicitat administrarea mai multor probe, respectiv audierea unor alți inculpați trimiși în judecată într-un alt dosar de urmărire penală.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că și acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea lui în libertate, având în vedere că el era acela care executa ordinele date de inculpatul, aflându-se sub influența acestuia. Apreciază că, lăsat în libertate, inculpatul și-ar putea relua activitatea infracțională, executând orice comandă dată de inculpatul chiar din arest, ceea ce justifică menținerea lui în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său. Susține că este nevinovat și că nu există probe care să dovedească acuzațiile ce i-au fost aduse, nerealizându-se nici măcar un flagrant. De asemenea, arată că persoanele care au declarat împotriva sa au fost forțate să procedeze astfel. Învederează, totodată, că are o familie organizată și copii minori în întreținere.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Arată că nu s-a sustras de la urmărirea penală, ci, schimbându-și domiciliul, nu a avut cunoștință de acest dosar. Se raliază concluziilor apărătorului său.
Recurentul inculpat, personal, având la rândul său ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Precizează că procurorul anchetator l-a obligat să declare împotriva inculpatului. Susține că este nevinovat și că dorește să fie alături de familia sa, în special de copiii lui minori. Se raliază concluziilor formulate de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 06 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus astfel:
În temeiul art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive, între alții, a inculpaților ( "", fiul lui și, născut la data de 14 august 1963 în B, CNP -, deținut în baza nr.178/UP/01.10.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), ( "", fiul lui și, născut la data de 20 februarie 1974 în B, CNP -, deținut în baza nr.176/UP/01.10.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 20 februarie 1973 în B, CNP -, deținut în baza nr.11/J/04.12.2008 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală).
În baza art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate, între alții, de cei trei inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat că inculpații anterior menționați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.28/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind acuzați de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
inculpatul- infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, art.75 lit.a și art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și sprijinire a activității acestui grup în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal și infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.a, b și c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
În sarcina inculpatului, s-a reținut în fapt că, în perioada 2007-2008, deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la acțiuni de vânzare, a intermediat vânzarea și a vândut cantități importante de droguri de mare risc (heroină), tranzacțiile fiind efectuate în principal pe raza municipiului B, iar faptele fiind săvârșite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, pe care el l-a inițiat și constituit și a cărui funcționare a sprijinit-o în continuare, împrejurări în care, la date de 01 martie 2007 și 14 aprilie 2008, deținut fără drept în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a vândut colaboratorului " " (nume de cod) și respectiv colaboratorului " " (nume de cod) cantitatea totală de 2,5 kilograme de heroină, aceste tranzacții efectuându-se pe raza sectorului 4 din B, în zona și respectiv în zona Parcului, la aceste fapte participând în mod direct, între alții, și inculpatul.
De asemenea, în cursul anului 2007, procurat un autoturism de lux marca Jeep (cu numărul actual de înmatriculare - și număr de identificare 178HCE8M05Y-/G-) cu bani obținuți din săvârșirea faptelor anterior menționate, pe care l-a înmatriculat fictiv pe numele inculpatului, în scopul de a crea aparența de legalitate a provenienței sumei ce a constituit prețul acestui bun și a ascunde adevăratul lui proprietar. În același timp, a achiziționat imobilul situat în B,-, sectorul 3, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1304/16.08.2007, cu suma de 90.000 euro, dreptul său de proprietate fiind intabulat conform dosarului nr.-/24.08.2007, în urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că acești bani au fost obținuți din săvârșirea acelorași fapte.
Totodată, în perioada 2007-2008, inițiat, constituit și sprijinit activitatea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare de bani (prezentate mai sus), grup din care făceau parte ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.
inculpatul- infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat și sprijinire a activității acestui grup în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.a, b și c din Legea nr.656/2002, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
În sarcina inculpatului, s-a reținut în fapt că, în perioada 2007-2008, deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea și a transportat cantități importante de droguri de mare risc (heroină), tranzacțiile fiind efectuate în principal pe raza municipiului B, iar faptele fiind săvârșite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, la care el a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o, împrejurări în care, la data de 01 martie 2007, deținut fără drept în vederea vânzării, a transportat și a intermediat vânzarea către colaboratorul " " (nume de cod) cantitatea totală de aproximativ 1 kilogram de heroină, tranzacția efectuându-se pe raza sectorului 4 din B, în zona.
