Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 767/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 767
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și făptuitorul, domiciliat în B,-,. C,. 31 și cu reședințele în-, Calea, nr. 3, Bloc 3,. B,. 76,-,. B,. 19,-,. B. 4,--8, județul B N, împotriva sentinței penale nr. 138 din 10.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care în baza disp. art. 32 Cod procedură penală, raportat la disp. art. 34 litera Cod procedură penală și art. 35 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus conexarea dosarului penal nr- la dosarul penal nr-, ambele aflate pe rolul Tribunalului Prahova, reunirea cauzelor fiind necesară pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție.
In baza disp. art.2781 alin. 8 litera b Cod procedură penală a fost admisă plângerea formulată de petentul domiciliat în localitatea M-, județul M împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA cu nr. 351/P/2005 din 07.03.2008 și respectiv nr. 339/II/2/2008 din 24.04.2008 emisă de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.
Au fost desființate Ordonanțele Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul, fiul lui și, născut la data de 04.08.1975 în comuna jud. G, domiciliat în localitatea T,- D, - 5, apartament 4, jud. G, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de disp. art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal și începerea urmăririi penale pentru același învinuit sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, furt calificat, fals în declarații și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prevăzute și pedepsite de disp. art. 9 litera a din Legea 241/2005, art. 208-209 litera a Cod penal, art. 292 Cod penal și art. 323 Cod penal, urmând ca mențiunile privind faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă să se indice pe larg in considerentele prezentei hotărâri conform deciziei nr. 26/2008 a, obligatorie pentru instanțele de judecată.
A fost respinsă cererea de obligare la cheltuieli judiciare a petentului către intimatul, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent asistat de avocat ales din OG cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/2009, fila 130 dosar lipsind recurentul făptuitor pentru care a răspuns avocat în substituire avocat din cadrul Baroului din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila 131 dosar și intimații făptuitori, -,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, avocat, având cuvântul pentru recurentul făptuitor, avocat OG, având cuvântul pentru intimatul petent, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin sentința penală nr. 138 din 10.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVAs -a dispus în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală admiterea plângerii formulate de petentul împotriva ordonanțelor nr. 351/P/2005 și respectiv 339/II/2/2008 emise de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.
Se susțin motivele de recurs depuse în scris la dosar, apreciindu-se că sentința penală nr. 138 din 10.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA este nelegală, întrucât motivarea pe care instanța a oferit-o în hotărâre în argumentarea soluției de admitere a plângerii, potrivit căreia că organele de urmărire penală nu au efectuat actele de urmărire penală dispuse prin decizia penală nr. 142 din 09.02.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI este total eronată.
Astfel, consideră că în respectarea întocmai a dispozițiilor date de instanța de control judiciar, organele de cercetare penală au efectuat în cauză demersuri pentru depistarea învinuitului, dar cu toate eforturile acesta nu a putut fi găsit.
De asemenea, organele de urmărire penală au dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile având obiectivele fixate prin aceeași decizie amintită.
În ceea ce privește motivarea hotărârii de admitere a plângerii potrivit căreia nu s-au administrat după redeschiderea urmăririi penale și a altor probe decât cele existente în dosar și care să dovedească existența celorlalte infracțiuni pentru care s-a formulat plângerea, motivare este eronată întrucât atâta timp cât infracțiunile se află în conexitate etiologică, este logic ca din moment ce lipsește infracțiunea scop de înșelăciune, în sensul în care nu se întrunesc elementele constitutive ale acesteia, să lipsească și celelalte infracțiuni ce ar fi reprezentat mijlocul pentru atingerea rezultatului.
Solicită se constate că în dorința de a oferi o motivare cât mai credibilă hotărârii de admitere a plângerii și pentru a justifica pasivitatea organelor de cercetare penală, instanța a invocat faptul că soluția de disjungere dispusă de procuror față de ceilalți făptuitori ar fi nelegală, întrucât ar încălca măsurile dispuse de procurorul general în regulatorul de competență.
