Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.73/R/2008
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja
JUDECĂTORI: Vasile Goja, Claudia Ilieș Săndel Macavei
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr.374/A din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prev.de art.37 alin.3 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art.13 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art.69 pr.pen. se procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal de la dosar.
Apărătorul inculpatului depune la dosar, pentru circumstanțierea inculpatului, copii de pe o diploma de excelență acordată inculpatului de editura "" precum și decizii de speță.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale pronunțate de Tribunalul Cluj și în consecință menținerea hotărârii instanței de fond. Astfel, consideră că soluția pronunțată în apel este netemeinică cu privire la aplicarea disp.art.10 lit.b/1 pr.pen.și corelativ a art.18/1 penal, instanța arătând că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericol social al unei infracțiuni datorită trecerii timpului, grațierii pedepsei, elementelor personale favorabile și unele circumstanțe reale. Pentru a întregi cu elemente reale ideea instanței, trebuie precizat că procesul penal s-a desfășurat pe o durată considerabilă datorită conduitei procesuale a inculpatului, interesat în tergiversare. Încă din momentul constatării, inculpatul a refuzat orice colaborare cu organele de cercetare refuzând orice i-a fost solicitat, insistând să nu i se întocmească nici actul de constatare, cu referiri exprese la relațiile și poziția sa socială și insultând polițiștii și medicii. De asemenea, pe tot parcursul urmăririi penale a invocat apărări care au necesitat multiple verificări. La instanță, în cursul tuturor fazelor de judecată, inculpatul nu s-a prezentat decât la un termen, în rest prezentând anumite motivări. Inculpatul a avut o conduită nesinceră încercând să deplaseze vinovăția sa în seama altor persoane, prezentând martora oculară la reaudieri pentru a-și modifica depoziția în scopul susținerii variantei sale. În ceea ce privește circumstanțele reale sunt tipice pentru a astfel de infracțiune, făcându-se dovada unei acțiuni de conducere pe drumurile publice urmată de refuzul de recoltare, elementul legat de ora conducerii fiind total nerelevant în cauză.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că azi nu face obiectul recursului dezbaterea stării de fapt dar în opinia sa este necesar a se vedea care este cazul de recurs. S-a invocat în recurs motivul legat de aplicarea art.18 /1 penal, ori, prima condiție pentru a fi în prezența acestui caz de casare este o eroare în privința stării de fapt. Acest caz poate fi invocat când se contestă ceva din starea de fapt, dar, starea de fapt nu este contestată și nu trebuie făcută confuzie între gravă eroare de fapt și aprecierea probelor. . când s-a invocat pct.18 al art.385 pr.pen. instanțele au respins recursul, fiind o opinie generală. În ceea ce privește motivarea fondului cauzei pot fi făcute numeroase discuții, totul este interpretabil dar în primul rând trebuie să primeze legalitatea și să prevaleze un criteriu asupra a ceea ce este relevant în speță. S-a spus că nu are importanță că au trecut atâția ani ori apreciază că acest aspect are importanță, deoarece după 8 ani există o dovadă clară de reeducare în sensul că inculpatul nu a mai săvârșit o altă faptă antisocială. O pedeapsă se adresează unei persoane anume și trebuie să asigure o funcție de prevenție dar la acest moment nu vede care ar fi aceasta. În concluzie, consideră că motivele de recurs sunt neîntemeiate sens în care solicită respingerea lui.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate în apel.
CURTEA:
Prin Sentința penală nr.69/25.01.2007, Judecătoria Cluj -N a condamnat în baza art.37 al.3 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13 pen. pe inculpatul, la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare. S-a pus în vedere prev. art. 83 pen.
S-a constatat că pedeapsa este grațiată conform art. 1 din Legea nr.543/2002.
S-a pus în vedere inculpatului prev. art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 191 al. 1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, În sumă de 90 RON, s-a avansat din.
Pentru a pronunța sentința de mai sus prima instanță a reținut că la data de 11.2001 data de 11.10.2001, inculpatul s-a deplasat la barul " " din incinta Pieței din cartierul, unde a ajuns în jurul orei 23,00.
Inculpatul a așteptat-o în localul respectiv pe martora care era barmană și cu care acesta avea o relație de prietenie.
În jurul orei 24,00, după terminarea programului martorei, inculpatul și s-au urcat împreună în autoturismul acestuia marca 1310 de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare -, inculpatul conducând autoturismul până la intersecția Prof. cu str. -.
Ajunși în locul respectiv cei doi au fost opriți de către o patrulă de poliție care a constatat că în interiorul autoturismului nu se afla nici o altă persoană (afară de inculpat și martoră), că inculpatul se afla la volan și că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice degajând halenă alcoolică.