De asemenea, în perioada 2007-2008, aderat la grupul infracțional organizat, inițiat și constituit de către inculpatul și, totodată, a sprijinit activitatea acestui grup, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare de bani (astfel cum au fost prezentate mai sus).
inculpatul- infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc în continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat și sprijinire a activității acestui grup în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit droguri de mare risc, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
În sarcina inculpatului, s-a reținut în fapt că, în perioada 2006-25 ianuarie 2007, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații ( ""), ( " al lui "), și alții, a deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a oferit spre vânzare, mai multor persoane, cantități importante de droguri de mare risc, respectiv cocaină și comprimate (ecstasy), introduse ilicit în România, fiind aduse din Spania și Olanda, împrejurări în care a vândut investigatorului sub acoperire " " (nume de cod) cantitatea totală de 10 grame de cocaină, cu prețul de 110 euro/gram, tranzacțiile fiind realizate la datele de 23 iunie 2006 și 28 iunie 2008 pe raza municipiului
De asemenea, în perioada anilor 2007 (ulterior datei de 25 ianuarie, când a fost întocmit rechizitoriul nr.237/D/P/2006 al aceluiași parchet) și 2008, deținut în vederea vânzării, a transportat și a vândut cantități importante de heroină, mai multor persoane de pe raza municipiului
Totodată, în perioada 2007-2008, aderat la un grup infracțional organizat și a sprijinit activitatea acestui grup (din care făceau parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză), în scopul săvârșirii unei infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc.
Prin încheierea pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 15 zile, a inculpaților (pe numele căruia a fost emis nr.178/UP/01.10.2008) și (pe numele căruia a fost emis nr.176/UP/01.10.2008).
Ulterior, prin încheierea nr.327/10.10.2008, s-a dispus de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală casarea în parte a încheierii anterior menționate și arestarea preventivă a celor doi inculpați pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 01 octombrie 2008 și până la data de 29 octombrie 2008, măsura fiind prelungită ulterior până la data de 28 noiembrie 2008, interval de timp în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora.
Prin încheierea pronunțată în prezentul dosar la data de 04 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului (pe numele căruia a fost emis nr.11/J/04.12.2008, care a fost pus în executare la data de 18 decembrie 2008).
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați nu s-au schimbat, ci se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, conform art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, a constatat, pe baza materialului probator administrat, că subzistă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea deosebită a faptelor respective, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, amploarea activității infracționale desfășurate de aceștia în cadrul unui rețele, care a dus la câștigarea unor sume mari de bani în urma tranzacțiilor ilicite încheiate, constând în vânzarea de heroină la prețul de aproximativ 20.000 euro/kilogram, starea de insecuritate creată prin punerea în circulație a unei importante cantități dintr-un drog de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, precum și reacția publicului față de ele relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților, justificând astfel menținerea măsurii arestării preventive în ceea ce îi privește.
Tribunalul a reținut, în evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior definitiv la o pedeapsă de 3 ani închisoare, tot pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prin Sentința penală nr.186/17.03.2000 a Tribunalului Constanța, săvârșind astfel noile infracțiuni deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie, conform art.37 alin.1 lit.b din Codul penal și, de asemenea, faptul că același inculpat s-a sustras de la punerea în executare a mandatului emis în baza sentinței respective timp de aproximativ 1 an.
Tribunalul a mai constatat că, deși arestarea preventivă reprezintă o măsură excepțională, libertatea fiind starea normală a individului, în aprecierea acestei măsuri trebuie avute în vedere particularitățile cazului, care conturează existența unor indicii temeinice cu privire la un interes public real în privarea de libertate a inculpaților, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază aceștia, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale de judecare a lor în stare de libertate.
