Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 780
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin
NA - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău în data de 12 2008 în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul recurentului inculpat a depus la dosar adresa nr.63D/P/2007 din care rezultă că în data de 19.12.2008 va avea loc prezentarea materialului de urmărire penală.
Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a susținut că instanța poate admite sau respinge cererea de liberare provizorie, după caz. Critică încheierea instanței de fond vis-a-vis de netemeinicia acesteia. Apreciază că cererea de liberare provizorie este întemeiată, toate condițiile cerute de lege sunt îndeplinite și solicită a fi admisă iar recurentul inculpat să fie pus în libertate, motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă. Motivarea încheierii atacate este preluată din motivarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Instanța de fond a făcut referire la CEDO dar aceasta este doar o recomandare și nu o dispoziție însă instanța este obligată să aibă în vedere legislația europeană și legea penală. Dispozițiile art.148 lit.a și b nu-și mai pot produce efecte. Urmărirea penală s-a finalizat și nu se poate spune că inculpatul ar influența urmărirea penală, comisiile rogatorii nu-l privesc pe el și nu se mai justifică menținerea stării de arest. În ce privește faptul că ar putea săvârși o nouă faptă este doar o presupunere. Nu există probe că ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Potrivit jurisprudenței CEDO, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului planează pericole ori nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens. În plus a susținut că este cu mult depășit termenul rezonabil de privare de libertate al recurentului inculpat.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie și punerea în libertate a recurentului inculpat.
Procurorul având cuvântul, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cpp a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică. În cauză, temeiurile care au fost avute în vedere nu au dispărut, nu s-au modificat și nici nu au apărut elemente noi. Măsura menținerii arestării este necesară pentru a împiedica influențarea martorilor și față de împrejurarea că fapta prezintă grad ridicat de pericol social.
Avocat pentru recurentul inculpat în replică a solicitat ca instanța să analizeze pericolul pe care-l prezintă inculpatul atâta timp cât cercetarea penală s-a finalizat. În plus, acesta nu a folosit carduri falsificate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt și-a însușit concluziile puse de apărătorul său.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, s- respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător angajat.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul - inculpatul cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24,25 și 27 din Legea nr. 365/2002 și art. 8 din Legea 39/2003 constând în aceea că în cursul anului a falsificat unui instrumente de plată electronică au pus în circulație, instrumentele de plată electronică falsificate ori le-au deținut în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, constituind un grup infracțional împreună cu alți inculpați cercetați în aceiași cauză penală, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că infracțiunile pentru care este cercetat nu sunt periculoase, că cercetările care se efectuează prin comisie rogatorie nu au nici o legătură cu el, prelungirea arestării preventive dispusă anterior s-a datorat faptului că în cauză erau alte persoane de audiat care însă nu au legătură cu faptele sale, în cauză nu mai subzista temeiurile de arestare preventivă iar durata arestării sale a încetat să mai fie rezonabilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
În cauză s-au administrat probatorii intruzive ( interceptări, convorbiri telefonice și interceptări de imagini) referitor la activitatea infracțională desfășurată de:, și, în perioada martie - iulie 2008, au fost efectuate percheziții domiciliare și s-a procedat la prinderea în flagrant a unor membrii ai grupării.
Din probele administrate rezultă faptul că, pe raza mun. B,cât și în străinătate, în cursul anilor 2007-2008 acționat o grupare infracțională constituită în cursul anului 2007 și care a săvârșit infracțiuni la legea comerțului electronic, obținând astfel importante venituri materiale, care sunt de altfel și singurele mijloace de subzistență ale membrilor grupării.
S-a stabilit de asemenea că, o parte din membrii grupării, au confecționat aparatură electronică utilizată la fraudarea bancomatelor, alții au achiziționat asemenea echipamente, cu care se deplasat periodic în diferite state membre ale UE (Germania, Italia, Olanda),au amplasat aparatura de skimming la bancomate, după care au falsificat carduri bancare pe care le-au utilizează la bancomate din România cât și din străinătate. Actualmente se administrează probe prin comisie rogatorie în Olanda.