Polițiștii au solicitat inculpatului să sufle în fiola alcool scop aceasta înverzindu-se în proporție de 40%, motiv pentru care organele de poliție au solicitat lui să se deplaseze la Clinica Chirurgie I pentru a i se recolta probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a adoptat un comportament agresiv la adresa polițiștilor numindu-i analfabeți și amenințându-i că vor fi dați afară din poliție întrucât acesta este o persoană importantă - fost consilier al fostului președinte, apropiat al lui lorgovan, etc.
Întrucât conduita agresivă a inculpatului a rămas lipsită de rezultat acesta a trecut la un ton împăciuitor încercând "tranzacționarea" situației.
Inculpatul a fost imobilizat și transportat la IML unde, în prezența dr. și a asistentei, a refuzat categoric recoltarea probelor biologice continuând amenințările la adresa polițiștilor și iscând un incident zgomotos care a fost înregistrat de către postul de televiziune 1.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei susținând că autoturismul a fost condus de către fratele său.
Această apărare este înlăturată fără putință de tăgadă de consemnările din procesul verbal de constatare a infracțiunii (din care rezultă că in interiorul autovehiculului se aflau inculpatul - la volan și martora - pe locul din dreapta față), de declarațiile martorului (din care rezultă că inculpatul a fost acela care s-a urcat la volanul autoturismului de culoare metalizată, împreună cu martora barmană), de declarația martorului ocular, de declarațiile martorei (din care rezultă că la data respectivă inculpatul se afla sub influența alcoolului, că acesta a condus autoturismul în speță fiind oprit de către polițiști, că - din cauza relației de prietenie cu - aceasta a dat o declarație mincinoasă în fața organelor de poliție, pe care însă nu o mai menține - 45 dosar instanță), precum și de declarațiile membrilor patrulei numiții și.
Instanța l-a citat în mod repetat pe numitul, în vederea audierii sale in calitate de martor, insă acesta nu s-a prezentat nici cu mandat de aducere, motiv pentru care instanța a revenit asupra audierii și 1-a amendat.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, fapta prev. de art. 37 al. 3 din Decretul 328/1966 cu aplic. art. 13 pen.
Nu poate fi primită susținerea apărării conform căreia s-ar impune achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. b pr.pen. cu motivarea că prin modificarea recentă a OUG nr. 195/2002 conducătorul auto care are o concentrație de până 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat nu ar fi obligat să se supună probelor biologice.
Pentru a stabili dacă inculpatul avea sau nu obligația de a se supune recoltării probelor biologice trebuie analizat dacă prin modificarea recentă a OUG 195/2002 a intervenit sau nu dezincriminarea faptei pentru care a fost trimis în judecată și care este legea penală aplicabilă în cauză având în vedere succesiunea de la data săvârșirii faptei și până la judecarea acesteia a trei acte normative: Decretul 328/1966, OUG 195/2002, OUG 195/2002 modificată.
Instanța de fond a apreciat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este în prezent dezincriminată.
Aceasta deoarece inculpatul s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar potrivit art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 republicată "refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul.de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei. se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani".
Așadar în speță nu poate fi vorba despre o dezincriminare expresă. Potrivit art. 88 al. 5 din OUG 195/2002 republicată "persoana care conduce un autovehicul. testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către unitățile sau instituțiile medicale. în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge".
Potrivit art. 88 al. 6 din OUG 195/2002 republicată "persoana care conduce un autovehicul. testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice.".
Acestea sunt textele la care face referire apărarea atunci când susține că inculpatul, întrucât rezultatul testului alcoolscop fiind înverzirea fiolei în proporție de 40%, nu ar fi avut obligația de a se supune recoltării probelor biologice.
Interpretarea este greșită deoarece textul incriminator actual și anume art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 republicată nu face trimitere la textul art. 88 al. 5 ori la textul art. 88 al. 6 din același act normativ rezultând că incriminarea subzistă necondiționat, ori de câte ori există cererea polițistului adresată conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. În plus trebuie subliniat că normele penale și de procedură sunt de strictă aplicare nefiind susceptibile de interpretare.
Prin urmare în cauză nu ne aflăm nici in prezenta unei dezincriminari implicite.
În subsidiar este de menționat că la data săvârșirii faptei - 11.10.2001, organele de poliție aveau in dotare fiole alcoolscop care nu exprimau în miligrame pe litru cantitatea de alcool existentă in aerul expirat, aceste mijloace tehnice stabilind în procente prezența alcoolului in aerul exhalat, proporțional cu înverzirea gradației.
