Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 795/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 795
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G fiul lui G și, născut la 04 ianuarie 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza disp. art.3002rap. la art.160 alin. 1 și 3 Cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și G, dispunându-se menținerea arestării preventive a acestora.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat Garată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 27.10.2009 a Tribunalului Prahova prin care s-a menținut măsura arestării preventive și pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită întrucât s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar recurentul inculpat nu mai poate influența martorii și părțile vătămate.
Recurentul inculpat se află în stare de arest de 22 de luni, a recunoscut fapta comisă iar situația familială a acestuia este grea întrucât soția este bolnavă și are un copil minor în întreținere.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art. 136 lit. b rap. la art. 145 Cod proc. penală a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, recurentul inculpat urmând să respecte obligațiile impuse de instanță, în caz contrar această măsură urmând a fi revocată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieștiarată că față de natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, faptul că există un pericol concret prezentat de acesta pentru ordinea publică în eventualitatea punerii în libertate, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat și menținerea măsurii arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat Gavând ultimul cuvânt precizează că a recunoscut fapta comisă, părțile vătămate au fost audiate și solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp. art.3002rap. la art.160balin.1 și 3 cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la 28 august 1985, fiica lui și, născută la 3 aprilie 1968 și G, fiul lui G și, născut la 4 ianuarie 1978 și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Prin aceeași încheiere s-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză și în vederea audierii părții vătămate și a martorilor, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 24 noiembrie 2009.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații, G au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr.68/D/P/2007 al - Serviciul Teritorial Ploiești sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.37 lit.a) și b) cod penal, art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, infracțiuni cu privire la care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, așa încât, ținând seama de gradul de pericol special ridicat al faptelor, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, respectiv prin folosirea violenței, având în vedere și complexitatea activității infracționale s-a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât s-a menținut starea de arest preventiv a fiecărui inculpat, reținându-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin și în prezent.
Totodată, prima instanță, având în vedere poziția părților vătămate și a martorilor a apreciat că existentă indicii că lăsați în libertate inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 declarat recurs, în termen, inculpatul G, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului întrucât temeiurile avute inițial în vedere s-au schimbat iar acesta nu mai poate influența martorii și părțile vătămate. Susține că este arestat de 22 luni, a recunoscut fapta comisă iar situația familială a acestuia este grea, deoarece soția este bolnavă și are un copil minor în întreținere.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpatul G este nefundat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr.68/D/P/2007 din 30 iunie 2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G, zis "", fiul lui G și, născut la 4 ianuarie 1978 în P, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, fiecare cu aplic. art.37 lit.b) cod penal și cu aplicarea finală a disp. art.33 lit.a) cod penal.
În fapt, s-a reținut în actul de acuzare că în perioada 2004-2008 inculpatul G, împreună cu, și au constituit un grup infracțional organizat în vederea recrutării, găzduirii, transportării și exploatării sexuale a mai multor tinere în Spania și în țară și, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a recrutat, prin înșelăciune, transportat și cazat tinere, printre care și minore, în vederea exploatării sexuale în cluburi de noapte din Spania și în țară, în urma exploatării sexuale a acestora obținând venituri substanțiale pe care și le-a însușit.
Recurentul inculpat Gaf ost arestat preventiv la data de 18 ianuarie 2008, măsura fiind prelungită și ulterior, menținută, în condițiile legii, ultima dată prin încheierea din 8 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
La luarea măsurii preventive a arestării, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile cuprinse în art.146 rap. la art.143 cod proc. penală, respectiv existența unor indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile de care este acuzat precum și pe cele cuprinse în art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, dat fiind că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în conformitate cu art.3002rap. la art.160bcod proc. penală, prima instanță a reținut în mod corect că aceasta a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă și de asemenea, că față de gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, amploarea activității infracționale, determinată de numărul persoanelor vătămate traficate, printre care și minore, perioada îndelungată de timp în care a acționat și locul comiterii faptelor, în țară și în străinătate, este pe deplin justificată concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun privarea de libertate a inculpatului.
Spre aceeași concluzie conduce și faptul că deși a fost condamnat anterior pentru infracțiuni cu grad de pericol social ridicat și a executat în regim de detenție pedepsele aplicate, inculpatul a perseverat în comiterea de fapte penale, cele deduse judecății prezentând un grad de pericol social deosebit, inculpatul, constituind împreună cu alte persoane un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, majore și minore, cu consecința obținerii de venituri substanțiale de pe urma traficării sexuale a victimelor.
Critica recurentului-inculpat în sensul schimbării ori încetării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii este nefondată, din coroborarea declarațiilor date până în prezent de către părțile vătămate, chiar dacă unele dintre acestea sunt nuanțate și cele ale martorilor, rezultând în continuare existența bănuielii legitime că inculpatul ar fi comis infracțiunile de care este acuzat, acestea fiind confirmate parțial prin chiar declarațiile inculpatului.
În ceea ce privește critica vizând schimbarea temeiurilor arestării justificat de situația socio-familială a inculpatului, nici aceasta nu este fondată, susținerile inculpatului fiind avute în vedere cu ocazia luării măsurii preventive a arestării, iar instanța, având în vedere probele administrate la acel moment, a apreciat asupra oportunității luării măsurii preventive a arestării în conformitate cu disp. art.136 alin.1 lit.b) cod proc. penală rap. la alin.8 din același cod, constatând că scopul procesului penal poate fi atins numai în situația privării de libertate a inculpatului.
Cum temeiurile avute în vedere inițial nu s-au schimbat și nici nu au încetat, în mod temeinic și legal s-a apreciat că în cauză nu se impune revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, așa cum s-a solicitat de către inculpat, criticile invocate de acesta fiind nefondate.
Drept urmare, constatând că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele iar recursul declarat de inculpat este nefondat, în baza disp. art.38515pct.2 lit.b) cod proc. penală, îl va respinge, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală, inclusiv în privința onorariului apărătorului din oficiu stabilit potrivit art.5 alin.1 lit.d din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G fiul lui G și, născut la data de 04 ianuarie 1978, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul - înculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
4 ex./9 noiembrie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Gabriela Diaconu