Din probele administrate până în prezent la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, în cursul lunii martie 2008, inculpatul, zis "," după ce a achiziționat din România aparatură de skimming, s-a deplasat în Germania, unde în urma fraudării bancomatelor a obținut datele unor carduri bancare. Datele astfel obținute au fost trimise în țară, soției sale și altor complici în vederea efectuării de cumpărături la diferite magazine din țară și retrageri neautorizate de la -uri.
În acest sens relevante sunt mesajele interceptate autorizat din data de 23.03.2008, între soții.
Ulterior primirii mesajelor, în vederea inscripționării acestor date pe carduri blank, a luat legătura cu inculpatul, un alt membru al grupării, căruia i-a solicitat sprijin în acest sens, după cum rezultă din redarea în formă scrisă convorbirii telefonice.
Întrucât inculpatul nu avea posibilități tehnice de realizare a acestei activități, a apelat în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice la inculpatul, pe care îl cunoștea și despre care știa că deține un (dispozitiv utilizat la inscripționare de date pe magnetică a cardurilor bancare), după cum rezultă din redarea în formă scrisă a următoarei convorbiri telefonice:
În ziua de 23.03.2008, ora 20:35:12,inculpatul îl contactează pe inculpatul și discută despre falsificarea de carduri.
Cu cardurile astfel falsificate, s-a deplasat la diferite bancomate în vederea efectuării de retrageri neautorizate de numerar însă nu a reușit finalizarea nici unei tranzacții.
Aceste aspecte rezultă din procesul verbal redat în formă scrisă, purtate de la data de 14.04.2008, ora 01,02, când aceasta primește datele de identificare a unui card, după care procedează la inscripționarea acestor date pe card blank, cu care se deplasează la bancomat în vederea retragerii de numerar.
În perioada în care inculpatul s-a aflat în Germania urmare a activităților infracționale de skimming și falsificare de carduri bancare (martie - aprilie 2008 și mai - iunie 2008), acesta a obținut importante venituri materiale, o parte din bani fiind trimiși în țară, soției sale, fie prin sisteme de transfer de bani, fie prin persoane interpuse.
In cursul lunii mai 2008 inculpații, și au decis să se deplaseze în Germania de unde să achiziționeze aparatură, pe care să o utilizeze la fraudarea -urilor și în acest sens au stabilit să contribuie fiecare cu suma de 5000 EURO pentru cumpărarea tuturor echipamentelor necesare fraudării bancomatelor, respectiv "gura de bancomat", "ochiul" un laptop, pentru descărcarea datelor cât și memory stik -uri. Prealabil acestei deplasări, inculpatul l-a contactat telefonic pe numitul, zis "", care se afla deja în Germania, în scopul găsirii unei locații pentru a locui membrii grupării și pentru a prelua o parte din echipamentele, transmise prin curier, anterior deplasării efective a lor în Germania. Relevantă în acest sens este declarația inculpatului cât și convorbirile telefonice purtate de inculpați și interceptate autorizat de către organele de urmărire penală.
După ce au ajuns în Germania, inculpați, și au amplasat echipamentele susmenționate la bancomate, obținând în acest fel date ale unor carduri bancare, inclusiv codul PIN al acestora.
Ulterior cei trei au inscripționat datele astfel obținute pe carduri blank, apelând la ajutorul altor persoane ce dețineau aparatura necesară în acest sens, printre care și inculpatul care deținea la acea dată un dispozitiv tip, în locuința proprie.
Având la dispoziție cardurile bancare astfel falsificate și codul PIN al acestora, inculpații, și au efectuat operațiuni neautorizate de retragere de numerar, prin utilizarea instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularului instrumentului de plată respectiv, la bancomate din Italia, Olanda și Germania, atât personal cât și apelând la persoane interpuse. (prin intermediul numitului )
Cei trei învinuiți au acționat în modalitatea descrisă mai sus, în Germania, timp de aproximativ o lună, după care s-au deplasat în Italia, având asupra lor instrumente de plată falsificate, pe care le-au încredințat unei "săgeți", respectiv numitului, pentru a le utiliza la bancomate.