Consideră că motivarea nu poate fi primită întrucât potrivit art. 278 Cod procedură penală instanța nu avea competența de a cenzura o soluție a procurorului și că soluția nu este pertinentă deoarece competența Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVAa fost atrasă de sediul SC SRL P al cărui administrator este învinuitul.
În concluzie, față de motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 138 din 10.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și pe fond respingerea plângerii formulată de petentul împotriva ordonanțelor nr. 351/P/2005 și 339/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și menținerea acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul făptuitor, cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale și pe fond respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată.
Avocat OG, având cuvântul pentru intimatul petent, apreciază hotărârea pronunțară de TRIBUNALUL PRAHOVA ca fiind temeinică și legală, întrucât decizia penală nr. 142 din 09.02.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost ignorat cu rea-credință, deși prin aceasta se stabilea audierea învinuitului, confruntări între învinuit și partea vătămată, confruntări între partea vătămată și, -, expertiză contabilă.
Consideră că petentului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, drepturi fundamentale, chiar de către cei care ar trebui să vegheze la respectarea lor și că nu au fost efectuate cercetări.
Mai arată că împotriva făptuitorului s-a formulat plângere penală cu termen de judecată la data de 18.11.2009.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul petent, având cuvântul, arată că a fost înșelat de către făptuitorul, apreciază că expertiza contabilă ar fi trebuit avută în vedere și solicită pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale prin care să-și poată recupera banii.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 138 din 10.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care în baza disp. art. 32 Cod procedură penală, raportat la disp. art. 34 litera Cod procedură penală și art. 35 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus conexarea dosarului penal nr- la dosarul penal nr-, ambele aflate pe rolul Tribunalului Prahova, reunirea cauzelor fiind necesară pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție.
In baza disp. art.2781 alin. 8 litera b Cod procedură penală a fost admisă plângerea formulată de petentul împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA cu nr. 351/P/2005 din 07.03.2008 și respectiv nr. 339/II/2/2008 din 24.04.2008 emisă de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.
Au fost desființate Ordonanțele Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de disp. art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal și începerea urmăririi penale pentru același învinuit sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, furt calificat, fals în declarații și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prevăzute și pedepsite de disp. art. 9 litera a din Legea 241/2005, art. 208-209 litera a Cod penal, art. 292 Cod penal și art. 323 Cod penal, urmând ca mențiunile privind faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă să se indice pe larg în considerentele prezentei hotărâri conform deciziei nr. 26/2008 a, obligatorie pentru instanțele de judecată.
A fost respinsă cererea de obligare la cheltuieli judiciare a petentului către intimatul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că plângerea formulată la această instanța la data de 20.05.2008 și înregistrata sub nr- al Tribunalului Prahova, petentul administrator la SC SRL, a formulat plângere împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA nr. 351/P/2005 din 07.03.2008 și respectiv 339/II/2/24.04.2008 emisă de Prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, criticând ambele ordonanțe în sensul că în cauză în mod greșit s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de disp. art. 215 al.1,2,3 si 5, reținându-se că în cauză lipsește atât latura obiectivă cât și subiectivă acestei infracțiuni cât și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de același făptuitor pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, furt calificat, fals în declarații și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
În motivarea plângerii formulată în condițiile art. 278 /1 al.1. C.P.P. petentul a precizat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile date de Curtea de Apel P prin decizia penală nr. 142/09.02.2007, prin care a fost deja admisă plângerea acestuia împotriva ordonanței Parchetului nr. 351/P/2005 și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea reluării urmăririi față de învinuitul, în sensul că deși prin aceasta hotărâre s-a stabilit și ce anume fapte trebuiau elucidate și prin ce anume mijloace de probă, aceasta hotărâre nu a fost respectată în sensul că nu s-a procedat la audierea învinuitului, la efectuarea unor confruntări între învinuit și partea vătămată și nici la confruntarea între partea vătămată și celelalte persoane implicate și anume, și -.
