Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 76/R/2008
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja
JUDECĂTORI: Vasile Goja, Claudia Ilieș Luminița Hanzer
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale fără nr. din data de 15 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev.și ped.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.13 alin.1,3 teza I din Legea nr.678/2001 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev.și ped.de art.323 alin.1 și 2.penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de av. în substituirea av., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul arată că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii penale recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, lăsând la aprecierea instanței. Din actele dosarului rezultă că împotriva inculpatului s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara susținându-se că acesta nu și-a respectat obligațiile care i-au fost impuse la luarea acestei măsuri. Ori, inculpatul a plecat în Germania la soția sa doar după ce i-a expirat măsura obligării de a nu părăsi țara și nu i-a mai fost prelungită. Mai mult, inculpatul a înștiințat organele de cercetare penală că este în Germania și chiar a dat adresa unde acesta locuia cu soția, astfel că afirmația parchetului cum că măsura arestării preventive se impune a fi prelungită datorită faptului că inculpatul a părăsit țara, este o afirmație gratuită. De asemenea, în cauză au fost administrate suficiente probe iar ceilalți inculpați din acest dosar sunt cercetați în stare de libertate, considerând astfel că se impune aplicarea aceluiași tratament juridic pentru toți inculpații cu atât mai mult cu cât inculpatul are probleme de natură psihică, lucru dovedit prin expertiza psihiatrică efectuată ( probă extrajudiciară) și care nu se regăsește la dosar, existând doar traducerea concluziilor medicale.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală, apreciind că în mod corect s-a considerat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume cele prev.de art.148 lit.a, f pr.pen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și punerea lui în stare de libertate deoarece are probleme de sănătate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureșs -a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 3002 rap.la art. 160b pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și a, născut la data de 8.08.1967 în Vișeu de, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare ) și în consecință s-a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală din 10 octombrie 2006 pronunțată în acest dosar tribunalul a respins cererea parchetului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul cu măsura arestării preventive cu motivarea că acesta a ieșit din țară după ce măsura a expirat (la 13 aprilie 2006) și înainte ca această măsură să fie luată din nou de către instanță (136 dosar tribunal- vol.I).
La data de 7 noiembrie 2006 prin încheierea penală pronunțată în același dosar s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, în temeiul art. 148 lit.a, f pr.pen. cu motivarea că inculpatul a fugit pentru a se sustrage de la judecată (a doua zi după expirarea măsurii obligării de a nu părăsi țara a plecat din România), pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar raportat la natura, gravitatea presupuselor fapte, la modalitatea în care se prezumă a fi fost comise prezintă pericol concret pentru ordinea publică (169, 170 dosar tribunal voI.I).
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 159/2006 a Curtii de Apel Cluj (210 dosar tribunal vol.I).
În baza încheierii pronunțate de tribunal s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. I/J/07.11.2006, apoi mandatul european de arestare întocmit la 8 ianuarie 2007 (171, 240-245 dosar tribunal vol.I). În baza acestui din urmă mandat inculpatul a fost arestat în Germania, apoi extrădat în România la data de 26 martie 2007 fiind prezentat tribunalului d e îndată, respectiv la data de 27 martie 2007. Prin încheierea penală din 27 martie 2007 s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă menționat ([.13-15 dos.tribunal-vol.II).
Tribunalul a constatat că și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și se impune în continuare privarea sa de libertate.
Se menține temeiul prevăzut de art. 148 lit.a pr.pen. deoarece inculpatul a fugit din țară pentru a se sustrage de la judecată (acesta avea cunoștință de existența dosarului de urmărire penală și al instanței citația fiindu-i afișată la domiciliu la data de 12 aprilie 2006, a doua zi - la 13 aprilie 2006 părăsind țara; afecțiunile de care inculpatul suferă puteau fi tratate și în România cu atât mai mult cu cât avea cunoștință de existența prezentului dosar). De asemenea, se menține și temeiul prevăzut de art. 148 lit.f pr.pen. întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar față de natura, gravitatea presupuselor fapte și de modalitatea reținută în actul de sesizare al instanței de comitere a lor, acesta prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică fiind necesar a fi privat de libertate chiar dacă acest pericol s-a mai diminuat odată cu trecerea timpului (acesta este arestat preventiv de 1 an - la data de 12 ianuarie 2007 a fost arestat în Germania pentru a fi extrădat - 1270 dosar tribunal vol.I).
Durata arestării inculpatului se încadrează și în prezent în limita unui termen rezonabil dată fiind complexitatea cauzei și împrejurarea că arestarea sa pe o perioadă de 2,6 ani îi este imputabilă (mandatul de arestare preventivă fiind pus în executare la data de 27 martie 2007) din cauza conduitei pe care a avut-o (a părăsit România pentru a se sustrage de la judecată).
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că inițial împotriva inculpatului s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara și pentru că această măsură nu a fost respectată de către inculpat, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, însă inculpatul a părăsit țara, doar după expirarea măsurii, măsură care nu a fost prelungită, iar inculpatul a anunțat organele de urmărire penală despre plecarea sa din țară.
Acesta a mai arătat că a părăsit țara pentru a pleca în Germania la soția sa, iar pe de altă parte a solicitat să se țină seama și de faptul că are anumite afecțiuni psihice, așa cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză.
În subsidiar, a solicitat să fie înlocuiră măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut in mod corect că prin încheierea din 7.11.2006 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă în baza art.148 lit.a, f pr.pen. cu motivarea că inculpatul a părăsit țara pentru a se sustrage de la judecată, iar pedepsele pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată sunt mai mari de 4 ani închisoare, și că în raport de natura și gravitatea faptelor, de modalitatea de comitere a acestora, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
În baza încheierii penale menționate mai, s-a emis mandatul european de arestare din data de 9.01.2007, care a fost pus în executare la data de 27.03.2007.
Instanța de fond a reținut in mod corect că in cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.a și f pr.pen. deoarece inculpatul a fugit din țară pentru a se sustrage de la judecata cauzei, deși avea cunoștință că este cercetat penal, acesta la data de 13.04.2006 a părăsit țara iar pedepsele pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului și a modalității de comitere a acesteia s-a apreciat că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având in vedere că inculpatul a părăsit țara la puțin timp după expirarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, deși avea cunoștință de procesul în care avea calitatea de inculpat, acesta încercând să se sustragă judecății, împrejurare care a dus la arestarea sa în lipsă și la emiterea unui mandat european de arestare, care a fost pus în executare la data de 27.03.2007, pentru a asigura prezența acestuia la judecată, că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni a căror pedepse este închisoarea mai mare de 4 ani, care prezintă pericol public prin natura infracțiunilor deosebit de grave reținute în sarcina inculpatului și a modalității de comitere a acestora, apreciem că în mod legal a fost menținută starea de arest a inculpatului și că nu se impune nici înlocuirea acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi țara, întrucât există pericolul ca inculpatul să nu respecte această măsură pentru motivul că este căsătorit în Germania iar din această cauză a părăsit și anterior țara plecând în străinătate sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 15.01.2008, dată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP -, fiul lui și, născut la data de 8.08.1967 în Vișeu de, detinut in Penitenciarul Gherla ), împotriva încheierii penale din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, dosar nr-.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
07.02.08/2 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Luminița Hanzer