În acest context, Tribunalul, raportându-se la amploarea presupusei activității infracționale, la modul de operare și la cantitățile mari de droguri presupus a fi tranzacționate, a apreciat că riscul săvârșirii de noi infracțiuni este considerabil în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Totodată, a apreciat că este primordial a fi protejată ordinea publică, ținând seama de gravitatea deosebită a faptelor și de reacția particulară a opiniei publice față de comiterea acestui gen de infracțiuni, care pot suscita o tulburare gravă a societății.
Referitor la aspectele învederate de către apărătorii inculpaților, în sensul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, că materialul probatoriu administrat în fața instanței este contradictoriu, că inculpații sunt arestați preventiv de o lungă perioadă de timp, iar în cazul unora dintre ei menținerea detenției provizorii ar avea consecințe nefaste pentru familie, în raport cu aceste împrejurări și cu circumstanțele lor personale impunându-se revocarea arestării preventive sau înlocuirea sa cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Tribunalul a apreciat că aspectele anterior menționate nu sunt în măsură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică ce ar fi determinat de lăsarea în libertate a inculpaților.
În acest sens, Tribunalul a opinat că circumstanțele personale ale inculpaților nu constituie elemente care să înlăture existența temeiurilor ce au determinat arestarea lor preventivă și a constatat că aceștia au fost arestați preventiv în cursul lunii octombrie 2008, cu excepția inculpatului, pentru care s-a dispus măsura arestării preventive în luna decembrie 2008 și, conform jurisprudenței constante a CEDO, la calcularea termenului rezonabil al stării de arest provizoriu se ține seama de complexitatea cauzei, de comportamentul părților și de comportamentul autorităților. Or, în speță, cauza este una complexă, fapt determinat de numărul inculpaților trimiși în judecată, numărul martorilor de audiat, numărul și natura infracțiunilor investigate, iar, în ceea ce privește atât comportamentul părților, cât și comportamentul autorităților, se constată că dosarul nu a suferit amânări nejustificate, astfel încât termenul rezonabil al detenției provizorii să fie imputabil statului și, pe cale de consecință, să determine revocarea măsurii arestării preventive.
Referitor la lipsa indiciilor care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, Tribunalul a constatat că, dimpotrivă, acestea există și în prezent, indicând ca relevante procesele verbale de redare a activităților întreprinse de investigatorii și colaboratorii cu identitate protejată și convorbirile telefonice interceptate, motiv pentru care a apreciat că, și sub acest aspect, măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Constatând că, pentru aceleași motive anterior expuse, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, neintervenind schimbări ale temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, Tribunalul a concluzionat că nu se justifică la acest moment procesual înlocuirea măsurii respective cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(la data de 07 mai 2009)inculpații, și, fără a-l motiva în scris.
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți în data de 11 mai 2009, la primul termen de judecată acordat în cauză (18 mai 2009) dispunându-se amânarea acesteia, la cererea expresă a recurenților, care au solicitat să li se acorde astfel posibilitatea de a fi asistați juridic de apărători aleși.
În dezbaterile orale asupra recursurilor, inculpații, prin apărătorii lor aleși și în cuvântul personal, au criticat încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, contestând, fiecare dintre ei, îndeplinirea atât a condiției reglementate de art.143 din Codul d e procedură penală, sens în care au susținut că probatoriul cauzei, îndeosebi cel administrat în cursul cercetării judecătorești, nu mai relevă indicii temeinice ale săvârșirii faptelor de care sunt acuzați, cât și a celei de-a doua condiții prevăzute în art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, aspect asupra căruia au afirmat, făcând referire și la circumstanțele personale, că nu există motive pertinente de a considera că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, de la data comiterii presupuselor fapte și până la arestarea lor preventivă, a trecut o perioadă îndelungată. În plus, inculpatul (față de care s-au reținut ca temei al arestării preventive și dispozițiile art.148 lit.a din Codul d e procedură penală) a contestat și faptul că s-ar fi sustras de la procesul penal, afirmând că nu s-a prezentat la chemarea organelor judiciare întrucât, schimbându-și domiciliul, nu a știut de existența dosarului pe rolul acestora. În consecință, inculpații recurenți au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra subzistenței temeiurilor de fapt și de drept ( art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a celor trei inculpați recurenți, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestora.