În urma unei acțiuni desfășurate de poliția italiană, a fost prins în flagrant la bancomat, fiind reținut pentru această faptă. Cu aceeași ocazie au fost reținuți și inculpații și, fiind suspectați de comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronice. Inculpatul a reușit să scape de autoritățile italiene și a revenit în țară. Ulterior grupul format din învinuiții susmenționați s-a reîntregit pe teritoriul României.
n ziua de 12.06.2008 inculpatul o contactează pe soția sa și discută despre acțiunea de prindere a celorlalți membri ai grupării în Italia.
Pentru a evita prinderea în flagrant, în momentul utilizării cardurilor false la bancomate din România, cât și antrenarea răspunderii penale, după revenirea în țară din Germania, cei trei membri ai grupării anterior menționați, au apelat la sprijinul învinuitei din B, pe care o cunoșteau de mai mult timp, sub prenumele de "", ca având preocupări infracționale similare. De menționat faptul că, cei trei inculpați l-au contactat în prealabil pe inculpatul, unchiul învinuitei și i-au cerut permisiunea acestuia de aof olosi pe la retrageri neautorizate de la -uri.
Astfel, în perioada iunie - iulie 2008, așa cum rezultă din actele de urmărire penală administrate până în prezent, inculpații, și, în mod repetat, i-au solicitat învinuitei să se deplaseze cu ei la bancomate pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar. Având acordul învinuitei, care cunoștea scopul deplasării la bancomate, cât și preocupările infracționale a celor trei, inculatul se deplasa cu mașina personală în apropierea locuinței acesteia, o prelua pe și o conducea la diferite bancomate de pe raza mun. B și în afară, unde sub supravegherea strictă a celorlalți membri ai grupării aceasta efectua operațiuni neautorizate, folosind carduri bancare false. Învinuita beneficia de sume de bani din totalul obținut prin utilizarea la -uri a cardurilor false încredințate de inculpații, și, în funcție de totalul sumelor retrase.
Înainte de aop relua pe din apropierea locuinței, cei trei inculpații, și, se puneau de acord cu privire la ora la care urmau să se deplaseze la bancomate și mijlocul de transport folosit în acest scop, cât și cu privire la localitățile unde urma să se desfășoare activitatea infracțională.
Relevante în acest sens sunt discuțiile telefonice purtate de cei trei învinuiți la data de 29.06.2008.
Aceste activități infracționale, au fost înregistrate video, în baza autorizației 228/2008, emisă de Tribunalul Bacău, iar banca, la -urile căreia au fost utilizate cardurile bancare false, a pus la dispoziția organelor de urmărire penală înregistrările video, cât și tranzacțiile efectuate de, cu cardurile bancare false.
De asemenea, fiind audiată învinuita a recunoscut faptul că solicitată fiind de inculpați să se deplaseze la bancomate, cu carduri false puse la dispoziția sa de către aceștia, în cursul lunilor iunie - iulie 2008 cu autoturismul aparținând inculpatului a mers la bancomatele indicate de inculpați de unde a procedat la efectuarea de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar, suma totală retrasă în cursul lunilor iunie - iulie 2008, fiind de 100.000 lei RON (peste un miliard ROL).
Din procesele verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de membrii grupării a rezultat că inculpații, și au apelat și la ajutorul inculpatului, zis "", pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice întrucât acesta deținea un dispozitiv de inscripționare a cardurilor bancare ( tip ).
De asemenea, membrii grupării i-au solicitat inculpatului să se deplaseze la bancomate, cu cardurile bancare false pe care le dețineau, în vederea efectuării de retrageri neautorizate de numerar, sumele de bani astfel obținute fiind împărțite între cei 4 inculpați.
În acest sens exemplificăm discuția purtată între inculpații și la data de 01.07.2008, ora 21,32.
Un alt membru important al grupării este inculpatul, zis "". Activitățile desfășurate de acesta în cadrul grupului constau în falsificarea cardurilor bancare, pentru ceilalți membri ai grupării, cât și în interes personal, primirea și transmiterea de date ale unor carduri bancare de la și către alte persoane aflate în străinătate, cât și efectuarea de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar cu carduri bancare false.