Petentul a mai precizat că deși la dosarul cauzei există date că învinuitul este dat în urmărire generală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune fiind condamnat de Tribunalul Galați cât și de Judecătoria Tecuci, situație cunoscută de organele de urmărire penală, nu s-au depus toate diligentele necesare pentru găsirea acestuia și efectuarea confruntărilor așa cum a dispus instanța de judecată.
Ulterior pe rolul instanței de judecată s-a înregistrat o altă plângere formulată de petent dar cu același obiect, prin care se contestă aceleași ordonanțe ale parchetului sub - din data de 08.08.2008, iar în condițiile prevăzute de art. 32 si 35 din C.P.P. instanța a dispus conexarea celor doua cauze, respectiv conexarea dosarului penal nr- la dosarul penal nr- întrucât între acestea există o strânsă legătură, petentul referindu-se la aceleași ordonanțe ale organelor de urmărire penala și vizând aceleași părți.
Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului de urmărire penala nr. 351/P/2005, precum și a celorlalte dosare în strânsă legătură cu acesta, inclusiv dosarul nr. 339/II/2/2008 în care s-a pronunțat ordonanța cu același nr. din 24.04.2008, prin care s-a respins plângerea formulată de către petent împotriva soluției data în dosarul nr. 351/P/2005.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor care reglementează instituția plângerii împotriva actelor procurorului, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit legii, instanța apreciază că plângerea petentului este întemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA nr. 351/P/2005 din 7.03.2008 s-a dispus în temeiul disp. art. 249 art.C.P.P. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. d scoaterea C.P.P. de sub urmărire penala a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2,3,5, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în temeiul disp. art. 228 al.6. rap.la art. 10 lit. neînceperea urmăririi penale fața de acesta pentru infracțiunile de evaziune fiscală, furt calificat, fals în declarații și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005, art. 208 al.1. -209 al.1. lit. a, art. 292,art. 323 întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, iar în temeiul disp. art. 42 si C.P.P. art. 435 rap.C.P.P. la art. 30 al.1 lit. a,c C.P.P. declinarea competentei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița pentru efectuarea de cercetări față de făptuitorii și - pentru infracțiunile de evaziune fiscala, furt calificat, fals în declarații și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005, art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. art. 292 p si art. 323
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere conform art. 278 care a fost expediată prin poștă la data de 28.03.2008 și înregistrata la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA la data de 3.04.2008.
Prin Ordonanța nr. 339/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVAs -a dispus respingerea plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA nr. 351/P/2005 din 7.03.2008, ca neîntemeiată.
În motivarea soluției de respingere a plângerii formulata de petent, s-a arătat în esență următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA nr. 351/P/2005 din 09.05.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,2,3,5 și neînceperea urmăririi penale fața de făptuitorii, - si pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,2,3,5
Prin decizia penala nr. 142/09.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțata în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.425/16.09.2006 a Tribunalului Prahova, s-a casat hotărârea primei instanțe și pe fond s-a admis plângerea formulata împotriva ordonanței nr. 351/P/2005 din 09.05.2006 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, s-a desființat ordonanța atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2,3,5 Prin aceiași hotărâre instanța de control judiciar a dispus să se facă demersuri pentru audierea învinuitului, să se efectueze confruntări între învinuit și partea vătămată, precum și între învinuit și celelalte persoane implicate, să se efectueze o expertiză contabilă care să verifice circuitul compensărilor, stabilind societatea prejudiciată și paguba creată.
După soluționarea dosarului nr. 351/P/2005 de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA prin ordonanța cu același număr din 09.05.2006, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N cu o noua plângere penală, prin care solicita efectuarea de cercetări față de numiții și - pentru infracțiunile de evaziune fiscală, înșelăciune, fals în declarații și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Prin rezoluția nr. 331/P/2006 din 19.12.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Ns -a dispus declinarea competentei de soluționare in favoarea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.
