Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 772/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (951/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 772
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 212/A din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1834 emisă de Baroul București - Cabinet Individual - aflată în dosarul de apel și intimata parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează Curții că au sosit relațiile solicitate de la Judecătoria sectorului 4
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul se întemeiază în drept pe disp. art. 385/9 pct.18 Cod procedură penală având în vedere că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiuni pentru care a fost cercetat și condamnat.
Consideră hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel nelegale și netemeinice față de împrejurarea că din întreg materialul probator nu rezultă săvârșirea faptei de către inculpat.Singura declarație ce a fost avută în vedere de instanțe la pronunțarea hotărârilor este declarația oscilantă inculpatului având în vedere consumul excesiv de droguri. Recurentul nu a contestat faptul că a intrat în mai multe boxe, nu își aduce aminte dacă a fost sau nu în boxa părții vătămate, dar cu certitudine afirmă că nu a sustras nici bicicletă. În continuare susține că declarația a fost luată de organele de poliție sub amenințare, fiind cunoscut de aceștia ca un consumator de droguri. Partea vătămată nu are cunoștință de momentul dispariției bicicletei, nu l-a văzut niciodată pe inculpat, iar la organele de poliție i s-a arătat o fotografie a acestuia, i s-a spus că el a sustras bicicleta și să dea o declarație în acest sens. Din raportul de constatare tehnico - științifică rezultă că nu s-au găsit urme de forțare a lacătului și nu au fost găsite amprente ale clientului său în interiorul boxei.În fața instanței de apel clientul său a arătat că a fost într-o boxă, dar nu intra decât în boxele care erau deschise și intra pentru a lua apă și a-și prepara drogurile. Mai mult decât atât, conform art. 69 Cod procedură penală declarațiile inculpatului nu pot servi decât pentru aflarea adevărului, dar coroborate cu alte probe din dosar. În cauză nu există alte probe care să dovedească vinovăția recurentului, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea recurentului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Intimata parte civilăarată că este mulțumită de hotărârile pronunțate în cauză.
Reprezentantul parchetuluiapreciază că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului și împrejurarea că acesta a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată. Consideră materialul administrat în cauză elocvent în această privință, pornind de la declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, când a recunoscut săvârșirea faptei, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, ce a avut loc la un interval de câteva luni după ce a fost audiat. Declarațiile recurentului se coroborează cu procesul - verbal de conducere în teren și cu raportul de constatare tehnico - științifică din care rezultă că de pe exteriorul uși de acces în boxă a fost ridicată o urmă papilară creată de inculpat.
Față de cele arătate mai sus solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 29/07.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 5 Bad ispus următoarele:
In baza art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin.l lit. g din pen, cu aplicarea art. 37 lit. a din același cod, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In temeiul art. 861din pen. s- revocat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere, aplicata prin Sentința penala 918/2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 4, inculpatul având de executat in final pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare, conform prev. art. 864din același cod.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b din pen.
In baza art. 14 raportat la art. 346 alin.l din pr.pen. raportat la art. 998-999 din civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri către partea civila.
S-a constatat că inculpatul este arestat în alta cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că In dimineața zilei de 27 septembrie 2008, domiciliata in-,. 1, se. 1,. 4,. 48, sector 5 B, a constatat ca din boxa aflata la ultimul nivel al blocului ii lipsește bicicleta pe care o depozitase acolo de circa 3 ani ( fila 7 dosar urmărire penala).
Cu ocazia cercetării la fata locului ( proces verbal fila 10) au fost ridicate urme papilare și au fost efectuate fotografii judiciare ( 11-21). Prin raportul de constatare tehnico - științifica -/2007 ( fila 32) s-a concluzionat că urma digitala ridicata de pe exteriorul ușii de acces la boxa a fost lăsată de degetul arătător de la mana stânga a lui. La data de 6 februarie 2008 fost efectuata o "conducere in teren" (fila 25), in prezenta unui martor asistent, împrejurare in care inculpatul a arătat în mod detaliat modul de comitere a faptei. In declarațiile date în fata organelor de urmărire penala (filele 51,54) inculpatul a arătat ca știa locul respectiv întrucât îi frecventa în vederea consumului de droguri, iar in ziua respectiva văzând ușa de acces la boxe ca este deschisă, a intrat in una si a luat o bicicleta pe care apoi a vândut-o în Copiilor contra sumei de 50 de lei.