S-a stabilit faptul că inculpatul obținea date de carduri bancare de la alți cetățeni români ce au preocupări similare, care îi transmit aceste informații prin internet și telefon mobil, date pe care personal și le inscripționează pe carduri blank, cu care se deplasează la -uri, pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar. Unul in principalii furnizori de numere de carduri bancare pentru inculpatul este inculpatul, prieten apropiat cu acesta. De altfel, realizarea de venituri prin activitățile infracționale descrise anterior, reprezintă singura sursă de subzistență a celor doi, ca de altfel a tuturor membrilor grupării la care facem referire.
Astfel la data de 25.03.2008 inculpatul primește de la, zis, două numere de carduri bancare, prin telefon pe care ulterior trebuie să le inscripționeze pe carduri blanc.
Din cercetările efectuate până în prezent a rezultat că inculpatul este unul dintre cei mai importanți membri ai grupării, prin faptul că îi cunoaște pe toți ceilalți, îi ajută pe aceștia în desfășurarea activităților infracționale ori de câte ori este solicitat, și desfășoară atât activități de skimming, deținând aparatură de fraudare a -urilor, cât și de falsificare a instrumentelor de plată electronice și efectuarea de retrageri neautorizate de numerar, atât pentru sine, cât și pentru ceilalți membri ai grupării ce îl solicită în acest sens.
O relație apropiată o are pe de altă parte, inculpatul cu inculpatul, zis " ", ce se ocupă în principal cu fabricarea echipamentelor utilizate la fraudarea bancomatelor, acesta din urmă intenționând să îl convingă pe să plece în străinătate pentru a frauda bancomate și a obține în acest mod importante venituri materiale.
Din gruparea susmenționată mai face parte inculpatul, zis " ", care are ca principală activitate infracțională fabricarea echipamentelor destinate fraudării bancomatelor, aparatură pe care a utilizat-o personal în deplasările în străinătate (Olanda), dar pe care o pune la dispoziție altor persoane interesate în achiziționarea unor asemenea echipamente, contra cost.
Din exploatarea autorizațiilor emise de Tribunalul Bacău, privind interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică a convorbirilor telefonice, purtate de inculpatul rezultă că în cursul lunii mai 2008 acesta împreună cu (fiul său) și inculpatul s-au deplasat în Olanda, având asupra lor echipamente destinate fraudării bancomatelor, pe care le-au amplasat la -uri.
S-a mai stabilit faptul că în cursul lunii iulie 2008, în timp ce inculpatul comitea infracțiuni la legea comerțului electronic în Olanda, inculpatul îi transmitea informații cu privire la modalitatea de utilizare a echipamentelor la -uri, de reglare a acestora pentru a fi funcționale.
În baza informațiilor deținute de către organele de cercetare penală, în ziua de 18.07.2008, ora 16,30, pe raza localității T, jud. H, au fost prinși în flagrant inculpații și în timp ce se găseau în apropierea unui microbuz cu care intenționau să se deplaseze în Olanda, unde urmau să comită infracțiuni de skimming.
Cu ocazia efectuării controlului asupra bagajelor cât și asupra a celor doi inculpați au fost descoperite mai multe echipamente confecționate artizanal, tip "gură de bancomat" utilizate la fraudarea bancomatelor, cabluri de transmisie, memory stik, un dispozitiv comercial tip ampermetru, trei componente electronice de culoare neagră, precum și patru bile metalice, ambalate într-o de plastic.
În cursul aceleiași zile, respectiv 18.07.2008 cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința învinuitei, au fost depistate și ridicate mai multe componente ale unor echipamente fabricate artizanal, utilizate la fraudarea bancomatelor, un card de memorie, precum și mai multe scule ( de lipit, șubler, clești, șurubelnițe, diferite ansamble electronice despre care aceasta a declarat că aparțin inculpatului.
Din actele de urmărire penală și din declarațiile învinuitei, rezultă că inculpatul proceda la confecționarea artizanală a "fețelor " și "gurilor" de bancomat, în locuința sa întrucât actuala concubină a inculpatului nu era de acord ca acesta să desfășoare aceste activități infracționale în locuința comună.
De menționat este faptul că, în cursul anului 2007 inculpatul împreună cu s-au deplasat în Italia, având asupra lor dispozitive utilizate la fraudarea bancomatelor, pe care le-au deținut, utilizat și amplasat la -uri, împrejurare în care a fost depistată de autoritățile italiene și arestată pentru o perioadă de două luni, conform declarațiilor învinuitei.