Prin ordonanța nr. 7/P/2007 din 09.01.2007 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVAs -a dispus declinarea competentei de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N și sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin ordonanța nr- din 20.07.2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă ICCJ s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, astfel încât prin rezoluția nr. 351/P/2005 din data de 24.04.2007 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVAs -a dispus conexarea dosarului nr.7/P/2007 la dosarul nr. 351/P/2005.
În cauză s-au făcut demersuri pentru găsirea învinuitului, dar acesta nu a putut fi depistat pentru a fi confruntat cu părțile din cauză.
A fost respectată dispoziția dată de instanța de judecată în sensul că s-a efectuat o expertiză contabilă, iar din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul au rezultat următoarele:
Societatea comerciala SRL B administrată de făptuitorul, a primit de la SC SRL Râmnicul V suma de 6.298.008.574 ROL, prin virament bancar, sumă ce ar fi trebuit achitată mai departe către SC SRL P, iar de la aceasta suma respectivă ar fi ajuns la SC SRL M, administrată de partea vătămată. În raportul de expertiză se mai arată că, urmare a verificării compensărilor, s-a stabilit că societatea prejudiciată în urma întreruperii circuitului compensator nr. 19340/16.06.2004 și 20179/18.06.2004 este SC SRL M, prejudiciul creat acesteia fiind de 6.298.008.574 ROL.
S-a apreciat că învinuitul a fost în imposibilitatea de a plăti suma de bani către partea vătămată datorată acesteia, întrucât la rândul sau nu a primit banii de la făptuitorul, situație care a condus organele de urmărire penală la concluzia că în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și că din probele existente la dosar, nu există indicii privind existenta unei înțelegeri frauduloase între învinuitul și făptuitorii și -, în scopul înșelării părții vătămate.
Pe baza acelorași probatorii, respectiv numai declarațiile învinuitului și ale făptuitorilor, s-a reținut că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, furt, fals în declarații și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul sub aspectul infracțiunilor arătate, apreciindu-se că lipsește elementul material al acestora.
Prin aceiași ordonanța, respectiv 351/P/2005 din 07.03.2008, confirmată prin ordonanța nr. 339/II/2/2008 din 24.04.2008, s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de numitul, pentru a se efectua cercetări față de și - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, furt calificat, fals in declarații și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, instituție căruia cu adresa din 11.03.2008 i s-a și trimis un exemplar al ordonanței 331/P/2005, urmare a declinării de competenta cu privire la infracțiunile arătate.
In motivarea acestei soluții de declinare s-a precizat că în cauză se impune efectuarea de verificări de către organele fiscale de la sediul societății administrate de făptuitorul, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de evaziune fiscală, motiv pentru care plângerea formulată de petent pentru infracțiunile arătate împotriva numitului și -, trebuia declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, întrucât la momentul soluționării plângerii nu mai exista motivul care a atras competenta de soluționare a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, în sensul că domiciliul învinuitului s-a aflat în raza de competenta a acestei unități de parchet, iar locul unde locuiesc făptuitorii este municipiul B, unde își are sediul și partea vătămată, respectiv societatea administrată de petentul.
De asemenea s-a apreciat că în cauză nu s-a putut stabili existența unei înțelegeri frauduloase între părți pentru inducerea în eroare a petentului și comiterea infracțiunii de înșelăciune.
S-a mai precizat de asemenea că în privința făptuitorilor și - prin ordonanța Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA nr. 351/P/2005 din 09.05.2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1.2,3,5 p întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, soluție ce nu a fost infirmată, iar prin decizia nr. 142/09.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI nu se face nici o referire cu privire la soluția dispusă de procuror față de aceștia.
În cauză soluțiile pronunțate de organele de urmărire penală sunt criticabile sub mai multe aspecte.
Astfel, s-a constatat în primul rând că ordonanța emisă de Prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA cu nr. 339/II/2/2008 din data de 24.04.2008 a fost emisă de către un organ necompetent, fiind lovită de nulitate, această situație rezultând atât din interpretarea dispozițiilor art. 278 C.P.P. care precizează că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolva de către prim-procurorul parchetului respectiv.