Instanța a înlăturat apărarea formulată de către inculpat potrivit depoziției date in fata acesteia considerând că susținerea respectiva a fost înființata de intervenția apărătorului ales. A avut în vedere instanța faptul că declarația inculpatului a fost luata la data de 10 octombrie 2008, după ce inculpatul și-a angajat apărătorului ales.
In același sens instanța a mai constatat că încă din primele declarații inculpatul a arătat în mod detaliat modul de comitere a faptei care coincide cu cel menționat și în procesul verbal de conducere în teren și nu și-a schimbat declarațiile în cursul urmăririi penale.
Totodată, inculpatul a arătat în mod constant faptul că mai frecventase locul respectiv. Astfel se întărește opinia instanței potrivit căreia, cu atât mai mult, acesta știa exact cum să procedeze și/sau a acționat aflat fiind sub influenta drogurilor.
Instanța a mai reținut și împrejurarea că inculpatul a mai declarat (depoziția din fața instanței) că pe scara blocului respectiv locuiesc doi prieteni de ai săi, cu care se droga, existând astfel posibilitatea ca și aceștia să-i fi furnizat unele informații privind fie bunurile din boxă, fie modul de pătrundere în acestea fără a crea suspiciuni.
In consecință a considerat că apărarea formulată nu are temei și este făcut pro causa, proba științifică a constatării dactiloscopice a urnelor sale papilare coroborându-se cu majoritatea probatoriului administrat.
Astfel instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de furt calificat în paguba avutului personal, prev. de art. 208 alin.l rap.la art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal, fiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective și a celei obiective. De asemenea a considerat că în mod justificat nu s-au reținut și dispoz. lit. i din prevederile art. 209 alin. 1 din Codul penal deoarece din probatoriul cauzei nu a rezultat în mod cert ca prin deschiderea ușii de la boxa inculpatul a întâmpinat vreo rezistență, iar prin raportul de constatare tehnico - științifica -/2007 ( fila 44 dosar urmărire penala) s-a concluzionat că asupra lacătului prezentat de partea civila nu au fost identificate urme de forțare.
Aceste date s-au coroborat cu susținerile constante ale inculpatului din cursul urmăriri penale conform cărora sistemele de asigurare ale ușii principale și celei de acces la boxa respectiva nu erau încuiate.
In consecință instanța a dispus condamnarea inculpatului. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 din Codul penal, din care a reținut în special atitudinea oscilanta a inculpatului față de fapta și starea sa de recidiva conforma dispozițiilor art. 37 lit. a din Codul penal.
Raportat și la circumstanțele concrete de săvârșire a infracțiunii, precum și la faptul că anterior inculpatul s-a preocupat de câștigarea licită a existentei, conform contractului de muncă depus la dosar, iar în prezent urmează tratament pentru dezintoxicare, s-a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare este suficientă și corespunde cerințelor art. 52 din Codul penal. Totodată a constatat că este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, solicitând achitarea sa întrucât nu există probe certe de vinovăție. Inculpatul a susținut că existența unei urme digitale exterioare pe ușa de acces în boxă este explicabilă prin faptul că trecea des prin acest loc pentru a consuma droguri, iar faptul că lacătul de la grilajul de acces a fost găsit încuiat relevă că numai o persoană care avea cheie putea pătrunde în boxă.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanțele reale ale cauzei și de datele sale personale, care justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege
Prindecizia penală nr. 212/A/25.03.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g cu Cod Penal aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 208 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a a Cod Penal condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 864.Cod Penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 918/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. -/05.11.2007 a rezultat că urma digitală ridicată de pe exteriorul ușii de acces în boxă, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei din data de 27.09.2007, a fost lăsată de degetul arătător de la mâna a lui. Acest aspect, raportat la poziția procesuală manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale demonstrează faptul că inculpatul este autorul faptei reclamate de partea vătămată. Faptul că inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că declarațiile date inițial, în sensul recunoașterii faptei au fost date la presiunea lucrătorilor poliției, nu poate justifica pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, în condițiile, în care, conform celor reținute în mod corect de instanța de fond, restul mijloacelor de probă administrate confirmă poziția apelantului inculpat, în sensul recunoașterii faptei.