Astfel, în pofida atitudinii lor procesuale prezente, de negare a comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, probatoriul cauzei, inclusiv cel administrat nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit într-adevăr acele fapte.
În acest sens, Curtea constată, cu privire la inculpații și, acuzați de traficarea la data de 01 martie 2007 cantității de 997,1 grame de heroină în schimbul sumei de 20.000 euro, că indiciile temeinice evidențiate de probatoriul amplu administrat în faza de urmărire penală (procesul verbal de supraveghere operativă, declarațiile colaboratorului " ", procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire " ", procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/01.03.2007) nu au fost contrazise de probele administrate până în prezent în cursul judecății în primă instanță, fiind dimpotrivă confirmate, cel puțin asupra aspectelor esențiale, de declarația dată de investigatorul sub acoperire la termenul din data de 11 martie 2009, colaboratorul nefiind încă audiat.
De asemenea, cu privire la inculpatul, acuzat și de traficarea la data de 14 aprilie 2008 cantității de 1.370,1 grame de heroină în schimbul sumei de 27.000 euro, Curtea reține ca fiind valabilă aceeași constatare, întrucât indiciile temeinice relevate de probatoriul administrat în faza de urmărire penală (procesul verbal de supraveghere operativă, declarațiile colaboratorului " ", procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire " ", procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/06.05.2007) și-au găsit exprimare și în declarația luată nemijlocit de către prima instanță investigatorului sub acoperire la termenul din data de 08 aprilie 2009, colaboratorul nefiind nici în acest caz încă audiat.
În plus, implicarea inculpaților și și în alte operațiuni de traficare a drogurilor și raportul de subordonare în care cel din urmă se afla față de primul, acționând practic la comanda acestuia, rezultă și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi, relevante fiind cele din datele de 10 aprilie, 04 mai și 05 mai 2007, precum și a convorbirilor purtate de către cel dintâi cu alte persoane, spre exemplu aceea datând din 24 septembrie 2008.
Cu privire la inculpatul, acuzat de traficarea la datele de 23 iunie 2006 și 28 iunie 2006 cantităților de 3,18 grame de cocaină în schimbul sumei de 2.050 lei și respectiv 6,80 grame de cocaină în schimbul sumei de 2.600 lei, Curtea constată, în mod similar, că indiciile temeinice evidențiate de probatoriul administrat în faza de urmărire penală (procesul verbal de supraveghere operativă, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire " ", declarațiile inculpaților și - judecați separat, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.-/30.06.2006 și nr.-/06.07.2006, precum și procesul verbal de redare a convorbirii în mediul ambiental, purtată la data de 26 iulie 2006 între învinuitele, și, pe de o parte și același investigator, pe de altă parte, despre o tranzacție cu pastile ecstasy ce urma a se realiza prin intermediul inculpatului în discuție și declarațiile inculpaților și - și ei judecați separat, în care cel dintâi susține că inculpatul vindea cocaină, fie direct, fie prin intermediul altor persoane, de fiecare dată câte 3- 4 grame, cu prețul de 100 euro/gram, iar cel de-al doilea afirmă că acesta deținea cantități importante de heroină, cocaină și ecstasy, pe care le vindea numai en-gros, prin intermediul altor persoane) au fost confirmate prin declarația dată în fața primei instanțe de către investigatorul sub acoperire anterior menționat la termenul din data de 06 mai 2009, celelalte persoane care au declarat împotriva inculpatului (citate în prezenta cauză drept martori) nefiind încă audiate.