Din interpretarea acestui text de lege a reieșit că nu se prevede posibilitatea ca prim-procurorul parchetului să fie substituit în aceste atribuții de un adjunct, ori un înlocuitor al acestuia, nefiind acceptată în aceasta materie delegarea de atribuții.
Pe cale de consecință, soluționarea de către o altă persoana decât cea nominalizata în art. 278 a C.P.P. plângerii împotriva actelor procurorului echivalează cu nelegala soluționare a acesteia atrăgând nulitatea actului respectiv, în practica judiciara (decizia 1270/27.02.2006 a ICCJ) arătându-se că plângerea ar putea fi soluționata de procurorul adjunct numai în situația absentei sau în cazul imposibilității exercitării funcției de către procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat soluția de netrimitere în judecată, situație care în cauza pe de o parte nu a fost dovedită, iar pe de alta parte, la aceasta nu s-a făcut referire în ordonanța prin care a fost soluționată plângerea petentului și nici acesta din urma nu a invocat acest aspect.
Deși așa cum s-a arătat în mod constant în practica judiciară (decizia 3463/30.05.2006 a ICCJ), în măsura în care procurorul dispune prin aceea ordonanță atât neînceperea urmăririi penale cât și disjungerea cauzei față de alte persoane, obiectul plângerii nu îl poate constitui decât soluția de neîncepere a urmăririi penale și nu și aceea de disjungere, în cauza s-a constatat că deși cu privire la plângerea formulată de petentul vizând pe făptuitorii și -, Procurorul General al României a dispus în urma soluționări unui regulator de competentă prin ordonanța nr- conexarea tuturor acestor cauze vizându-i pe făptuitori și soluționarea cauzei sub toate aspectele în privința tuturor plângerilor formulate de către petentul, de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, iar prin Ordonanța Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA nr. 351/P/2005 din 24.04.2007 s-a dispus conexarea dosarului cu nr. 7/P/2007 la dosarul nr. 351/P/2005, iar dosarul 7/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița viza tocmai plângerea petentului prin care solicita efectuarea de cercetări față de învinuitul și făptuitorii și - ( fila 114 dosar 351/P/2005 unde se arată expres conexarea dosarelor), în final deși organul de urmărire penala era obligat să se pronunțe și să facă cercetări și cu privire la infracțiunile prevăzute in dosarul 5/P/2007, conexat așa cum s-a arătat, prin ordonanța nr. 351/P/2005 din 07.03.2008 a declinat competenta de soluționare tocmai cu privire la aceste infracțiuni, pe considerentul că la data soluționării plângerii învinuitul și-a schimbat domiciliul, iar verificările de către organele fiscale s-ar putea face mai ușor pentru infracțiunea de evaziune fiscala de către organele teritoriale din localitatea B
Deși este adevărat că soluția de declinare a competentei nu poate fi cenzurată pe calea controlului judiciar, situație rezultată din interpretarea disp. art. 278/1 și C.P.P. confirmată și de practica judiciară arătată, instanța a reliefat aceste aspecte numai pentru a pune în evidentă lipsă de rol activ a organelor de urmărire penala în soluționarea cu celeritate a plângerii formulate în cauză.
Deși așa cum s-a arătat mai sus, prin decizia 142/09.02.2007 a Curții de Apel Paf ost admisă plângerea petentului împotriva ordonanței 351/P/2005 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și s-a dispus trimiterea cauzei la aceiași unitate de parchet pentru redeschiderea urmăririi penale față de în ce privește infracțiunea de înșelăciune și s-a dispus a se efectua demersuri pentru audierea învinuitului, confruntarea dintre acesta și partea vătămată precum și confruntarea dintre învinuit și celelalte persoane implicate și efectuarea unei expertize contabile care să verifice circuitul compensărilor, stabilind societatea prejudiciată și paguba creată, organul de urmărire penală procedând la redeschiderea urmăririi penale nu a efectuat în cauză decât una dintre măsurile dispuse de instanța de judecata și anume efectuarea expertizei contabile.
