Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 744/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la data de 07 2009 de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s- prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și în rejudecare a nu se mai menține măsura arestării preventive precizând că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă, partea vătămată și-a retras plângerea și inculpatul nu are antecedente penale.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că temeiurile avute în vedere de instanță subzistă în continuare, nu s-au modificat și nu există temeiuri noi care să justifice lăsarea inculpatului în libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 07 12 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.10.1987 în mun.A I, CNP: -, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud..
In baza art. 139 alin.1 Cod pr. penală a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul, prin avocatul desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin Încheierea nr.24/22.07.2009 pronunțată în dosar nr- pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 22.07.2009 până la data de 19.08.2009, reținându-se în sarcina sa că în data de 18.07.2009, în urma unui conflict spontan pe care l-a avut cu partea vătămată, tatăl său vitreg, în curtea locuinței lor din comuna, învinuitul i-a aplicat acesteia o lovitură cu un obiect dur, cărămidă sau o pavelă din beton și mai multe lovituri cu o în zona capului, victima suferind leziuni, respectiv traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta, fractură parcelară cu înfundare parietală dreapta, care pentru vindecare necesită 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă. Având în vedere instrumentele cu care fost lovită victima, pluralitatea loviturilor, zona în care au fost aplicate, s-a apreciat că viața acesteia fost pusă în primejdie.
Măsura arestului preventiv luată față de inculpatul a fost menținută ulterior, în condițiile prevăzute de lege, raportat la împrejurarea că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte grave, prevăzute de legea penală și raportat la natura acestei fapte, la modalitatea de comitere, la amploarea sa, apreciindu-se că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând măsura arestării preventive inculpatului, prin prisma disp. art. 300/2 Cpp Tribunalul a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri preventive.
Din probele administrate până în prezent, Tribunalul a apreciat că n-au fost înlăturate temeiurile avute în vedere atunci când s-a dispus arestarea preventivă și ulterior menținerea acestei măsuri, întrucât subzistă atât indiciile privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte penale, pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, cât și pericolul concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat raportat și la sentimentul de insecuritate al comunității generat de împrejurarea că o persoană asupra căreia planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni contra persoanei este cercetată și judecată în stare de libertate.
Cu privire la cererea formulată de către inculpatul prin avocatul desemnat din oficiu, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, instanța a reținut că. potrivit art. 139 al 1 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește atunci s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii.
Din actele dosarului rezultă că de la data ultimei mențineri măsurii arestării preventive, respectiv 09.11.2009, și până la data formulării acestei cereri - 07.12.2009 nu s-au schimbat temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri.
Referitor, la cea de a doua condiție și anume pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, datele de la dosarul cauzei indică, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, o periculozitate sporită a celui în cauză care întărește concluzia că lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii penale atacate și în rejudecare să nu se mai menține măsura arestării preventive precizând că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă, partea vătămată și-a retras plângerea și inculpatul nu are antecedente penale.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Deliberând asupra recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse:
În mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
În acest sens probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală susțin învinuirea ce se aduce inculpatului justificând presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art.174 din codul penal. În acest sens sunt relevante declarațiile inculpatului, ale părții vătămate precum și declarațiile martorilor, și.
Infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul este pedepsită de lege cu o pedeapsă cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, în mod corect instanța a apreciat că acesta subzistă și în prezent. Modalitatea în care se susține că a fost săvârșită infracțiunea, prin lovirea victimei cu o pavelă de beton în zona capului și apoi prin aplicarea de numeroase lovituri cu o peste corp, în condițiile în care victima a fost pusă în prealabil în situația de a nu se putea apăra prin pulverizare cu spray lacrimogen, relevă gradul deosebit de pericol al inculpatului. violentă a inculpatului în vădită disproporție raportat la conflictul verbal avut cu partea vătămată, demonstrează lipsa capacității de autocontrol a acestuia și justifică temerea că lăsarea în libertate constituie un risc pentru ordinea publică. De asemenea în mod corect a fost reținută și rezonanța negativă pe care lăsarea în libertate a inculpatului, asupra căruia planează o acuzație atât de gravă, ar putea-o avea asupra opiniei publice.
De asemenea Curtea constată că, raportat la natura infracțiunii săvârșite și al probațiunea care se impunea a fi administrată durata arestării preventive, de aproximativ 5 luni nu a depășit durata rezonabilă.
Susținerea inculpatului referitoare la eventuala împăcare a sa cu partea vătămată este irelevantă în această procedură, putând fi valorificată eventual cu ocazia soluționării cauzei în fond, ca factor de circumstanțiere.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct. 1 lit. b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art.192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 100 de lei, reprezentând onorarul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 07 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. /tehnored. A-
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă
