Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI Z I NR. 768
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 29.03.1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 6351/2009, depusă la dosar, fila 16.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, după care, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița întrucât o consideră netemeinică și nelegală, apreciind că nu se mai impunea menținerea acestei măsuri deoarece inculpatul este arestat preventiv de circa 1 an și 4 luni, a recunoscut fapta săvârșită, a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, are un copil minor în întreținere și o familie cu probleme.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în cauză subzistă în continuarea temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, susținând că este singurul întreținător al familiei sale aflată în stare de nevoie și deși este arestat de circa 1 an și 4 luni în cauză martorii nu au fost încă audiați.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 20.10.2009 a Tribunalului Dâmbovița în baza dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive inculpatului, fiul lui și, născut la 29.03.1978 în Târgoviște, județul D, domiciliat în municipiul Târgoviște,-, județul D, fără forme legale în P,-, județul D, deținut în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 14 emis la data de 20.07.2008 de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-.
Pentru a pronunța încheierea respectivă Tribunalul Dâmbovițaa reținut că temeiurile care au fost avute în vedere de către instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat la data de 20.07.2008, prevăzute de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, impun în continuare privarea sa de libertate, fiind trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și 2/1 lit. a Cod penal, prevăzută cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura faptei comise, modului de operare, precum și antecedentele sale penale, inculpatul săvârșind noua faptă în starea de recidivă potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Având în vedere considerentele ce preced, dispoziția luată de către tribunal de menținere a arestării preventive a apelantului inculpat, măsură legală și temeinică respectă dispozițiile art. 5 paragraf 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind încălcat dreptul acestuia la libertate și nici prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 66 Cod procedură penală și Constituția României, inculpatul beneficiind de această prezumție până la luarea unei hotărâri definitive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice și învederând că a executat până în prezent o durată mare de arest preventiv, a recunoscut și conștientizat fapta săvârșită motiv pentru care apreciază că se poate judeca și în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarulu, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei fapte grave, aceea prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și 2/1 lit. a Cod penal pentru care, de altfel, s-a și dispus condamnarea sa în primă instanță la o pedeapsă de 4 ani închisoare, că acesta este cunoscut cu antecedente penale constând în patru condamnări anterioare pentru fapte de furt calificat, săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie și că, prin urmare, reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică care raportat de situația sa, impune fără vreun dubiu menținerea sa în stare de arest preventiv în pofida perioadei mai lungi a detenției cu acest titlu care s-a scurs până în prezent.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 385/15 alin. 1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 29.03.1978, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 1370,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
4 ex/02.11.2009
red. /tefnored. ET
nr- Judecătoria Pucioasa
nr. 1370,- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