În prezent în dotarea organelor de poliție se află etilotestul care indică scriptic câte miligrame de alcool sunt conținute intr-un litru de aer expirat, aceste aparate fiind cele la care OUG 195/2002 face referire.
Nici alcooltestul și nici etilotestul nu sunt mijloace tehnice certificate, omologate ori verificate metrologic și prin urmare În sarcina conducătorului auto revine, în concret, obligația de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (ce relevă cantitatea de alcool existentă in sângele circulant) întotdeauna când i se solicita de către polițistul rutier care după reacții ori după testare are indicii ca a fost comisa infracțiunea de conducere sub influenta alcoolului.
Așadar apărarea face confuzie între cele două mijloace tehnice alcooltest și etilotest punând semnul egalității între proporția de 40% în care s-a înverzit fiola în care a suflat inculpatul și cantitatea de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat la care se referă alin. 5 și 6 ale art. 88 din OUG 195/2002.
A doua chestiune care este necesar a fi elucidată în speță este aceea a stabilirii actului normativ aplicabil.
Instanța a apreciat că, în conformitate cu art. 13 pen. legea favorabilă este reprezentată de art. 37 al. 3 din Decretul 328/1966 întrucât pedeapsa acolo prevăzută este aceea a închisorii de la 1 la 5 ani în timp ce în OUG nr. 195/2002 respectiv în OUG 195/2002 republicată pedepsele acolo prevăzute sunt, în fiecare act normativ, închisoarea de la 2 la 7 ani.
Nu poate fi acceptată aplicarea unei legi inexistente - lex tertia, care să cuprindă pedeapsa mai favorabilă (aceea de la 1 la 5 ani - prev. de art. 37 al. 3 din Decretul 328/1966) și condițiile de incriminare (considerate de apărare ca mai favorabile) din act. 88 al OUG 195/2002 (care însă se refera la pedeapsa . de la 2 la 7 ani).
Față de cele arătate, ținând cont și de principiul neagravării situației în propria cale de atac, instanța l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii în durată de 1 an pe care a suspendat-o condiționat și a constatat-o grațiată.
I s-a pus în vedere inculpatului prev. art. 83 pen. și ale art. 7 din Legea 543/2002.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul solicitând achitarea sa în temeiul art.10 lit.c pr. pen. iar în subsidiar a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit.b ind.1 pr.pen. coroborat cu art.18 ind.1 pen. reiterând în motivele de apel aspectele legate de dezincriminarea faptei, iar în subsidiar a solicitat a se constata că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.374 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Clujs -a admis apelul declarat de inculpatul, desființându-se în întregime decizia atacată, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. și pronunțând o nouă hotărâre:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a, rap. la art.10 lit.b ind.l pr.pen. art.18 ind.l pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prev, de art. 37 al.3 din Decr.328/l966, cu aplic. art.13 pen.
În temeiul art.91 lit.c pen. s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 700 lei.
În temeiul art. 192 pct.1 lit.d pr.pen. inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în speță nu se poate pune în discuție sub nici o formă dezincriminarea faptei, la data săvârșirii faptei poliția nu avea în dotare aparatură care să indice concentrația de alcool din aerul expirat, la acea dată poliția avea în dotare doar fiole alcoolscop, cu care a fost testat și s-a înverzit în procente de 60 %.
Indiferent de metoda de testare în momentul opririi în trafic a conducătorului auto, când sunt indicii că acesta conduce autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice și că s-ar putea să aibă în sânge o alcoolemie peste limita legală, la solicitarea organelor de politie, conducătorul auto are obligația să se prezinte la laborator în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, refuzul constituind așa cum s-a arătat pe parcursul întregului proces penal, infracțiune, acest gen de infracțiune fiind sancționat și prin 328/1966 și prin OUG 195/2002, " lege" care se aplică în prezent.
În mod cert în urmă cu mai bine de 6 ani, când inculpatul a fost depistat în trafic conducând autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, a încălcat Decr.328/1966 prin refuzul prezentării la laborator în vederea recoltării probelor biologice, și nici încercarea de a demonstra că o altă persoană ar fi condus autoturismul nu este prea lăudabilă, însă cum de la data săvârșirii faptei au trecut mai bine de 6 ani de zile, perioada în care legea penală nu și-a găsit aplicabilitatea, iar pedeapsa care se mai poate aplica în prezent este grațiată, văzând lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, pregătirea profesională deosebită, activitatea publicistică și literară, împrejurările în care fapta a fost comisă și lipsa urmărilor acesteia, fapta fiind comisă pe timp de noapte la o oră la care circulația era redusă, se apreciază că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul este profesor universitar și pe lângă activitatea profesională și publicistică deosebită, acesta, a fost premiat la mai multe concursuri și convinși fiind că sancțiunea administrativă a amenzii, în sumă de 700 lei este în măsură să preîntâmpine pe viitor comiterea unor fapte similare, în temeiul art.91 pen. dispune luarea față de inculpat a acestei măsuri.