Un alt membru al grupării, prieten apropiat cu inculpatul, este inculpatul, zis "",care în prezent locuiește în B și are preocupări privind comiterea de infracțiuni la legea comerțului electronic. Acesta îl găzduiește pe inculpatul în B, în mod periodic și îi furnizează numere de carduri bancare pentru a fi inscripționate pe carduri blank.
Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 18.07.2008, la locuința inculpatului au fost descoperite și ridicate mai multe carduri blank ce aveau scrise pe ele grupuri de patru cifre, reprezentând probabil codul PIN.
Din procesul verbal de citire a benzii magnetice a cardurilor blank ridicate de la locuința acestuia, rezultă că pe magnetică sunt inscripționate datele de identificare a unor carduri bancare emise în străinătate.
La data de 18.07.2008 au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele inculpaților deoarece existau indicii temeinice că aceștia dețin carduri false, numerele unor carduri emise în străinătate, obținute prin metoda skimming, codul PIN a acestor carduri, aparatură de skimming, înscrisuri, precum și calculatoare ce au fost utilizate la săvârșirea infracțiunilor descrise în prezentul referat și care conțin date ce interesează organele de urmărire penală.
Astfel, la locuința inculpatului au fost identificate înscrisuri conținând codurile PIN ale unor carduri bancare, carduri de memorie, mai multe înscrisuri conținând datele unor carduri bancare, un laptop și o unitate centrală.
În domiciliile în care locuiește inculpatul au fost găsite și ridicate în vederea cercetărilor mai multe memory sticu-uri, 12 cardui cu bandă magnetică contrafăcute, ce aveau scrise cu markăr de culoare neagră codul PIN, mai multe CD-uri și -uri și un hard disc. au fost găsite și ridicate în vederea cercetărilor o unitate centrală, un memory stik, două componente din metal de culoare argintie, de formă dreptunghiulară, ce prezintă două orificii care emită fața unui bancomat. La locuința inculpatului au fost depistate și ridicate în vederea efectuării cercetărilor mai multe înscrisuri, memory stik-uri, buletine de schimb valutar, CD-uri, etc.
La locuința inculpatului au fost găsite și ridicate în vederea cercetărilor o unitate centrală, un stik de memorie, mai multe CD-uri.
Inculpatul a fost audiat în prezența apărătorului din oficiu și s-a folosit de dreptul de a nu da nici un fel de declarație a fost reținut începând cu data de 18.07.2008, ora 22,00 până la 19.07.2008, ora 22,00 și arestat preventiv începând cu data de 20-07-2008.
Din cercetările efectuate până în prezent a rezultat că, grupul infracțional organizat la care facem referire nu este structurat conform art. 7 din Legea 39/2003 ci conform art.8 din Legea 39/2003, fiind format din mai multe celule care, pe anumite segmente depind unele de altele și se sprijină reciproc în activitatea infracțională, oricând au nevoie, în vederea realizării scopului comun, respectiv săvârșirea de infracțiuni la legea comerțului electronic. Astfel, pe segmentul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.24 alin.1,2 și art. 27 alin.1 in Legea 365/202,pe teritoriul României, celula formată din inculpații, și apelează la inculpații, și, membri altei celule.
Potrivit dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că nu există temeiuri care să justifice măsura preventive a arestării.
În speță își găsesc incidența dispozițiile art. 148 lit."a,b și f din Codul d e procedură penală deoarece riscul ca inculpatul să fugă din țară este iminent în contextul în care acesta a acționat și în străinătate și a avut legături cu grupări care au acționat în afara granițelor țării și de asemenea dacă ar fii lăsați în stare de libertate aceștia ar putea cu ușurință să zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea unor probe. Pe de altă parte acuzațiile ce planează asupra inculpatului vizează o infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura infracțiunii, modalitățile de săvârșire, aria extinsă și împrejurările comiterii acestora. Astfel au fost vătămate valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. De asemenea nu este fondată nici susținerea inculpatului că nu există nici o legătură între faptele comise de el și faptelor altor membrii ai grupului ori cu faptele pentru care se efectuează cercetări prin comisie rogatorie în Olanda sau Italia.
