Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 790/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 790
Ședința publică de la 06 August 2009
PREȘEDINTE: Aurel Ilie JUDECĂTOR 2: Loredana Nicolau Alexandroiu
- - --- - JUDECĂTOR 3: Elena
- - - judecător
Grefier: - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - deținut în prezent în Penitenciarul d e Maximă Siguranță - împotriva Încheierii din data de 04 august 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Minori și Familie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul (în stare de arest), asistat de avocat ales escu.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat escu, având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Menționează că argumentele instanței de fond pentru menținerea arestării preventive a fost faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru odinea publică și faptul că detenția executată până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă.
Se arată însă că aceste argumente ar fi avut o bază doar dacă ar fi fost vorba de o infracțiune tipică de trafic de persoane ori, în speță, faptele de prostituție s-au petrecut cu acordul și participarea părților vătămate care, de altfel, au și fost învinuite în cauză.
Pe de altă parte, menținerea arestării preventive din 4 august 2009 a fost argumentată pe aceleași motive și aceleași temeiuri ca și menținere anterioare și se apreciază că, conform jurisprudenței CEDO ar fi trebuit indicate noi motive și noi probe care să impună privarea de libertate.
În subsidiar se solicită înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul D, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat astfel că încheierea primei instanțe este legală și temeinică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, conform celor arătate de apărătorul său și arată că nu s-a sustras cercetărilor dar fiind șofer pe un microbuz se află des în călătorii și nu a primit citație de la organele de urmărire penală.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin Încheierea din data de 04 august 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie a dispus, în baza art. 3002cod proc.pen. menținerea stării de arest preventiv a inculpatului - fiul lui și, născut la 23 septembrie 1961, în municipiul C, jud. D, deținut în prezent la Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispusă cu privire la inculpatul, în baza art. 3002cod proc. penală, a reținut că, la data de 19.06.2009 a fost înregistrat pe rolul instanței rechizitoriul nr. 55 D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin.(1) din Legea 678/2001 modificată și completată prin nr.OUG79/2005, cu referire la art.2 pct.(2) lit.(c) din Legea nr.678/2001 modificată și completată prin nr.OUG79/2005; trafic de minori prevăzută de art.13 alin.(1) din Legea 678/2001 modificată și completată prin nr.OUG79/2005, cu referire la art.2 pct.(2) lit.(c) din Legea nr.678/2001 modificată și completată prin nr.OUG79/2005, cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod Penal, și proxenetism prevăzută de art.329 alin.(1) Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.(2) Cod Penal, în final, toate cu aplicarea art. 33 lit. (a)
Cod PenalÎn esență faptele de care este acuzat inculpatul au constat în aceea că, în luna decembrie 2008, prin intermediul învinuitei și a minorei, a determinat-o pe învinuita, persoană încadrată în Gradul II de handicap, să vină în Italia, sub motivul că îi poate asigura un loc de muncă la un club de noapte.
Inculpatul le-a transportat, personal, în Italia, pe învinuita și pe minora, cărora le-a asigurat cazarea în și de pe urma cărora a tras foloase din practicarea prostituției.
În aceeași perioadă, inculpatul le-a asigurat cazarea, și învinuitei, care a practicat prostituția la stradă, în Italia, și de pe urma căreia a obținut foloase materiale, minorei, de la care și-a însușit toți banii obținuți din practicarea prostituției și numitei, de la care a primit suma de 50 de euro, zilnic, din banii obținuți la stradă.
Pentru ca instanța să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, a avut în vedere aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, cât și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f cod proc. penală poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele care caracterizează persoana infractorului, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul colectivității, generate de rezonanța faptelor comise, care însă nu trebuie probată prin administrarea unor anumite dovezi.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri preventive existând în continuare, și că durata acesteia păstrează caracterul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 lit. c și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul.
Recursul a fost motivat oral susținându-se în esență că faptele au fost comise împreună cu acordul și participația "părților vătămate" și că aceleași motive și argumente au mai fost folosite de instanța de fond și anterior, pentru menținerea stării de arest, iar potrivit jurisprudenței CEDO ar fi trebuit indicate noi motive și noi probe care să impună privarea de libertate în continuare.
Analizând recursul formulat în raport cu actele dosarului instanța constată următoarele:
Probele administrate până în prezent nu au relevat aspecte care să infirme modul cum organele de urmărire penală au indicat faptele, astfel că există în continuare motive verosimile de a se bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Detenția preventivă a inculpatului a început la data de 26.05.2009 și, raportat la datele speței și la complexitatea acesteia perioada de arest de aproximativ două luni și J nu încalcă exigențele "termenului rezonabil" prevăzut de art. 5 al. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de recurs constată și faptul că, în mod just prima instanță a reținut și existența unui pericol concret pentru odinea publică în cazul punerii în libertate a inculpatului întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, există elemente ce duc la concluzia că inculpatul a încercat să amenințe părțile vătămate și martorii pentru a nu da declarații împotriva sa ( a se vedea declarațiile numitelor, și ).
Contrar celor susținute de apărător instanța de recurs constată și faptul că instanța ce decide menținerea măsurii arestului preventiv nu este obligată să vină cu noi probe în cazul în care argumentele pentru care a decis menținerea arestării în prezent le-a mai folosit și anterior în aceiași cauză.
Instanța trebuie doar să facă o reapreciere a motivelor ce au determinat arestarea preventivă, pe baza elementelor noi apărute pe parcursul judecării cauzei. Ori, în condițiile în care nu apar astfel de elemente noi, care să combată concluziile inițiale, este evident că soluția nu poate fi decât una singură - de menținere a măsurii arestării preventive.
Față de toate aceste considerente se constată așadar că încheierea instanței de fond, prin care s-a decis menținerea măsurii arestării preventive, este legală și temeinică, nu se impune revocarea măsurii și nici înlocuirea ei cu o altă măsura iar recursul formulat va fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - deținut în prezent în Penitenciarul d e Maximă Siguranță - împotriva Încheierii din data de 04 august 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Minori și Familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
-
Red. jud.: -
Jud. fond: -
Dact. 2 ex./
-06 august 2009 -
- C, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 40 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Loredana Nicolau Alexandroiu, Elena