De la data săvârșirii faptei s-au scurs mai mult de 6 ani și în această perioada de timp nu se cunoaște ca inculpatul să mai fi comis vreo faptă similară, cum nici anterior nu se cunoaște să fi comis asemenea fapte, argumente ce vin alături de cele menționate mai sus in favoarea inculpatului, în sensul că fapta acestuia poate fi considerată că nu întrunește gradul de pericol social al unei infractiuni.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care a solicitat casarea deciziei penale atacate, cu menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja arătat că decizia atacată este netemeinică întrucât gradul de pericol social al unei infracțiuni este determinat prin raportare la momentul comiterii faptei, acesta fiind independent de trecerea timpului sau de intervenția grațierii.
Pe de altă parte, inculpatul a avut și are o atitudine nesinceră, încercând să deplaseze vinovăția sa pe seama altor persoane, prezentând martora oculară la reaudieri pentru a-și modifica depoziția în sensul susținerii variantei sale, și având un comportament total inadecvat unui cetățean în situațiile date.
În acest context, susține recurentul, ce relevanță mai are activitatea profesională și publicistică a inculpatului față de conducerea autoturismului după consumarea de băuturi alcoolice, urmată de comportamentul primitiv, exprimat prin insulte, amenințări și uzul la poziția sa socială, coroborate cu fuga de răspundere, fiind vădită împrejurarea că inculpatul se apreciază pe sine ca fiind o persoană deasupra legii.
Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de apel a reținut în mod corect că în cauză nu se poate pune în discuție dezincriminarea faptei, indiferent de performanțele aparatului de testare a alcoolemiei folosit de poliție la data comiterii infracțiunii, respectiv fiola alcoolscop cu care a fost testat inculpatul și care s-a înverzit în proporție de circa 60%.
Indiferent de metoda de testare, în momentul opririi în trafic a conducătorului auto, când sunt indicii că acesta conduce autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, la solicitarea organelor de poliție conducătorul auto are obligația să se prezinte la laborator în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, iar refuzul de a se supune unei asemenea probe constituie infracțiunea prev.de Decretul nr.328/1966 și OUG nr.195/2002, acest din urmă act normativ se aplică și în prezent.
Cu certitudine, când inculpatul a fost oprit în trafic și s-a constatat că acesta se află sub influența băuturilor alcoolice, iar prin refuzul său de a se prezenta la IML C, în vederea recoltării probelor biologice, a comis infracțiunea prev.de art.37 al.3 din Decretul nr.328/1966 cu aplic.art.13 pen.
Nici încercarea inculpatului de a face dovada că o altă persoană, respectiv fratele său a condus autoturismul, afirmație făcută și în declarația dată de acesta în recurs, nu îi este favorabilă, însă cum de la data săvârșirii faptei (12.10.2001), au trecut mai mult de 6 ani, iar scopul pedepsei fiind acela de tragere la răspundere penală celor vinovați de comiterea unei infracțiuni, cât mai aproape de momentul săvârșirii acesteia, cu atât mai mult cu cât prezenta cauză nu are o complexitate deosebită prin natura sa, iar faptul că procedura s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp nu-i poate fi imputată inculpatului, întrucât acesta avea dreptul să se apere prin orice mijloace prevăzute de lege și că de durata îndelungată pe care s-a desfășurat procesul doar organele statului pot fi vinovate, care nu au acționat pentru finalizarea acestuia într-un termen rezonabil, apreciem că tribunalul în mod corect ținând seama și de persoana inculpatului, l-a achitat pe acesta în baza art.11 pct.2 lit.a și 10 lit.b/1 pr.pen. rap.la art.18/1 pen. pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aplicându-i o amendă administrativă în cuantum de 700 lei.
Având în vedere că inculpatul este profesor universitar, cu o activitate publicistică și literară deosebită pentru care a fost premiat de mai multe ori, că acesta nu are antecedente penale și că de la data comiterii faptei inculpatul nu a mai comis alte infracțiuni, dând dovadă și pe această cale că s-a îndreptat, aplicarea unei pedepse penale pentru fapta reținută în sarcina inculpatului după perioadă îndelungată de timp de la comiterea acesteia, nu și-ar atinge scopul și că trecerea timpului a fost în măsură să-l facă pe inculpat să conștientizeze fapta comisă și să ducă la reeducarea acestuia, sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr.374 din 19.11.2007 a Tribunalului Cluj, urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 374/A din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare rămân la stat.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
12.02.08/3 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Săndel Macavei