În același timp, este justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta, și la acest moment procesual, pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a celor trei inculpați, în plus față de considerațiile pe larg expuse în încheierea recurată (pe care le găsește întru-totul întemeiate, însușindu-și-le ca atare), Curtea reținând și următoarele aspecte:
Pe lângă condamnarea anterioară pronunțată în anul 2000 pentru o infracțiune de același tip (trafic de stupefiante), inculpatul mai este arestat preventiv în prezent și într-o cauză, în care a fost trimis în judecată la data de 27 octombrie 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art.257 din Codul penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, influența pretinsă fiind chiar față de organe judiciare, toate aceste aspecte evidențiind, pe de o parte, stăruința infracțională a acestuia și implicit riscul major ca, aflat în libertate, să comită alte asemenea fapte antisociale grave, iar, pe de altă parte, necesitatea de se dispune în continuare menținerea lui în stare de detenție provizorie, pentru a-l împiedica să încerce a influența judecata aflată în curs, asigurând astfel buna desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Inculpații și, deși necunoscuți cu antecedente penale, au săvârșit în mod repetat fapte grave de punere în circulație a unor cantități importante de droguri de mare risc, acțiuni aducătoare de importante foloase materiale și, de asemenea, au aderat și sprijinit activitățile de acest tip ale unui grup infracțional organizat, care s-a manifestat vreme de câțiva ani, îndeosebi pe raza municipiului B, aspecte ce, corelate cu lipsa unor alte surse de venituri licite, fac rezonabilă temerea că, aflați în libertate, și aceștia pot comite alte asemenea fapte.
În plus, deși Tribunalul nu a făcut referire în încheierea recurată la cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.a din Codul d e procedură penală (reținut inițial, la dispunerea măsurii, în privința inculpatului ) - situație în care nici Curtea, sesizată exclusiv cu judecarea recursului acestuia, iar nu și al Parchetului, nu îi mai poate reține incidența - nu este lipsit de relevanță, cel puțin din perspectiva necesității privării provizorii de libertate a inculpatului pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, că acesta nu s-a prezentat vreodată, până la momentul punerii în executare a mandatului de arestare emis în lipsă, nici în fața instanței de judecată, deși a fost legal citat la adresa lui legală.
În cazul tuturor celor trei inculpați, nu poate fi ignorată nici amploarea pe care o cunoaște în prezent traficul și consumul de droguri (astfel cum este relevată de toate statisticile oficiale), context în care punerea în libertate a unor persoane acuzate în mod temeinic de activități ilicite având ca obiect cantități mari din asemenea substanțe ar crea un puternic sentiment de neîncredere al comunității în existența unor reacții ferme împotriva fenomenului din partea organelor judiciare.
În raport cu aspectele anterior evidențiate, Curtea apreciază că celelalte date personale ale inculpaților (legate îndeosebi de situația lor familială) nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării de libertate a acestora, din perspectiva pericolului pe care îl reprezintă pentru societate, urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepselor, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îi privește.
Nici împrejurarea invocată de inculpatul, în sensul că, de la data săvârșirii presupuselor fapte și până la arestarea sa preventivă, a trecut o perioadă îndelungată, nu este de natură a înlătura pericolul pe care el îl prezintă pentru ordinea publică, întrucât împrejurarea respectivă a fost determinată de monitorizarea de către organele de urmărire penală a acțiunilor infracționale ale acestuia pe parcursul a 3 ani (2006-2008) și de documentarea, sub aspect probatoriu, a acelor acțiuni, pentru dovedirea lor temeinică în vederea susținerii acuzațiilor formulate prin actul de trimitere în judecată.
În sfârșit, având în vedere complexitatea cauzei (în care au fost trimiși în judecată șase inculpați și care necesită administrarea unui probatoriu amplu), precum și comportamentul concret al organelor judiciare implicate, în privința cărora nu se remarcă perioade de inactivitate, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, Curtea constată că durata privării preventive de libertate inculpaților ( și, arestați la data de 01 octombrie 2008, iar, arestat efectiv la data de 18 decembrie 2008) se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil, cercetarea judecătorească în primă instanță urmând a fi definitivată în scurtă vreme prin audierea colaboratorilor și martorilor anterior menționați.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către cei trei inculpați, care vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 05.06.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