În consecință, instanța de fond în mod întemeiat a considerat că apărarea formulată de inculpat nu are temei și este făcutpro causa, proba științifică a constatării dactiloscopice a urmelor sale papilare coroborându-se cu majoritatea probatoriului administrat.
În aceste împrejurări, tribunalul a reținut că apelantul inculpat a pătruns în boxa amplasată în incinta blocului 1 aflat pe-, de unde a sustras o bicicletă de culoare albastră.
Vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală este dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei, raport de constatare tehnic-o științifică și procesul verbal de conducere în teren.
Sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reținut că prin sentința apelată s-a dispus condamnarea apelantului inculpat la pedeapsa închisorii, reținându-se în sarcina sa săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g pen cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma reținerii circumstanței agravate prev. de art. 209 alin. 1 lit. g pen, tribunalul a reținut că partea vătămată a reclamat organelor de poliție sustragerea unei biciclete, susținând că a constatat dispariția acesteia pe data de 27.09.2007, în jurul orei 09.00. Din mijloacele de probă administrate nu se poate reține însă că partea vătămată ar fi observat prezența bicicletei în boxă în seara zilei precedente, astfel încât să poată fi reținute dispozițiile art. 209 alin. 1 lit. g pen.
De asemenea, la rândul său apelantul inculpat a arătat în declarațiile date în cursul urmăririi penale că s-a deplasat în zona blocului nr. 1 de pe-, Sector 5, în luna septembrie a anului 2007, în după amiaza unei zile, astfel încât nici în baza declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 209 alin. 1 lit. g pen, relative la săvârșirea infracțiunii de furt pe timp de noapte. Faptul că partea vătămată a declarat în plângerea și în celelalte declarații ale sale că a observat lipsa bicicletei în dimineața zilei de 27.09.2007 nu poate susține din punct de vedere probator săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni de furt pe timp de noapte, în condițiile în care în cauză partea vătămată nu a observat actul propriu zis al sustragerii și nici nu există alți martori oculari care să relateze acest aspect. În concluzie, tribunalul a reținut că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 209 alin. 1 lit. g pen, pe baza unei prezumții simple.
Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluțiile instanțelor din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18.
C.P.P.În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că în cauză a fost comisă o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare în condițiile în care situația de fapt reținută nu corespunde realității.
Astfel, recurentul-inculpat a susținut că acuzațiile la adresa sa au fost reținute exclusiv pe baza declarațiilor date în faza de urmărire penală sub influența drogurilor și a solicitărilor organelor de cercetare penală de a recunoaște fapta. Raportul de expertiză atașat la dosar a relevat împrejurarea că urmele digitale ale inculpatului au fost găsite doar pe exteriorul ușii de acces, iar lacătul nu prezintă urme de forțare, fiind găsit încuiat, ceea ce evidențiază posibilitatea pătrunderii în boxă doar de către o persoană ce avea cheia.
În acest context, recurentul-inculpat a arătat că probele existente în cauză nu sunt certe și sigure, iar instanța avea obligația de a da eficiență reguliiin dubio pro reo.Invocând și prezumția de nevinovăție de care beneficiază acuzatul în procesul penal, precum și dispozițiile art. 69.C.P.P. recurentul-inculpat a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.Examinând actele dosarului și hotărârile atacateprin prisma cazului de casare invocat, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurentul-inculpat nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510alin. 2.C.P.P. respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, Curtea va examina critica acestuia deoarece ea se subsumează cazurilor de casare care, în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. pot fi luate în considerare din oficiu.
Astfel, constată că instanța de apel a analizat în mod judicios întregul probatoriu administrat în cauză și a reținut în mod corect situația de fapt, din coroborarea tuturor probelor existente rezultând că, la data de 26.09.2007, după-amiaza, inculpatul a sustras o bicicletă din interiorul unei boxe situate în blocul nr. 1 de pe-, sector 5, B, cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 300 lei.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1.Cod Penal, fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea aplicată anterior prin sentința penală nr. 918/2007 a Judecătoriei Sectorului 4
Invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18.C.P.P. recurentul-inculpat a făcut referire, în esență, la greșita apreciere a probatoriului de către instanțe, care au dat eficiență declarațiilor sale date în faza de urmărire penală, deși ele nu se coroborau cu alte probe certe de vinovăție conform art. 69.