Inculpatul, face parte din gruparea infracțională ce formează obiectul cercetărilor și în cadrul acesteia principală sa activitate infracțională a constat în fabricarea echipamentelor destinate fraudării bancomatelor, aparatură pe care a utilizat-o personal în deplasările în străinătate (Olanda), dar pe care o pune la dispoziție altor persoane interesate în achiziționarea unor asemenea echipamente, contra cost. De asemenea s-a demonstrat și legătura dintre inculpatul și gruparea din Olanda iar acest aspect rezultă din înregistrarea pe bandă magnetică a convorbirilor telefonice. Astfel inculpatul în cursul lunii mai 2008 împreună cu (fiul său) și inculpatul s-au deplasat în Olanda, având asupra lor echipamente destinate fraudării bancomatelor, pe care le-au amplasat la -uri. Iar în cursul lunii iulie 2008, în timp ce inculpatul comitea infracțiuni la legea comerțului electronic în Olanda, inculpatul îi transmitea informații cu privire la modalitatea de utilizare a echipamentelor la -uri, de reglare a acestora pentru a fi funcționale.
Rezultă deci că activitatea desfășurată de inculpatul s-a extins atât în țară cât și în străinătate Instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar are obligația de a verifica dacă în cauză sunt incidente temeiuri de arestare mai vechi sau nou apărute și în cazul în care va constata existența acestora este evident că nu va putea dispune punerea în libertate. Or în cazul în care constatând incidența temeiurilor de arestare preventivă, instanța investită cu soluționarea cererii de liberare provizorie ar proceda la ignorarea acestora și ar dispune liberarea provizorie a inculpatului, o atare măsură ar contravenii însăși rațiunii pentru care legiuitorul a reglementat instituția măsurilor preventive.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, deoarece, securitatea patrimoniilor ar fii amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual.
Pe de altă parte potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică. În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă. Cum în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile mai sus arătate prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei având în vedere complexitatea și particularitățile cauzei este evident că limitele unei arestări preventive rezonabile nu au fost depășite în speță și în acest context nici o instanță nu poate dispune judecarea în libertate a inculpatului.
Potrivit art.160/2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este cercetat împreună cu un grup de peste 6 persoane ce constituiau asociații săi, iar aria de comitere faptelor era deosebit de extinsă depășind frontiera națională a României spre alte state europene ( Italia, Olanda, Marea Britanie). infracțional din care făcea parte inculpatul a acționat o perioadă de timp îndelungată pe teritoriul acestor state și în România pe baza rezultatelor și elementelor furnizate de inculpat aspect ce demonstrează rolul important al inculpatului pentru grup ori alte rețele. Astfel în absența acestora grupul sau rețelele nu ar fii putut să acționeze și să producă urmări atât de grave. Este evident că în aceste împrejurări a fost tulburată grav ordinea publică europeană și stabilitatea și siguranța cetățenilor din statele europene, iar acest aspect pune în evidență și caracterul actual al pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul și datorită căruia nu se poate dispune lăsarea acestuia în libertate. Din actele dosarului rezultă că există încă și alți membri ai grupului în stare de libertate, fie în țară fie în străinătate cu care inculpatul ar putea să intre din nou în legătură ori care l-ar putea să comită și alte infracțiuni.
De asemenea, se motivează de prima instanță, acesta ar putea comite alte infracțiuni, exercitând presiuni asupra martorilor din țară de a nu spune adevărul ori de a-i împiedica să participe la audiere etc. În prezent pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte este actual și datorită lui, condițiile prevăzute de art. 160 indice 2 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales a criticat încheierea recurată, susținând că aceasta este netemeinică pentru motivele arătate în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin încheierea de ședință din data de 19.07.2008 a Tribunalului Bacău, în temeiul art.149/1 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.a, b și f Cod procedură penală, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor și de Combatere a - Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a recurentului-inculpat pe o durată de 29 de zile.
Pentru a dispune arestarea preventivă, instanța a avut în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, prevăzute și sancționate de art.24 alin.2 din Legea nr.356/2002, art.25, raportat la arat.27 din Legea nr.365/2002 și de art.8 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art.155 și următoarele Cod procedură penală, de Tribunalul Bacău, durata prelungirii nefiind expirată.