Cu toate că prin raportul de expertiza contabilă efectuat în cauză s-a stabilit că în urma verificării compensărilor societatea prejudiciată cu o sumă foarte mare de peste 6 miliarde, s-a tras concluzia numai din declarațiile părților, că învinuitul a fost în imposibilitatea de a plăti suma respectivă către partea vătămată, deoarece la rândul sau nu a primit-o de la făptuitorul.
Deși în cauză s-a stabilit cu certitudine existenta unui prejudiciu în dauna societății comerciale administrate de petentul, sub aspectul laturii subiective, organul de urmărire penală încălcând principiul rolului activ stabilit prin disp. art. 202 nu C.P.P. a depus toate demersurile pentru efectuarea și a celorlalte măsuri dispuse de instanța de judecată și anume depistarea și aducerea în fața organului judiciar a învinuitului, atât în vederea audierii acestuia cât și mai ales tocmai pentru a se dovedi existența sau nu a concernului fraudulos, respectiv dacă între părțile implicate a existat o înțelegere prealabilă făcuta în scopul prejudicierii societății administrate de partea vătămată, aceasta situație putând fi verificată în concret numai prin realizarea unor confruntări dintre învinuit și partea vătămata pe de o parte, cât și mai ales din confruntarea necesară între partea vătămata -învinuit și respectiv, învinuit și toate celelalte persoane implicate și anume, și -.
Aceasta soluție s-a impus cu atât mai mult cu cât există date și indicii în cauză precum că învinuitul este dat în urmărire generala pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, respectiv pentru executarea unor pedepse aplicate pentru astfel de fapte penale atât de Tribunalul Galați cât și de Judecătoria Tecuci.
Deși după redeschiderea urmăririi penale nu s-au administrat alte probatorii decât cele deja existente la dosar, făcându-se doar interpretarea faptului că nu a înșelat-o pe partea vătămată întrucât nu a primit banii de la, nu a comis nici celelalte infracțiuni pentru care s-a făcut plângere împotriva sa, ori în ceea ce privește aceste fapte penale trebuia efectuat un minim de probatoriu pentru a se putea ajunge la o concluzie corectă, cu atât mai mult cu cât în cauza plângerea se referea atât la săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală care presupune obligatoriu controlul ce urmează a se efectua de organele financiare competente cât și infracțiuni de fals în declarații ceea ce presupunea în mod obligatoriu luarea unor scripte de comparație dintre părți, iar în ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii infracțiunilor, dovedirea inexistenței acesteia nu poate rezulta din interpretarea concluziilor din raportul de expertiză contabilă fără a se vedea care au fost raporturile reale dintre părți, ori tocmai prin efectuarea unor confruntări între acestea s-ar putea afla adevărul atât în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune cât și existența a celorlalte infracțiuni cu privire la care petentul a formulat plângere, și în privința cărora așa cum s-a arătat, nu au fost efectuate acte de cercetare penală, impunându-se începerea urmăririi penale și cu privire la aceste infracțiuni.
In raport de cele precizate, tribunalul conexând cele doua cauze potrivit art. 32 si 34 lit. d pentru C.P.P. argumentele arătate mai sus în baza disp. art. 278/1 al.8 lit., a admis plângerea petentului formulată de acesta împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA cu nr.351/P/2005 din 07.03.2008 și respectiv nr.339/II/2/2008 din 24.04.2008 emisă de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.
Au fost desființate Ordonanțele Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA precizate mai sus și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de disp. art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod Penal și începerea urmăririi penale pentru același învinuit sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, furt calificat, fals în declarații și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prevăzute și pedepsite de disp. art. 9 litera a din Legea 241/2005, art.208-209 litera a Cod penal, art.292 Cod Penal și art. 323 Cod Penal, urmând ca la stabilirea faptelor și împrejurările ce urmează a fi constatate să se aibă în vedere toate argumentele și mijloacele de probă indicate pe larg mai sus.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și făptuitorul.
