Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 783/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 783
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Ene Ecaterina Nimineț Ștefan
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpații, G și împotriva încheierii din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest asistați de avocați aleși și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurenții inculpați prin apărători și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, cu privire la legalitatea încheierii, a pus concluzii separat pe fiecare inculpat în parte. Pentru a pus concluzii de respingere a cererii privind menținerea măsurii arestării și pentru ceilalți doi a lăsat soluția la aprecierea instanței. Instanța trebuia să motiveze separat și nu să facă aprecieri generale. Atât timp cât se reține că toate motivele subzistă instanța a motivat doar" pentru litera f" nu și pe celelalte temeiuri. În cauză nu sunt probe că inculpații s-ar sustrage de la judecarea cauzei. Inculpatul este nevinovat și nu are nici o participare la săvârșirea faptei. Motivarea instanței pe "litera f" că ar prezenta pericol social este corectă doar pe J dar instanța trebuia să aprecieze dacă probele mai subzistă. În cauză sunt motive că s-au schimbat temeiurile care au dus la menținerea stării de arest. Instanța de fond nu a apreciat cu privire la probele din dosar și respectiv asupra declarațiilor date de părțile vătămate. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii privind menținerea arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați a invocat motivul de nulitate prevăzut de art.356 lit.c Cpp, instanța trebuia să analizeze toate probele și motivele prevăzute de art.148 lit.a,c, Instanța a făcut referire doar la "litera f". Așa cum s-a susținut, condițiile trebuie îndeplinite cumulativ ori instanța nu a motivat care este pericolul pe care l-ar reprezenta inculpații. În ce privește "litera c" nu sunt probe privind acest aspect. Având în vedere că părțile vătămate au fost audiate și au declarat că singure au plecat în Spania pentru a se prostitua și nu au fost forțate, instanța trebuia să țină cont de acestea. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii privind menținerea stării de arest.
Procurorul având cuvântul, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cpp a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică. Măsura se apreciază individual și consideră că, criteriile ce sunt avute în vedere sunt aceleași și pot fi prezentate în comun. Unele părți vătămate au revenit asupra declarațiilor date.
Recurentul inculpat având HG ultimul cuvânt a susținut că are o de 10 luni, a fost arestat abuziv, solicită analizarea cu atenție a dosarului și să se constate că nu este vinovat. A făcut mici intermedieri și nimic altceva. De asemenea, se poate verifica și constata că în perioada avută în vedere, nu a părăsit țara.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt a susținut că cererea de punere în libertate este întemeiată, nu mai sunt probe împotriva lor care să-i priveze de libertate. Cu privire la pașapoartele fetelor a cerut să se constate că acestea au fost găsite în casa în care locuiau și nicidecum nu au fost luate de el. La data reținerii se afla în țară. În comisia rogatorie efectuată se constată că între declarațiile date în țară de părțile vătămate și cele date în Spania sunt contradicții. Are 38 de ani, nu prezintă pericol social și solicită a fi pus în libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat punerea sa în libertate cu precizarea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din 9.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus între altele:
In baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, G și.
S-a dispune comunicarea măsurii la locul de deținere și citarea inculpaților pentru termenul de judecată din data de 13.01.2009, ora 9,00 3.
Hotărârea a fost dată cu drept de recurs în 24 ore de la pronunțare.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
Verificând, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod pr.penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților HG, G și s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Cei trei inculpați sunt trimiși în judecată și sunt cercetați pentru mai multe infracțiuni de trafic de persoane,care este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.
De asemenea, inculpații sunt trimiși în judecată și pentru infracțiunea prev de art 7 alin 1 din legea nr 39/ 2003 și în aceste condiții reacția opiniei publice, în eventualitatea punerii în libertate, ar fi mai puternică în cazul existenței unui grup care desfășoare activități de racolare și de exploatare sexuală.
Instanța a considerat că, pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
La menținerea stării de arest s-a avut în vedere faptul că,prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În consecință, instanța a considerat că lăsarea inculpaților în libertate în această fază a procesului penal ar genera o stare de insecuritate socială,cu atât mai mult cu cât nu au fost administrate toate probele în cauză, lăsarea în libertate prezentând un pericol real pentru ordinea publică;
Temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.a, c, e și Cod pr.penală, nu au dispărut, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, ținând cont că în cauză nu au fost audiate toate părțile civile și nici martorii din lucrări, existând posibilitatea influențării acestora de către inculpați, instanța constată că măsura arestării preventive a fost legal dispusă și se impune menținerea în continuare a acesteia;
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, G și invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Apărătorii aleși ai recurenților inculpați consideră că în mod greșit Tribunalul Bacăua constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au dispărut, impunându-se menținerea detenției provizorii. În susținerea acestei opinii, inculpații arată faptul că unele părți vătămate au fost audiate în faza judecății, neexistând astfel posibilitatea ca inculpații să împiedice aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau prin exercitarea unor presiuni asupra acestora. Sub un alt aspect, recurenții inculpați consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, daca ar fi judecați în stare de libertate, nemaifiind incident în speță nici cazul de arestare prev. de art.148 lit Cpp art.
În considerarea motivelor de recurs expuse mai sus, ambii recurenți inculpați solicită revocarea detenției provizorii, și punerea de îndată în libertate a acestora.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs a constatat prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148.proc.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea consideră că arestarea preventivă a inculpaților, G și de la 4 mai 2008, este pe deplin justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Criticile recurenților inculpați prin apărătorii săi, referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale de menținere a arestării preventive sunt nefondate.
Suspiciunea că inculpații aflați în stare de arest au săvârșit infracțiunile imputate prin rechizitoriul DIICOT justifică pe deplin, privarea de libertate, constituind totodată un argument relevant ce pledează pentru menținerea a acestei măsuri.
Pe de altă parte necesitatea desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești, în condițiile în care inculpații au adoptat o atitudine de negare a săvârșirii faptelor imputate, și administrarea probelor în cauza pendinte este în curs de desfășurare, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a părților vătămate și a martorilor care pot fi realizate exclusiv prin intermediul detenției provizorii.
Un alt temei al arestării preventive reținut față de toți inculpații a fost cel prev. de art.148 lit.f proc.pen. respectiv, sancționarea faptelor presupus a fi comise, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea publică, (trafic de persoane comise în grup organizat constând în recrutarea a 20 persoane de sex feminin prin înșelăciune), situație din care se poată trage concluzia existenței unui astfel de pericol.
În aceste condiții, Tribunalul Bacău, în mod corect a constatat că se justifică menținerea detenției preventive a inculpaților HG, G și, asigurându-se astfel buna desfășurare a procesului penal, pe de o parte și prezervarea ordinii publice, pe de altă parte.
Pentru cele ce preced constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul recurenților inculpați de a fi puși în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constata că recurenții inculpați au avut de apărător aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați, G și împotriva încheierii din data de 09.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Constată că recurenții inculpați, au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 Cod procedură penală obligă fiecare recurent-inculpat să plătească statului câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.12.2008, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Ene Ecaterina Nimineț Ștefan
GREFIER,
Red.înch.Gh.
Red.dec. recurs
Tehnored.
2 ex.
16/16.12.2008
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Ene Ecaterina Nimineț Ștefan