C.P.P.Curtea reține, sub un prim aspect, că eroarea gravă de fapt avută în vedere de dispozițiile art. 3859pct. 18.C.P.P. presupune reflectarea inexactă a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate și implică existența uneicontrarietăți evidente și necontroversateîntre ceea ce rezultă din actele cauzei și mențiunile din hotărâre cu privire la existența concretă a faptei, a unui act, declarații sau a altui element probatoriu. Pentru a se circumscrie acestui caz de casare, contrarietatea menționată trebuie să fie nu doar evidentă, ci să și influențeze hotărâtor soluția dispusă în cauză.
Dimpotrivă, raționamentele logico-juridice sau concluziile instanței referitoare la existența faptei, întemeiate pe un pur proces de apreciere a probelor administrate, nu sunt susceptibile de a fi cenzurate în recurs prin raportare la dispozițiile art. 3859pct. 18.
C.P.P.În cauza de față, inculpatul nu a indicat care anume act al dosarului sau probă existentă a fost reținută în hotărârile recurate în mod evident și incontestabil contrar conținutului său real, limitându-se la a critica modul în care instanțele au evaluat și valorificat probatoriu declarațiile sale de recunoaștere a faptei date în faza de urmărire penală.
Or, Curtea constată că declarațiile constante ale inculpatului date în prezența organelor de cercetare penală și a procurorului cuprind o poziție consecventă de recunoaștere a faptei și o descriere detaliată a modului de comitere a acesteia, elemente de fapt ce se reflectă în mod corespunzător în hotărârile recurate.
Totodată, datele pe care le relevă raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/05.11.2007 (din care rezultă că pe exteriorul ușii de acces în boxa de unde a fost sustrasă bicicleta a fost identificată o urmă digitală a inculpatului) și procesul verbal de conducere în teren (care evidențiază că, în prezența unui martor asistent, inculpatul a condus organele de poliție la locul faptei și a indicat modul de comitere a acesteia) au fost, de asemenea, reținute în mod concordant în hotărârile instanțelor de fond și de apel.
În acest context, aprecierea instanțelor că inculpatul este autorul faptei deduse judecății apare ca fundamentată pe probe certe și corect reținute în cuprinsul hotărârilor, neexistând sub acest aspect vreo contrarietate de natură a fi cenzurată prin prisma cazului de casare invocat de recurent.
Împrejurarea că inculpatul și-a retractat în cursul judecății declarațiile de recunoaștere a faptei, susținând că ele au fost date sub influența drogurilor și a solicitărilor organelor de cercetare penală este de natură a conduce exclusiv la o reapreeciere a valorii lor probatorii, fără a evidenția însă în ce constă eroarea gravă de fapt invocată drept caz de casare.
Or, în condițiile în care interpretarea și aprecierea probatoriului constituie apanajul instanțelor de fond și de apel care, în urma evaluării fiecărui mijloc de probă și în considerarea faptului că probele nu au o valoare dinainte stabilită, au posibilitatea să rețină sau nu valoarea probatorie a anumitor declarații date de inculpat, Curtea apreciază că o atare evaluare nu poate fi cenzurată în recurs prin prisma cazului de casare invocat de recurent și nici a vreunui alt caz ce ar putea fi luat în considerare din oficiu.
Aceasta deoarece recursul este o cale de atac eminamente devolutivă asupra chestiunilor de drept, instanța de control judiciar neavând posibilitatea, în această fază, de a reaprecia situația de fapt decât în condițiile restrictive ale art. 3859pct. 18.C.P.P. astfel cum au fost reținute în considerentele prezentei decizii, condiții neîndeplinite în cauză.
Pentru aceste considerente, apreciind nefondată critica recurentului-inculpat și reținând împrejurarea că hotărârile recurate nu sunt afectate de niciun aspect de nelegalitate ce ar putea fi cenzurat din oficiu, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 212/A/25.03.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și sentinței penale nr. 29/07.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 5
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr.29 din 7.01.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și a deciziei penale nr.212/A din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
Red. /16.06.2009
Dact.2 ex./17.06.2009
-II. jud:;.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