În motivarea recursului procurorul arată că în mod greșit s-a apreciat de către tribunalul că organul de urmărire penală nu s-au conformat deciziei penale nr. 142/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, întrucât s-au făcut demersuri pentru depistarea învinuitului dar nu a fost posibilă găsirea lui, și s-a efectuat expertiza contabilă recomandată de Din această expertiză rezultă că societatea prejudiciată este SC SRL M administrată de petentul, dar și că învinuitul nu a putut efectua plata din cauză că nu a primit suma de bani de la făptuitorul.
De asemenea, cum rezultă o eventuală înțelegere între învinuitul și făptuitorul și făptuitorul - în scopul înșelării petentului.
Se mai arată în motivarea recursului că tribunalul a apreciat eronat pasivitatea organelor de urmărire penală s-a apreciat că și soluția de disjungere dispusă de procuror ar fi greșită întrucât există la dosar un regulator de competență de care petentă al procurorului general.
În fine, se afirmă că soluția tribunalului nu este justificată deoarece dacă instanța ar fi fost ferm convinsă de întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune ar fi reținut cauza spre judecată.
În motivarea recursului făptuitorul, prin apărător, arată că prin decizia penală nr. 142/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost admisă plângerea doar în ceea ce îl privește pe învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și nu și cu privire la el.
Mai arată recurentul făptuitor că în mod corect s-a reținut de către procuror inexistența unei înțelegeri frauduloase între el, învinuitul și - în scopul înșelării petentului.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu conform art. 385/6 alin. 3 Curtea va aprecia că recursurile sunt nefondate.
În esență motivul pentru care tribunalul a apreciat că se impune admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror este acela că organul de urmărire penală nu s-a conformat deciziei nr. 142 din 09.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, prin această decizie dată în recurs a fost admisă plângerea petentului împotriva Ordonanței nr. 351/P/2005 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunea de înșelăciune. În cuprinsul deciziei s-a dispus ca organul de urmărire penală să procedeze la audierea învinuitului, confruntarea acestuia cu petentul, precum și cu ceilalți făptuitori și efectuarea unei expertize contabile.
După trimiterea cauzei la procuror s-a efectuat doar expertiza contabilă prin care s-a stabilit că societatea prejudiciată cu suma de șase miliarde lei este cea administrată de petentul.
Aprecierea primei instanțe că organul de urmărire penală era obligat și trebuia să se conformeze deciziei curții este justificată, întrucât în speță este obligatorie audierea învinuitului, care nu a putut fi depistat și audiat, existând date că este dat în urmărire generală pentru săvârșirea unor infracțiunii de înșelăciune. Deci, dacă organul de urmărire penală nu l-a putut găsi și audia pe învinuitul, deși acestea dispun de alte mijloace de depistare decât instanța de judecată, nu se poate reține afirmația procurorului că acest lucru se putea efectua în cursul cercetării judecătorești prin reținerea cauzei spre judecare (art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală).
Mai mult decât atât, așa cum a reținut și tribunalul, nu se poate, de regulă, trage concluzia certă cu privire la latura subiectivă a infracțiunii dacă principalul suspect de comiterea acestuia nu a fost audiat niciodată.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că celelalte motive invocate în recurs de către recurenți nu se mai impun a fi analizate, neconformitatea organelor de urmărire penală față de decizia de admitere a plângerii și trimiterea cauzei la procuror primează altor aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, motiv pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și făptuitorul, domiciliat în B,-,. C,. 31 și cu reședințele în-, Calea, nr. 3, Bloc 3,. B,. 76,-,. B,. 19,-,. B. 4,--8, județul B N, împotriva sentinței penale nr. 138 din 10.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA.
Obligă recurentul făptuitor 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
2 ex/17.11.2009.
Red.
Tehnored.
nr- TRIBUNALUL PRAHOVA
-
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