În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii mai 2008, inculpatul, zis "", împreună cu inculpații și, au achiziționat cu suma de 20.000 Euro echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor cu care s-au deplasat în Germania, unde le-au amplasat la -uri. Ulterior, cei trei au inscripționat datele astfel obținute pe carduri blank și au efectuat operațiuni neautorizate de retragere de numerar, prin utilizarea instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularului instrumentului de plată respectiv, la bancomate din România, cât și din Italia, Olanda și Germania.
Pentru a evita prinderea în flagrant, cât și antrenarea răspunderii penale cei trei membrii ai grupării, anterior menționați, au racolat în cadrul grupării pe numiții și pe recurentul-inculpat, cărora le-au încredințat mai multe instrumente electronice de plată falsificate, cât și codurile PIN ale acestora, pentru a le utiliza la bancomat, sumele de bani astfel obținute fiind împărțite între membrii grupării, astfel că numai într-o singură săptămână s-a reușit obținerea sumei de aproximativ 80.000 RON. În concret, se reține că în cursul lunilor iunie - iulie 2008, în mod repetat, și, deținând mai multe instrumente de plată false, cât și codurile PIN ale acestora, au contactat-o pe numita, pe care au determinat-o să efectueze retrageri neautorizate de numerar la -uri din B, I, R, Tg., remițându-i acestea o sumă din totalul celei retrase neautorizat de la bancomat.
Urmărirea penală se află în desfășurare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.160/2 alin.2, art.160/8 și art.160/8 a Cod procedură penală, precum și a principiilor afirmate în mod constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul art. 5 pct. 3 din Convenție.
În conformitate cu dispozițiile art.23 pct. 10 din Constituția României "ersoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".
Acest text din legea fundamentală a fost transpus și în Codul d e procedură penală, respectiv art.5 alin.5, text potrivit căruia"În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune."
Instituția liberării provizorii este reglementată, în ceea ce privește condițiile acordării și procedura de soluționare, în Titlul IV "Măsuri preventive și alte măsuri procesuale", Secțiunea
În conformitate cu dispozițiile art. 160/2 Cod procedură penală, "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Soluționarea cererii de liberare provizorie nu se rezumă numai la expunerea formală, enunțiativă a dispozițiilor privind condițiile pentru formularea unei cereri de liberare provizorie, ci și prin examinarea naturii infracțiunilor pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și a bunei administrări a probelor de către organul de urmărire penală.
Așa cum rezultă atât din textul constituțional, cât și din cele texte din Codul d e procedură penală, prin folosirea sintagmelor "are dreptul","poate cere"și, respectiv, "se poate acorda", instanțapoatedispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În art.160/8 și art.180/8 a Cod procedură penală, este prevăzută procedura de soluționare a cererilor de liberare provizorie, iar din examinarea prevederilor 160/8 alin.1 și alin.3 și, respectiv 160/8 a alin.2 Cod procedură penală, rezultă că soluționarea unor asemenea cereri parcurge două etape, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, prima etapă fiind cea a admiterii în principiu a cererilor, apoi, se procedează la ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului și ale procurorului, iar în condițiile în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și"cererea este întemeiată",instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Din configurația art.160/8 alin.2 Cod procedură penală, se observă că obligația ca cererea să fie întemeiată este legată prin conjuncția "și" de celelalte condiții prevăzute de lege, deci este de importanță egală cu toate acestea.
Argumente de logică juridică, pe de altă parte, conduc la aceeași concluzie și anume că instanța nu poate admite cererea numai dacă constată existența condițiilor prevăzute de lege-adică, aproape automat, ci are obligația să examineze și alte date și situații legate de infracțiunile pentru care este cercetat, de persoana inculpatului, și în baza acestora, să constate dacă cererea este sau nu întemeiată.
Numai în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, soluționarea unor asemenea cereri nu mai cunoaște etapa admiterii în principiu, în aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art.160/8 alin.3 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie se respinge.
Din analiza textelor mai sus prezentate, rezultă că instanța investită cu soluționarea cererilor de liberare provizorie au obligația nu numai să examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, dar și dacă cererea, în raport de cauza dedusă judecății, de infracțiunile pentru care este cercetat recurentul-inculpat, de interesul urmăririi penale și chiar al judecății, în condițiile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv sau în stare de libertate, etc. este întemeiată.
Așa cum rezultă din încheierea recurată, prima instanță a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, dar având în vedere prevederile art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, constatând că cererea este neîntemeiată a respins-
La soluționarea unor astfel de cereri nu se poate ignora gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care este judecat recurentul-inculpat și pericolul concret pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul deosebit de pericol social al infracțiunilor pentru este judecat recurentul-inculpat, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, recurentul-inculpat fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și sancționate de art.24 alin.2 din Legea nr.356/2002, art.25, raportat la arat.27 din Legea nr.365/2002 și de art.8 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care recurentul-inculpat este cercetat trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, dedusă și prin reacția opiniei publice, aceste infracțiuni suscitând o tulburare a societății noastre democratice, de numărul în creștere al săvârșirii unor infracțiuni de același gen atât la nivel național, cât și al Uniunii Europene, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor și de necesitatea unei prevenții generale.
n analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp (cazul /Franței).
Curtea apreciază că, în această fază a procesului penal, lăsarea recurentului-inculpat în libertate ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzutede 148 lit.b, e șiCod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea acestuia în starea de detenție, iar nu liberarea sa sub control judiciar.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat a susținut că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Ori, trebuie observat că liberarea provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune, nu sunt măsuri preventive, ci instrumente procesuale, care în condițiile arestării preventive legale, cu respectarea dispozițiilor art.160/2 Cod procedură penală, pot fi luate, astfel încât să se asigure normala desfășurare a procesului penal.
Deci, pentru a fi incidente cele două instituții procesual penale, este absolut obligatoriu ca să fie luată de instanța competentă, cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale împotriva inculpatului măsura arestării preventive și ca temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive să subziste.
Instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune nu are căderea să analizeze dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, dacă au apărut temeiuri noi, sau temeiurile avute în vedere s-au schimbat.
Susținerile privind încetarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, sau că s-au schimbat aceste temeiuri pot constitui motive pentru a se solicita, potrivit art.139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate sau revocarea măsurii arestului preventiv.
Pentru acest motiv Curtea nu va mai analiza motivul de recurs privitor la subzistența sau nu a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
În ceea ce privește dispozițiile art.5 din CEDO, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", CEDO a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că organele judiciare s-au sesizate în luna martie.2008.
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a recurentului-inculpat de doar 5 (cinci) luni nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții.
Curtea constată că,în această etapă a soluționării cauzei penale în care este judecat recurentul-inculpat,scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Organul de urmărire penală va administra eventual și alte probe, va proceda la prezentarea materialului de urmărire penală și va avea posibilitatea să propună o nouă prelungire a măsurii arestului preventiv, sau dacă recurentul-inculpat va fi trimis în judecată, instanța competentă să judece cauza în fond, va proceda la primirea dosarului, în baza art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, putând dispune menținerea acesteia dacă la acea dată vor mai subzista temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, și dacă vor apărea temeiuri nori, în caz contrar va revoca măsura arestului preventiv.
Prin punerea în libertate în această etapă a procesului penal a recurentului-inculpat, chiar sub control judiciar, s-ar crea impresia zădărnicirii activităților autorităților judiciare de urmărire penală, de neputință a organelor statului abilitate cu restabilirea ordinii de drept, în condițiile numărului în creștere al infracțiunilor de genul celor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, de încurajare a celor care comit astfel de infracțiuni și de sfidare a încălcării legii penale.
Desigur că, față de prevederile art.160/1 Cod procedură penală, recurentul-inculpat are posibilitatea, în condițiile în care se va menține măsura arestului preventiv, să formuleze o altă cerere de liberare provizorie, cerere care va fi examinată în raport de circumstanțele cauzei de la acea dată.
Celelalte aspecte invocate în motivele de recurs, urmează a fi avute în vedere, în condițiile în care recurentul-inculpat va fi trimis în judecată, de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, n temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constata că inculpatul a fost asistat de avocat angajat.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2008, în prezența inculpatului.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu
GREFIER,
a
Red. încheierea
Red. dec.
Ex.2
15.12/15.12.2008
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu
